Fetişurile electorale ale românilor

Publicat în Dilema Veche nr. 494 din 1-7 august 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Preşedintele Băsescu a început să se agite prin teritoriu, iar Dan Voiculescu face acelaşi lucru la DNA. Lucrurile se încing în politica românească, iar asta ne duce cu gîndul la alegerile de anul viitor. Fie că vor fi împreună, în primăvară, fie că vor fi separat, în primăvară şi toamnă, europarlamentarele şi prezidenţialele vin la pachet cu o încărcătură de ură şi hilar care mă face să mă gîndesc la diferitele dispozitive de mită şi impresionare a electoratului. Pungile cu ulei şi zahăr, sălile de sport sau brăduţii de maşină nu sînt subiecte de presă atît de des pe cît ar trebui, din diferite motive. Totuşi, ele merită enumerate fie şi numai fiindcă s-au impus în folclor.

● Uleiul şi zahărul. Sînt ancestrale, ca steagul dacic şi mămăliga (da, şi ea, oricît a găsit Columb America unde creştea porumbul pe la 1500). Vin dinainte de 1989, din vremurile cînd erau raţionalizate şi, în consecinţă, continuă să fie o aspiraţie pentru babe şi alte categorii de electorat docil, categorii preferate de progresistele şi europenele noastre partide.

● Pixul. E indispensabil şi omniprezent. Cine scrie nu mai scrie de mînă, în ziua de azi, sau, în orice caz, are un stilou scump pentru ocaziile rare cînd o face. Pixul a ajuns pe mîna electoratului la fel cum pagerele de pe vremuri au trecut de la directorii de firmă la şoferi. Nu că alegătorului i-ar trebui la ceva, în mod special. Dar e bine să-l ai în casă, pentru la o adică. Bineînţeles, pînă la o adică, pasta pixului se face cheag şi instrumentul zgîrie, în loc să scrie, dar dacă-i aruncat p-acolo, pe lîngă televizorul din care turuie Gâdea sau Turcescu, se cheamă că eşti intelectual. Şi ai şi relaţii sus-puse în partid, nu?

● Găleata. Dracu’ ştie de ce s-a dat, dar am auzit din nu ştiu cîte locuri că s-a dat – şi la greu. Cineva dintre cei care mi-au zis că s-a dat a opinat că vreun sponsor de partid trebuie să fi avut o firmă care produce aşa ceva. Eu stau şi mă gîndesc că la mijloc ar putea fi aspiraţia femeii române către curăţenia-lună, la care oricum e condamnată în lipsa menajerei. Iar dacă ai menajeră, nu contezi că nu votezi. Deci ia găleata aia şi treci la cratiţă cu ea.

● Brăduţul de maşină. Dacia berlină şi alte obiecte cu patru roţi, din istoria tehnicii, sînt înduioşătoare semne ale status-ului social, la români. Chestiile de felul ăsta merită împodobite, şi nu numai la nunţi sau înmormîntări. Dacă eşti politician şi îi faci cadou unui idiot un brăduţ odorizant de maşină, îi aminteşti idiotului că are maşină, realizarea vieţii lui. Şi pasagerilor din aceeaşi maşină, că e un idiot, fiindcă îi otrăveşte şi îi face să strănute cu beleaua de aromă chimică. E drept, raportul între pasageri şi şoferi tinde către 3:1, în Dacii, şi, pentru fiecare vot cîştigat, se pierd altele, mai multe. Dar, se ştie, ca să votezi, ai nevoie de carnet de conducere.

● CD-ul cu muzică. S-a impus la uninominal, în 2008, cînd au intrat în Parlament un număr impresionant de măscărici şi cantautori. Ce era să le dea alegătorilor Luminiţa Anghel – portative şi arpegii? Era de preferat ceva mai palpabil. Sigur, oameni ca Onţanu, afoni, dar populari de felul lor, a trebuit să se blindeze cu sprijinul sonor al unor profesionişti din parnasul manelelor sau asemănănător. CD-ul cu muzică funcţionează la fel cu odorizantul de maşină: în Dacie, gonind cîte trei alegători pentru fiecare vot cîştigat. Cei trei se duc însă la dracu’, şi nu la cabină, să voteze concurenţa; or, în România nu mai contează cîţi se prezintă, ci cîţi sînt ai tăi.

● Parcul din sat. Fiindcă nu poţi da fiecărui alegător agricultor cîte-un parc, dai cîte unul la toţi. E drept, în sat nu e apă curentă şi toaleta e-n curte. Dar cultivatorul român nu se poate relaxa pe prispă şi nici copilul lui n-are ce căuta pe tăpşan. E musai să vomiţi cîteva tone de beton şi să pui nişte pomişori dintr-o specie inexistentă, pe un teren, la marginea comunei. Cine se duce acolo ori e plouat, ori face insolaţie, fiindcă pomii nu fac umbră sau adăpost nici cît pentru un gîndac. Dar fiarele şi betonul or să rămînă pînă la sfîrşitul timpurilor.

● Sălile de sport. Fac trecerea către realizări monumentale. A umplut ţara de ele Adrian Năstase, nu e clar de ce, dar desigur că a existat un motiv, fiindcă ideea a fost preluată de un alt mare sportiv, pe nume Elena Udrea. Am trecut pe lîngă o coşmelie de beton, într-un oraş de provincie. Avea bineînţeles lacătul pus, am întrebat ce se întîmplă cu ea şi mi s-a spus că acolo se fac nunţi. Dacă nici ăsta nu-i sport de mase în România, atunci nu ştiu ce mai e.

● Telegondola. Nu numai Gheorghe Ştefan le-a făcut la Piatra Neamţ, cică au apărut şi pe la Petroşani. Fiindcă am mare încredere în cinstea politicienilor noştri, exclud din start ideea că ar exista o combinaţie între una dintre puţinele fabrici de telegondole din lume şi PDL-ul Monicăi Ridzi şi al lui Ştefan. E vorba pur şi simplu despre aspiraţia către înălţimi. Pornind de la ea, francezii au făcut Turnul Eiffel, sovieticii l-au trimis pe Iuri Gagarin în spaţiu şi americanii au ajuns pe Lună. La noi şi la Disneyland, nu merge fără ceva proptele şi sîrme.

● Terminalul nou de la Otopeni. Am vrut să scriu un articol întreg despre el, dar m-am oprit fiindcă mi s-a părut că sînt prea răutăcios. Pe lîngă că e lung, incomod şi se strică mereu, terminalul nou n-are nici un fel de identitate sau fiţă şi căpuşează terminalul vechi, ăla mai frumos, al lui Ceauşescu. Văzut de sus, modul în care terminalul nou îmbrăţişează terminalul vechi îţi provoacă crize de identitate sexuală în somn. Politicienii contemporani se ataşează ca nişte lipitori de tradiţie – bună sau rea, cum e – ca nişte melci violatori.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Federico Putorti i a trimis un mesaj clar politistului care l a anchetat pe Facebook 1 jpg
Poliţist din Oradea, ținta unui mafiot italian: „Vei fi primul!"
Procurorii orădeni au deschis o anchetă pentru ultraj pe numele unui Italian care, săptămâna trecută, a ameninţat un poliţist de la Antidrog din Oradea.
Coruptie mita spaga FOTO Shutterstock
Expert șpăgar la Direcția Sport Galați. Făcea acte false pentru prestarea de muncă în folosul comunității
Un expert superior a cerut mită ca să consemneze fals că o persoană a prestat muncă în folosul comunității. Funcționarul avea o întreagă listă cu persoane condamnate de la care luase șpagă.
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor împotriva guvernului foto captură de ecran
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. „Dacă nu ne unim, ne vor ucide unul câte unul” FOTO VIDEO
Elevele din Iran s-au alăturat protestelor. Ele și-au dat jos vălurile și au scandat împotriva autorităților clericale, într-o demonstrație fără precedent. Înregistrări video verificate de BBC au arătat mai multe demonstrații.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.