Duplicitate și nuanțe

Publicat în Dilema Veche nr. 612 din 5-11 noiembrie 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

De multe ori mă bucur că primii 11 ani din viața mea s-au petrecut într-o dictatură comunistă – o perioadă suficient de scurtă ca să nu mă marcheze definitiv (aici se pune și copilăria cu idealismul ei), dar suficient de lungă ca să înțeleg ceva din ea sau cel puțin din lucrurile mărunte din care acel comunism inuman al anilor ’80 era construit. Mă gîndesc că doar datorită acelui timp trăit parțial, mai mult intuit, mai tîrziu, dar și datorită implicațiilor lui eu sînt acum

, și nu

. Asta e, mi-a format caracterul. În primul rînd, pentru că am un termen de comparație și de aici poate vine și o doză de scepticism față de toate utopiile posibile, actuale. În al doilea rînd, pentru că sînt convinsă că acel

din 1989 mi-a schimbat fundamental destinul. Înainte, intrasem fără voia mea pe o linie de înregimentare destul de clară și de perfidă. În calitate de „tînără mlădiță“ acceptam cu destulă seninătate îndoctrinarea: pentru că eram un copil conștiincios, învățam poeziile patriotice, le recitam cu înflăcărare, îmi plăcea să fiu lider, pentru început comandantă de detașament, visînd la șnurul albastru al comandantei de unitate. Mă implicam cu destul entuziasm în activitățile pionierești și mai ales – cel mai grav lucru pe care mi-l amintesc – a pîri mi se părea ceva perfect normal (și avantajos) într-o societate strîmbă. Părinții mei îmi spun și acum, mai în glumă, mai în serios, că dacă n-ar fi picat comunismul, „cariera“ mea ar fi continuat cu brio. Aveam toate datele. Oare? Aparent, oricine putea să „reușească“ în comunism, oricine care activa, milita putea ajunge pe cai mari. Totuși, societatea comunistă ne învăța chiar și pe noi, copiii, ce înseamnă duplicitatea. Știam, la un nivel subconștient, că tot ceea ce se întîmpla în jurul meu, chiar și în comunitatea de la școală, în „lumea copiilor“ era fundamental greșit și că tot ceea ce făceam, toată implicarea și înflăcărarea erau cumva de paradă, un teatru ieftin. Depindea doar de mine cum aș fi negociat mai departe cu aceste false valori și ce aș fi ales – să mă încadrez în sistem și să‑mi meargă bine sau să mă declar împotriva lui și să fiu extirpată. Nu exista cale de mijloc, nu existau nuanțe.

În momentul în care a picat comunismul și am ieșit din lumea aceea cenușie și otova, tocmai asta am apreciat cel mai mult în „noua“ societate, de altfel haotică și cu false valori care persistă – apariția nuanțelor. E ca și cum ai vedea de sus, într-o mulțime uniformă, cîteva pete de culoare: o șapcă albastră, un șal verde care flutură, o pelerină galbenă, buzele roșii ale unei fete. Ca și cum printr-un plafon gros de nori ar fi pătruns doar cîteva raze de soare, ca niște spoturi de lumină care ar fi redat culorile, pe porțiuni mici, și odată cu ele ar fi adus o relaxare, o stare de bine. 

Însă cerul de deasupra noastră este încă departe de a fi senin pe de-a-ntregul, pentru că tendința de uniformizare face parte din natură umană. Am prieteni cu 10-15 ani mai tineri care nu au avut parte de experiența mea „comunistă“.  Nu au termeni de comparație, nu știu nimic despre duplicitate. Ar trebui să se simtă liberi să se exprime în zeci de mii de moduri, însă pentru ei este esențială – ca și pentru noi, pionierii de ieri, de altfel – apartenența la grup. Grupul ține de cald, grupul inspiră, grupul îți dă acea înflăcărare pe care mi-o amintesc prea bine, chiar dacă e vorba de o galerie de la un meci de fotbal sau de niște copii de 10 ani care strigă într-un glas „Tot înainte!“, la careul din fața școlii. Grupul are idei comune ce trebuie împărtășite și uneori duse la extrem pentru a fi „implementate“ – cum ar fi, de pildă, că e o „blasfemie“ să le zici romilor

, că tot ce e eco, bio, pur, în viziunea grupului, trebuie „salvat“, că din nou e o „blasfemie“ să mănînci animale (grupul de azi nu știe ce însemna o coadă la carne, în alte vremuri, pentru că are mult mai multe opțiuni), că americanii-s de vină pentru tot sau, dimpotrivă, că orice e permis în libertatea de expresie etc. Cauze interesante, e adevărat, și ușor de susținut pînă-n pînzele albe, însă cînd mă uit la ei am un

–  văd cum le flutură la gît cravatele roșii cu tricolor. Doar pentru o clipă, pînă cînd îmi dau seama că, de fapt, trăim alte timpuri. Timpuri în care oamenii simt nevoia de a lupta pentru ceva, pentru orice, și mai puțin de a-și trăi propria viață, relaxați și într-o bună comuniune cu ceilalți, fără să conteze că eu am o șapcă albastră și tu un pardesiu galben, cam kitsch. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.