De meserie, şoferi

Publicat în Dilema Veche nr. 581 din 2-8 aprilie 2015
De meserie, şoferi jpeg

Un element indispensabil al excursiilor noastre şcolare cu autocarul, pînă la Slănic Prahova, Cheia sau Cabana Trei Brazi era domn’ şofer. El cunoştea regulile de circulaţie mai bine decît oricine, se împrietenea cu mămicile care ne însoţeau în excursie şi uneori striga la copii ca să nu mai facă gălăgie, căci nu se putea concentra la şofat. Nu părea deloc impresionat de obiectivele turistice pe care le vizitam (pentru că, probabil, le ştia pe de rost) şi, odată ajuns la destinaţie, se retrăgea discret la vreun bufet unde consuma cafele şi ţigări în cantităţi impresionante. La întoarcere, lui îi era destinat faimosul cîntec: „Foaie verde de piper, să trăiască domn’ şofer! Că ne-a dus şi ne-a plimbat. Şi nu ne-a accidentat!“ În rest, era o figură destul de palidă, pe care nu mi-o amintesc foarte bine. Curios este că i se spunea domn’ şofer, ci nu tovarăş. De atunci, am reţinut eu că şoferii sînt „domni“. 

De-a lungul timpului, am cunoscut destui şoferi, fie că-i chema Cristi, Marius, Doru sau nea Vasile. În echipele de filmare se vorbea mai în glumă, mai în serios, că dacă vrei să-ţi duci treaba la bun sfîrşit, e musai să te împrieteneşti cu şoferii. Unii dintre ei s-au „recalificat“ la locul de muncă şi au ajuns chiar producători de film. 

Un şofer „profesionist“ ştie toate scurtăturile, chiar şi pe cele din oraşe obscure, se laudă cu ele şi cu faptul că nu nimereşte niciodată în blocaje de trafic. Iar dacă i se întîmplă o astfel de nenorocire, nu se enervează, nu înjură, doar comentează. Dacă „se lucrează“, nu e vina lui, desigur. De fiecare dată, îi salută demn pe şoferii care îi dau prioritate, fiindcă ţine foarte mult la o relaţie de prietenie şi întrajutorare cu alţi conducători auto. El este primul care „clipeşte“ din faruri după ce vede maşina cu radar, ba mai face şi un semn cu mîna: „Las-o mai moale!“ Cînd vede că cei care vin pe contrasens încetinesc viteza, e fericit. Pentru el, „clipirile“ dese din faruri reprezintă un gest de curtoazie. Se întristează atunci cînd nu este avertizat, la rîndul său. „Ce bulangii! Toată lumea ştie că e radar pe varianta de la Cîmpina şi unul singur m-a atenţionat…“ 

La un drum mai lung, te simţi oarecum obligat să faci conversaţie. Să-l întrebi care e viaţa lui, ce merge prost în ţara asta şi, implicit, pe drumurile şi şoselele patriei, cu cine votează, din astea. De multe ori, doar atît aşteaptă şi începe. Călătoria se transformă într-un monolog care nu se mai termină. Are zeci de opinii „pertinente“ care s-au format de-a lungul vremii, tot la drumuri lungi. Sau au fost împrumutate de la alţi pasageri. Recunoşti replicile unor colegi mai vechi şi mai noi. De pildă, o teorie a conspiraţiei se încadrează perfect pe distanţa Bucureşti – Piteşti, pe A1. Odată, pe la Bolintin Vale am aflat şi despre invazii extraterestre. Cică Regina Angliei e extraterestră, la fel toţi masonii şi marii conducători de naţii, se pare că şi Ceauşescu a fost, dar l-au neutralizat la timp ai lui, pentru că o luase razna. Iar extratereştrii ăştia deghizaţi în oameni aşteaptă doar momentul propice ca să pună stăpînire definitiv pe planeta noastră. 

Dacă taci sau te prefaci că dormi, nu eşti „de gaşcă“. Atunci el se concentrează plictisit la drum, în timp ce butonează radioul de pe bord. Un soi de zapping on road. Cînd îi place vreun refren, dă mai tare, doar-doar te va trezi din presupusa moţăială şi veţi începe conversaţia. Dacă e aproape de graniţă, încearcă să prindă posturi bulgăreşti, sîrbeşti, ungureşti. Treaba asta îl distrează. 

Din toată „echipa“, el este cel mai plin de responsabilităţi. Nu poate să bea o bere decît tîrziu în noapte, după ce ne cazăm. Cîteodată n-o mai bea deloc, face pe victima, pretinzînd că e foarte obosit. El stabileşte la ce oră ne trezim a doua zi dimineaţa. Mereu e primul la micul dejun. Fresh. Dacă întîrzii zece minute, îţi bate obrazul. A treia cafea o bea dintr-o sorbitură. E grăbit: „Hai la maşină!“ 

Dacă are parte de un partener de drum bărbat şi care să fie şi „de gaşcă“, adică să-i suporte prelegerile, începe şi caterinca. „Ai văzut ce bună era aia? Uite-o şi p-astalantă! Cum naiba se nimeresc toate astea aici, în fundul Moldovei? Ia uite, uite! Peste doi-trei ani, e bună şi acum! Vii de la şcoală, păpuşă? O claxonăm?“ Seara, îi face ochi dulci ospătăriţei de la birtul unde mîncăm. Dacă se nimereşte să fim într-un sat, cu atît mai bine, îi plac viaţa sănătoasă, de la ţară, şi „atracţiile“ locale. O întreabă dacă-i măritată, el îşi ascunde verigheta. Nu că ar avea ceva de gînd, e prea obosit, în plus are cele mai multe responsabilităţi, nu-i aşa? Doar că trebuie să-şi umple timpul cu ceva. Timpul acela dilatat, din afara orelor de condus, al programului „de lucru“, în care el nu-şi găseşte locul şi rostul. 

Încă ceva: el e asul volanului, dar pentru că nu e singur în maşină, are „oameni de dus“, devine prudent. Nu-şi permite să facă giumbuşlucuri pe şosele. Să depăşească aiurea. Să taie serpentinele ca la raliu. „Dacă eu nu păţesc nimic şi dup-aia vă am pe dvs. pe conştiinţă? Mergem încetuţ. Cît cîştigăm? Zece minute în plus? Oare merită?“   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.