Copilul-pet

Publicat în Dilema Veche nr. 554 din 25 septembrie - 1 octombrie 2014
Duplicitate și nuanțe jpeg

„Nici nu discut! Canapeaua aia de la maică-ta nu e bună de nimic… nu mai ştii că am dormit o dată pe ea şi ne-a rupt la amîndoi spatele? Vrea să ţi-o bage pe gît, ca să nu mai dai bani pe alta. Uită-te şi tu cum e asta şi care-i diferenţa! Ia, încearc-o puţin!“ Doi adulţi tineri, amîndoi uşor supraponderali – de fapt, se văd pe corpurile lor doar primele efecte ale sedentarismului, se trîntesc pe canapeaua Stockholm de două persoane, extensibilă şi, în acelaşi timp, încep să salte pentru a verifica moliciunea saltelei. La un moment dat, ea se uită în jur, ca şi cum ar fi pierdut ceva sau pe cineva şi răcneşte: „Alexandru! Nu-i voie acolo! Nu pune mîna! Treci aici imediat!“ Alexandru, un băieţel de 4-5 ani, abandonează cu regret un straniu obiect pentru depozitare, pe care încerca să îl desfacă, şi se întoarce la părinţii lui. „Stai aici, cu noi! Nu mai pleca de unul singur!“ Copilul se aşază mofluz pe canapeaua Stockholm, al treilea din şir, şi se uită la cei doi care continuă să salte ca într-un joc stupid.

Sîmbăta, pe la prînz, din toate colţurile magazinului IKEA – acest paradis domestic – se aud strigăte, îndemnuri, ordine asemănătoare cu cel de mai devreme: „Nu e voie!“, „Lasă aia!“, „Vino aici!“, „Încetează acum!“, „Tu n-auzi că vorbesc cu tine?“, amestecate cu plînsete, icnete, sughiţuri, zbierăte, suspine care iau treptat forma unor proteste pe care nimeni nu are timp şi răbdare să le asculte. Ai senzaţia că ai nimerit în mijlocul unui circ de sufragerie, iar dresorii sînt într-un permanent conflict cu micile lor sălbăticiuni. Copiii mişună peste tot, atîrnaţi de părinţii lor cu nişte lese invizibile. De multe ori, îi uită prin diferite cotloane, apoi îi recuperează certîndu-i, n-au voie să facă nimic decît să-i urmeze docili, să le asculte preferinţele pentru culoarea roşie sau albastră, sau interminabilele calcule care se termină invariabil cu: „N-avem bani acum!“ Unii dintre părinţi îi abandonează în spaţiul de joacă pentru copii, de la intrare, ca şi cum şi-ar parca bicicletele, însă cei mai mulţi îi iau cu ei în turul magazinului, nu au cum să nu participe la acest ritual, această plimbare prin casa ipotetică a visurilor, căci, „în fond, sîntem o familie“. De ce am mai avea copii dacă nu i-am arăta şi altora? Şi ce drăgălaşi sînt cînd nu le e foame, nu vor pipi, nu se plictisesc de moarte, nu cerşesc atenţie şi se aşază ca nişte păpuşele pe toate canapelele şi scăunaşele astea minunate şi noi, ca să putem să le facem o poză cu smart-ul şi să-i punem pe Facebook! Să împărtăşim tuturor „starea“: „Simţindu-se relaxată la IKEA!“

Timp de două ore, am ascultat cu atenţie şi n-am auzit nici măcar o încercare de conversaţie în care copilul să-şi spună o părere, n-am surprins nici o frîntură de comunicare între cele două triburi, singura relaţie era cea de subordonare. De ce mă miră, în fond, nu sîntem la muzeu sau la teatru, copilul chiar nu are ce să întrebe aici. Ce e aceea o uşă glisantă? De ce husa e detaşabilă şi lavabilă? IKEA e o lume a adulţilor, în care copiii lor sînt nişte accesorii indispensabile pentru a le crea senzaţia de confort total, chiar dacă nu cumpără nimic. Însă vor cumpăra, la final, tot felul de fleacuri şi de mărunţişuri, căni şi suporturi pentru prosoape, ca să nu plece cu mîna goală. Cuplurile, aproape identice, se vor certa la ieşire că iar au cheltuit 300 de lei aiurea, neprogramaţi, out of budget, iar puştiul (sau puştoaica) îşi va primi  hot-dog-ul drept recompensă că şi această ieşire în public s-a încheiat, totuşi, cu bine. La un moment dat, tatăl sau mama îşi va aminti din nou de el: „Ia uite ce te-ai mozolit pe faţă!“ Îi va şterge muştarul cu şerveţelul, cu gesturi nervoase. „Treci în maşină imediat!“

Nu-mi dau seama cînd a apărut copilul-pet şi dacă aparţine exclusiv acestei aşa-zise middle class care trebuie să facă în mod regulamentar copii. Uneori, el se identifică cu copilul-trofeu. Îl poţi întîlni nu doar la IKEA, ci şi în toate hiper- şi supermarket-urile din marile oraşe. Uneori, e aşezat ca un bagaj preţios în coşurile de cumpărături. Îl poţi vedea zilnic pe Facebook, în diferite ipostaze. În funcţie de atitudinea părintelui feisbuchist, îţi poţi da seama şi de tipul de ataşament. Cînd sînt foarte mici, bebeluşi, toţi sînt nişte puppies, nici nu contează prea mult specia. Animăluţe drăgălaşe care dorm în cărucioare sau cască ochii curioşi. N-am nimic cu a posta fotografii cu copii pe Facebook, contează, însă, felul în care îi prezinţi, „îi afişezi“. Treptat, pe măsură ce cresc, ei trec prin diferite stadii de prezentare – de la stadiul de pisicuţă, acoperită de funde şi pieptănată în diferite moduri, la cel de leu tînăr, sau la cel de pet pretenţios, de tipul iguană. Foarte rar văd poze în care aceşti copii sînt în relaţie cu părinţii lor. O relaţie în care să se simtă duioşia, afecţiunea. Copilul devine doar un exponat, „un produs“. El ar trebui să transmită un singur mesaj – uitaţi-vă la mine, exist, sîntem o familie fericită!   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.