Confirmarea lui Adrian Sârbu la CME

Publicat în Dilema Veche nr. 478 din 11-17 aprilie 2013
România plagiatoare şi rădăcinile ei jpeg

Acum cîteva zile, Adrian Sârbu a fost confirmat în chip de director general al CME, compania-mamă a PRO TV, pînă pe 31 decembrie 2016. Faptul, care e mai degrabă ştire pentru acţionarii companiei, s-a propagat şi în presa generalistă. De ce? Pe lîngă reputaţia lui Sârbu, care a creat televiziunea aşa cum o ştim, în România, un detaliu birocratic legat de numele aceluiaşi poate influenţa mersul lucrurilor în întreaga piaţă media din România.

Deşi fondatorul PRO nu a dat decît două sau trei interviuri în viaţa lui, biografia lui e relativ cunoscută, şi ea, publicului larg: din regizor de documentare realizate pentru Studioul Sahia, Sârbu devine personaj politic în primele guverne de după 1990, ale FSN, după ce filmase extensiv evenimentele petrecute în decembrie 1989 în sediul fostului Comitet Central. La începutul anilor ’90, lansează Mediafax şi PRO FM şi, în acelaşi timp, tatonează piaţa TV cu ceva numit Canal 31, de sport. 1 decembrie 1995 este data la care Adrian Sârbu pune pe sticlă cea mai importantă dintre invenţiile lui, celebrul PRO TV, care a început cu fraza cunoscută a Andreei Esca: „Bună seara, România, bună seara, Bucureşti.“

PRO TV a devenit, ulterior, o televiziune nu doar populară, ci şi iubită, chiar fenomen de masă, datorită diferitelor campanii, cărţi poştale şi evenimente organizate în curtea postului din Pache Protopopescu. În anii ’90, postul avea greutate politică, ca dovadă legenda – care circula şi încă circulă în cercurile media – că PRO TV ar fi cîştigat alegerile pentru Emil Constantinescu, în 1996, atrăgînd apaticii la vot cu o carte poştală pe nume Votezi şi cîştigi, prin intermediul căreia postul organizase o loterie.

Problema lui Adrian Sârbu, la vremea respectivă, era că generase un fenomen pe o piaţă care nu putea susţine aşa ceva. Altfel spus, banii din publicitate nu erau suficienţi pentru standardele înalte pe care le crease PRO TV. Din acest motiv, mai ales, Adrian Sârbu a intrat în parteneriate cu Ion Ţiriac (de la început) şi ulterior cu compania de media deţinută de Ronald Lauder, fiul celebrei Estée Lauder, companie pe nume Central European Media Enterprises, alias CME. Au urmat ani în care PRO TV şi-a pierdut o bună parte din glamour-ul şi relevanţa socială din primii ani, dar s-a păstrat ca lider de piaţă şi pivot al uneia dintre cele mai solide afaceri de media de la noi. După anul 2000, tabloidizate şi depolitizate, ştirile PRO TV au alimentat discuţiile despre prietenia dintre Sârbu şi puterea PSD, care acordase reeşalonări de zeci de milioane televiziunilor româneşti (şi nu numai PRO TV), la plata de taxe pe salarii şi TVA. În aceiaşi ani, Florin Călinescu, cel care se identificase cu postul, împreună cu Andreea Esca, dispărea din grilă – cu destinaţia Tele 7abc – şi lucrurile deveneau, în linii mari, cam ceea ce sînt astăzi.

Cu o excepţie. În 2004, sfîrşitul guvernării PSD a găsit PRO TV în poziţia de lider de piaţă – e drept, de astă dată cu un challenger vizibil, în Antena 1. Pînă prin 2008-2009, Adrian Sârbu a fructificat această poziţie sub forma veniturilor din publicitate, pentru a ajunge, în acelaşi timp, numărul 1 în CME global. Necazurile cu banii se terminaseră şi, din punct de vedere politic, PRO TV a avut un sumar mai degrabă indiferent la scandalurile şi meciurile guvernanţilor, care au devenit pîinea de toate zilele a televiziunilor de ştiri.

În paralel, Sârbu i-a vîndut lui Ronald Lauder o mare parte din business-urile de media pe care le crease în România: toată operaţiunea de TV, pe cea de radio şi o serie întreagă de asset-uri legate de producţia de conţinut. Din păcate pentru el, odată cu numirea lui în poziţia de CEO (Chief Executive Officer) al CME, omenirea intra în primul an de criză, 2009.

Aici începe o poveste mai puţin spusă, fiindcă nu a fost vorba tocmai de realizări glorioase, bune de pus în comunicate de PR. Dat fiind stilul expansionist de management al lui Sârbu, pe criză, CME a început să aibă probleme de lichidităţi. Compania a renunţat la operaţiunea din Ucraina (TV 1+1) şi a vîndut o parte din acţiuni la Time Warner.

În aceiaşi ani, însă, posturile CME îşi păstrau poziţia (de obicei, de lider) pe pieţele din Europa de Est, chiar dacă produceau pierderi. Creşterea participării Time Warner era inevitabilă, iar aceasta a ajuns, anul trecut, la 49,9%, adică pachetul de control.

Din nou, detalii contabile, dar cu o semnificaţie ce merită povestită. CME-ul lui Lauder şi Sârbu era mai degrabă întreprindere de familie, creatoare, tipică şi mobilă. Cotată la bursa din New York, compania nu s-a tranzacţionat niciodată foarte mult şi nu a beneficiat de participarea importantă a unui fond de investiţii sau ceva asemănător. Cînd proprietarul şi/sau CEO-ul au puteri discreţionare şi ştiu ceea ce fac, compania rezultată e (comparativ) mică, mobilă şi inovatoare, cu rol benefic pe pieţele pe care operează. Aşa a fost, în România, şi Ringier, care a avut un aport important în civilizarea pieţei româneşti.

Cu totul alta e filozofia giganţilor din clasa Time Warner. În acest caz, vorbim de al doilea mare conglomerat de media al lumii, care s-a constuit prin achiziţii şi fuziuni, din entităţi diverse. Ajunge să pomenim numele lui Ted Turner şi pe ale lui Harry, Albert, Jack şi Sam Warner, ca şi pe cel al legendarului creator de reviste Henry Luce (căruia i se datorează Time, Life, Sports Illustrated), ca să ne facem o idee despre dimensiuni. În momentul de faţă, Time Warner este o companie cotată la bursă, la care cîştigurile din dividende contează, iar acţionarii sînt foarte diverşi.

Cu alte cuvinte, Time Warner poate fi foarte interesat de CME, o companie care, în 2012, a produs 772 de milioane de dolari, dar, în acelaşi timp, e cu ochii pe scăderea importantă a cifrei de afaceri, care, în 2011, era de 865 de milioane. De anul trecut, gigantul american deţine nu doar 49,9% din CME, ci şi două posturi-cheie în board-ul companiei, ceea ce nu se potriveşte prea tare cu filozofia ego-oriented, energică şi tinzînd către excelenţă, chiar cu preţul pierderilor, a lui Adrian Sârbu.

Toate aceste explicaţii istorice, laborioase, sînt necesare pentru a vedea de ce confirmarea lui Sârbu în poziţia numărul 1 de la CME era văzută ca problematică. Au existat zvonuri despre întoarcerea în România şi o posibilă alianţă sau colaborare cu RCS-RDS.

Episodul recent, în care PRO TV S.A. a solicitat Romtelecom un tarif mult crescut pentru posturile româneşti ale CME, trebuie văzut în acest context. Adrian Sârbu avea nevoie de rezultate bune pentru confirmarea în poziţia de CEO al acestei companii.

Desigur, Romtelecom nu e singura sursă de venit a CME, aşa că Sârbu a obţinut confirmarea şi fără banii ceruţi.

Preocuparea pentru România a fondatorului PRO se vede şi într-o clauză din noul contract, conform căreia acesta are dreptul să rămînă şeful operaţiunilor din România, în ipoteza că va fi demis din fruntea companiei. Şi astfel ajungem şi la piaţa internă, care va fi în continuare mai dinamică, datorită prezenţei lui Sârbu în fruntea CME şi implicit a televiziunilor PRO de la noi. Dacă Time Warner ar fi adoptat un stil mai prudent şi ar fi impus un manager străin, investiţiile în calitate ar fi fost mai mici şi am fi avut mai puţine emisiuni din clasa Românii au talent sau Vocea României. Desigur, televiziunile PRO şi-ar putea reduce puţin ritmul, dar e mai puţin probabil că operaţiunea românească a CME va pierde caracteristicile de lider de piaţă şi trend-setter. Aşa încît, confirmarea lui Adrian Sârbu la CME e o veste bună pentru toată lumea, mai puţin pentru invidioşi.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Prietenia între femei – un mit?
Marile bucurii și marile tristeți le cam ducem de unii singuri.
Zizi și neantul jpeg
Zăpadă și săpuneală
Săpuneala era, negreșit, un mini-ritual pre-sexual.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Diete și cîteva gînduri despre nutriție
● Orice dietă implică renunțarea la alcool. Eu nu beau decît vin, dar e bună și o bere. Pînă aici! Nu vreau să fiu un om slab, sănătos, dar trist.
E cool să postești jpeg
Cînd aduci munca acasă
Există, bineînțeles, avantaje clare ale muncii de acasă. Și pentru angajați, și pentru angajatori.
p 20 Kierkegaar WC jpg
Maestrul Kierkegaard
Într-o anumită împrejurare, Wittgenstein a observat: „Un gînditor religios onest este ca un funambul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Ineditele lui Eliade
E un eveniment care, sper, i-ar fi plăcut lui Eliade, pentru că e o confirmare a importanței arhivei pe care o evoca recurent, aproape obsesiv, în jurnalele sale, știind ce a lăsat în ea.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Dialog între un tată și un fiu (la vîrsta inocenței), în autobuz. Tatăl: „Merg să-i iau lu’ mami ceva.“ Fiul: „Ce?“ Tatăl: „Niște cizme.“ Fiul: „De ce?“ Tatăl: „Nu, că nu găsesc.“ Memorabil. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.

Adevarul.ro

image
Ninsorile cuprind aproape toată România: masa de aer polar vine cu temperaturi de coșmar. Unde viscolește puternic
Ninsorile cuprind majoritatea zonelor, sâmbătă, iar în vest şi în sud se vor semnala ploi și lapoviţă. Pe crestele Carpaţilor este în continuare viscol, dar vântul se intensifică şi în jumătatea vestică a ţării.
image
Culmea absurdului. Șofer amendat pentru că a respectat legea. Poliția, învinsă cu propriile imagini
Un șofer din Timiș, amendat pentru că nu a respectat semnificaţia indicatorului ,,Oprire” la trecerea de nivel cu calea ferată, a obținut anularea sancțiunii în instanță demonstrând că a respectat legea „la virgulă”.
image
Medic ATI, despre „tradiția” șpăgilor din spitale: „O preocupare otrăvită, o idolatrie de Ev Mediu”
Cazul medicului oncolog din Suceava, care a fost prins în flagrant când lua mită de la pacienții bolnavi de cancer, este criticat de un medic. Doctorița Ecaterina Petrescu Botoncea este de părere că această practică ar trebui interzisă.

HIstoria.ro

image
Moartea căpitanului Valter Mărăcineanu, un erou al Războiului de Independență
Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” deține în patrimoniul său o fotografie inedită a eroului român Valter Mărăcineanu.
image
Armata lui Vlad Ţepeș: Arme și echipamente
Cu toată lipsa de piese originale din epocă, putem reface echipamentul și armamentul trupelor lui Vlad Ţepeș, bazându-ne pe puținele piese existente, pe sursele pictate și scrise și pe comparații cu zonele din jur.
image
Sfârșitul Bătăliei de la Stalingrad: Capitularea mareșalului Paulus
În timpul nopții de 30 spre 31 ianuarie 1943, Brigada 38 Motorizată, având atașate companiile de geniu, a încercuit zona din jurul Pieței Eroilor Căzuți și magazinul Univermag, întrerupând legăturile telefonice dintre comandamentul mareșalului Friedrich Paulus și unitățile subordonate.