Coliziune frontală între PRO şi Antenă

Toamna asta, competiţia dintre posturile TV comerciale din România e interesantă. PRO TV şi Antena 1 se atacă frontal, programînd în aceeaşi zi talent show-uri rivale sau cooking game show-uri.

Dacă mai era nevoie de o dovadă că PRO TV se va păstra în topurile de audienţă (aproape) la fel de sus ca pînă acum, ea se numeşte Vocea României, în formula remaniată, care a început săptămîna trecută. Conform unor surse neoficiale, această producţie a fost mărul discordiei dintre Mona Segall, producătoarea sezoanelor trecute, şi managementul multinaţional apărut la PRO TV după plecarea fondatorului, Adrian Sârbu. Motivele au fost două: o micşorare de buget pe care o cerea echipa lituanianului Alexander Cesnavicius, trimis în România să readucă postul pe profit, şi trecerea sub controlul unor consultanţi străini. Mona Segall a plecat în primăvara acestui an la Antena 1, împreună cu o mare parte din echipă şi cu vedete ca Horia Brenciu sau Ştefan Bănică Jr. După ce primul vărsase şi stîrnise lacrimi la Voce, iar al doilea prezentase longevivul Dansez pentru tine la PRO TV, amîndoi au fost reprofilaţi în juraţi la X Factor.

Cea care a intrat prima în emisie a fost însă Vocea României, programată în acest sezon marţea şi vinerea. Pe 16 septembrie, la prima difuzare, a realizat rating-uri simţitor mai mari faţă de Next Star-ul lui Dan Negru, producţie redutabilă în sezoanele trecute, cînd era programată joia, la concurenţă cu serialele de pe PRO TV: pe urban – 11,2% faţă de 6,7%, iar pe 18-49, publicul comercial – şi mai mult, 14,7% la 5,4%.

Dincolo de victorie, a fost clar că noua echipă a show-ului, compusă din Peter Majesky şi Melanie Triebel, producători străini, cu experienţă în mai multe pieţe, a funcţionat. Cu Tudor Chirilă pe scaunul lui Horia Brenciu, Vocea pe stil nou a început într-un stil vizual şi un ritm care aminteşte de echivalentele ei din pieţe TV dezvoltate.

Vineri, a sosit ziua bătăliei 1:1 între Vocea României şi X Factor. Previzibil, Vocea a cîştigat în faţa show-ului produs de fosta ei realizatoare, care îl include pe Brenciu, fost şi el la Vocea – dar la o distanţă mai mică: 10 puncte pe urban, faţă de 9, şi 12, faţă de 9,3, pe public comercial. X Factor performează, de altfel, mult mai bine decît în sezoanele în care făcea 5-6 puncte.

Dacă în privinţa talent show-urilor, lucrurile erau clare de la prima difuzare a Vocii din acest sezon, mai interesantă a fost cealaltă bătălie 1:1, dintre Master Chef şi Hell’s Kitchen. Transferul către Antenă s-a produs aici integral, fiindcă cei trei şefi sadici sînt acum Bucătarii Iadului, pe acest post. Primul Master Chef a făcut rating-uri bune, programat fără prea mare concurenţă, dar a fost neconvingător ca producţie, în ciuda imaginii îngrijite. Patrizia Paglieri, Adi Hădean şi FOA nu şi-au intrat încă în roluri (poate mai puţin ultimul), dialogurile par artificiale, decupajul conţine acţiuni redundante. În paranteză fie spus, de producţie s-au ocupat nu cehii, ci Media Factory, un independent autohton titrat, dar cu un portofoliu de formate de mai mică anvergură. Totuşi, la prima difuzare, Master Chef a reuşit 8-11 puncte, în funcţie de target, fără o concurenţă puternică. Show-ul e bine luminat, bucătarii şi concurenţii sînt aspectuoşi, iar decenţa care înlocuieşte humiliation show-ul din sezoanele trecute e pe alocuri plicticoasă, dar reconfortantă faţă de ceea ce am văzut anterior.

Luni, atunci cînd Hell’s Kitchen a intrat în emisie la concurenţă cu Paglieri, Hădean & FOA, a părut că toate ingredientele de succes ale unui singur show culinar s-au împărţit la doi – şi pe undeva, aşa a şi fost. Dumitrescu, Bontea şi Scărlătescu şi-au uitat decorurile, lumina, machiajul, operatorii şi ultimele rămăşiţe de bun-simţ la PRO TV, pentru, totuşi, un îndelung şi molipsitor acces de bădărănie, de astă dată cu nume mult mai bine ales: Bucătarii Iadului. Vizual, show-ul e mai degrabă Bucătăria Dracului, din cauza luminii de hală industrială în şomaj tehnic şi a invitaţilor nemachiaţi, cu căutături îngrozite şi îmbrăcaţi ca din ajutoare, care creau senzaţia că au fost abuzaţi luni la rîndul, şi nu numai verbal, înaintea premierei. Cei trei tocători de oameni au folosit în mod repetat cuvîntul „vomă“ la adresa felurilor propuse de concurenţi; nu e clar dacă de vină au fost lumina proastă şi operatorii cu studii medii, dar metafora a fost, adesea, mai curînd scabroasă decît inadecvată.

Montajul mult mai rapid şi mai bun decît la PRO TV şi personajele cu vorbe mai multe şi mai naturale la ele au creat un contrast curios faţă de colorata, manierata şi plicticoasa lume a lui Master Chef. Dacă butonaţi cu viteză între cele două emisiuni, vă puteţi juca de-a eolii şi morlocii, imaginîndu-vi-i pe Patrizia, Hădean şi FOA în ghearele lui Dumitrescu, Bontea şi Scărlătescu. Sau chiar tranşaţi şi gătiţi de pirpiriii şi submisivii concurenţi ai celor trei. The horror… the horror…

Cum la ora la care scriu aceste rînduri, rating-urile încă n-au apărut, singurul pronostic la care mă pot aventura e că între cele două show-uri va exista o diferenţă medie de cel mult două puncte, dar nu pot spune în ce sens. Rămîne de văzut cîte branduri vor dori să-şi insereze sigla peste „vomă“, aşa cum s-a întîmplat la prima ediţie din Hell’s Kitchen.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).