Clujul este un trend?

Publicat în Dilema Veche nr. 633 din 7-13 aprilie 2016
Bookfest, alegerile şi starea de normalitate jpeg

Mama mea este clujeancă, o mare parte din copilărie mi-am petrecut-o la Cluj, mai ales vacanțele de vară. Cînd mă gîndesc la Cluj, mă gîndesc în primul rînd la orașul bunicilor mei. La cartierul Gheorgheni, cu părculețele și grădinile lui, cu blocuri tip, albe, de patru etaje și cu aspect de „stațiune“. La complexul comunist Hermes de unde ne cumpăram înghețată Polar. La balconul însorit al bunicilor, plin de ghivece cu mușcate, unde ne jucam cu păpușile „în ora de liniște“ (afișată la avizierul blocului) și de unde se vedea Feleacul învăluit într-o pîclă străvezie. La „Fața“, „Rațele și vînătorii“, „Țările“ și la toate jocurile pe care le jucam în spatele blocului, în vreme ce o armată întreagă de bunici și bunice ne strigau, cu glas cîntat, de pe la ferestre, să intrăm în case, pentru că s-a făcut tîrziu. Dar și la excursiile pînă în centrul orașului, la cozile de la Cinema Victoria atunci cînd veneau filme ca Liceenii, la magazinul Central, de unde bunica noastră ne cumpăra materiale pentru rochii, la semafoarele care durau su­ficient de mult ca doamnele ce se întîlneau în­tîmplător la vreo trecere de pietoni să facă schimb de rețete de prăjituri. La viața aceea dulce de Ardeal, cu minunata ei lentoare (desigur, atunci nu cunoșteam termenul, însă cînd soseam la Cluj din Bucureștiul îmbîcsit și gri, o simțeam din plin).

Perspectiva mea asupra Clujului a fost mereu una mai mult decît subiectivă, cu timpul mi-am creat un soi de mitologie personală legată de acest oraș. Mai ales că mereu îl comparam cu Bucureștiul, pe care l-am disprețuit multă vreme și oarecum pe nedrept. De altfel, îl disprețuiau și clujenii. Clujul era „curat“ în comparație cu Bucureștiul, care era „murdar“. Clujenii erau „oameni de treabă și gospodari“, în vreme ce bucureștenii erau nesimțiți, gălăgioși, parveniți, într-un cuvînt, „mitici“. Clujul era un oraș liniștit, iar Bucureștiul era aglomerat. Clujenii din copilăria mea aveau un soi de respect față de București doar pentru faptul că era capitala țării (iar cînd aflau că locuiesc în București, începeau să scotocească prin memorie după vagile lor amintiri bucureștene – făcuseră armata pe lîngă Gara de Nord, un curs de specializare prin Colentina etc.), însă se jurau că nu s-ar muta acolo nici în ruptul capului. Toate acestea au contribuit, în mintea mea de copil, la desăvîrșirea unei imagini idilice a Clujului. Pur și simplu îl iubeam. Am suferit împreună cu o parte din clujeni cînd Funar a vopsit băncile în culori tricolore, l-am iubit și mai mult în anii ’90 cînd arăta din ce în ce mai ponosit și încremenit în timp, m-am bucurat atunci cînd mi-am dat seama că orașul se schimbă, se dezvoltă și începe să (re)devină un reper cultural. M-am bucurat și de faptul că oamenii cîștigă din ce în ce mai bine și că se construiesc vile pe Feleac, că pe stradă se vorbesc și alte limbi străine în afară de maghiară, că orașul reprezintă o relocation pentru IT-iști. Și am privit faptul că Nokia își deschisese o fabrică la Jucu sau construirea Cluj Arena ca pe niște realizări personale.

Toată viața mea adultă, am trăit cu nostalgia Clujului, considerîndu-l „acasă“ și fiind aproape convinsă că într-o zi mă voi întoarce definitiv aici. Pînă în urmă cu cîțiva ani, cînd ajungeam la Cluj mă cuprindea un soi de stare extatică. Însă pe măsură ce am început să reevaluez Bucureștiul (oare de ce trebuie mereu să apreciem sau să depreciem doar prin comparație?) și să mă reîmprietensc cu orașul meu natal, am încercat să nu mai privesc lucrurile într-un mod idealist. Între timp, Clujul a devenit un loc extrem de cool pentru „mitici“, care se afișează pe Facebook cu un soi de teribilism – „Sînt plecat la Cluj!“. Acel Cluj boem, snob sau hip, depinde de cum privești lucrurile, al festivalurilor – TIFF, Peninsula, Electric Castle etc. – nu este, însă, Clujul meu. În ultima mea vizită recentă, mi s-a părut un oraș nerealist de scump, la capitolul pub-urilor și la ieșit în oraș, sau poate că unora li s-a urcat boemia (sau snobismul sau hip-ul) la cap. Nerealist dacă ne raportăm la ce are Clujul de oferit, în afară de atmosferă. Cam peste tot este ceva mai scump decît în Centrul Vechi din București, de pildă. Nu mă deranjează să beau o cafea cu 10 lei pe strasse, însă mă gîndesc că, totuși, nu sînt la Viena. Apoi, mă uit în jur și mă încearcă un sentiment de dezamăgire – clădirile din centru nu sînt restaurate, cele mai multe au fațadele jupuite, unele îmi amintesc de anii ’80, au rămas exact la fel. În orașul „liniștit“, stai minute în șir blocat în trafic, iar în centru nu există locuri de parcare. Viața de noapte o fi ea cool, însă viața de zi cu zi nu are nimic spectaculos (în afara festivalurilor deja amintite). În schimb, sînt mulți cerșetori care se țin cu insistență după tine (din nou prin comparație, observ că sînt din ce în ce mai puțini în centrul Bucureștiului). În cofetăria copilăriei mele, Carpați, nu mai există Doboș și tort Krantz, în schimb au apărut diferite prăjituri cu nume sofisticate sau unele „tradiționale“ precum prăjitura Snickers.

Totuși, orașul are încă acea minunată lentoare, iar semafoarele durează încă suficient de mult ca să ai timp pentru un schimb de rețete. Și sînt multe flori care se vînd de-a dreptul pe trotuar. De data aceasta, am avut senzația că există două orașe într-unul singur – acel Cluj trendy, „reinventat“ și idealizat mai nou de către cei străini lui, și orașul „vechi“, cu farmecul său un pic desuet. Între cele două nu s-a construit încă o punte de legătură.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic