Ciocoii vechi şi noi - şi mai ales foarte noi

Publicat în Dilema Veche nr. 451 din 4-10 octombrie 2012
Ciocoii vechi şi noi   şi mai ales foarte noi jpeg

Ciocoii: sînt peste tot, mai ales de cînd i-a conjurat Dan Diaconescu. Distinsa lingvistă Rodica Zafiu a scris de curînd un articol revelator despre ei în Dilema veche. Totuşi, cum de s-au trezit ei, ca să ne bîntuie, tocmai acum, în 2012?

Rodica Zafiu dă o explicaţie precisă şi greu de contestat despre istoria cuvîntului. Iniţial, ciocoi însemna servitor sau slugă boierească, un soi de personaj secund, trăitor pe lîngă curtea potentatului, personaj care de la un punct încolo a căpătat conotaţii negative şi de putere/asuprire, de factor de decizie (negativă) în privinţa unor chestiuni care privesc ceva numit popor.

De un astfel de sens s-au legat Nicolae Filimon – cu celebrul Ciocoii vechi şi noi – şi, adaugă Rodica Zafiu, Heliade Rădulescu sau V. A. Urechia. E vorba de un fel de parveniţi, care au uzurpat, ca arendaşi sau din alte poziţii subalterne, autoritatea boierului.

Reintrat în circulaţie, pe limba lui Dan Diaconescu, cuvîntul pare a spune altceva: o specie nu doar omniprezentă, ci şi omnipotentă de asupritori, care tinde a se adăuga, în parnasul bizarilor zei ai corupţiei din România postrevoluţionară, baronului local sau mogulului.

Rodica Zafiu mai aminteşte cu folos de faptul că acelaşi ciocoi căpăta un sens asemănător cu cel de azi în Scînteia anilor ’50, ca opresor generic şi reprezentant al burghezo-moşierismului, fără nuanţe şi grad de autoritate. De acolo – sau poate din titlul bine-cunoscut al romanului lui Filimon – l-a luat şeful OTV şi al PP-DD.

Totuşi, e ceva care scîrţîie aici: la Dan Diaconescu, şi în Scînteia, vorbim de asupritori discreţionari. În dicţionar şi istoria literaturii, e mai degrabă un intermediar al puterii, de felul celor care făceau ochi într-o ţesătură socială în acelaşi timp mai aşezată şi mai complicată. Baronul local stăpîneşte un teritoriu, iar mogulul – un business/o industrie. Peste ce e şef ciocoiul?

În lipsa altui domeniu, peste spaimele şi frustrarea poporului. E ciudat faptul că Dan Diaconescu l-a învestit – şi restul presei îl propagă ca atare – cu puteri nemăsurate, fiindcă ar trebui, încă o dată, să depindă de cineva. O primă explicaţie o găsim în însăşi biografia lui Dan Diaconescu. Acum cîţiva ani, fondatorul OTV şi al PP-DD perora vreme de cîteva nopţi, în eter, într-un serial intitulat Jos labele de pe Televiziunea Poporului, în care îşi povestea diferitele aventuri postrevoluţionare. În serialul respectiv – de la un capăt la altul o provocare la adresa CNA, cel care putea să-l interzică –, Diaconescu amintea, voalat, de diferite personaje sus puse, de care se lovise în toată cariera lui audiovizuală. Cîteva dintre ele puteau fi identificate prin foşti prim-miniştri şi preşedinţi ai României. Dar restul?

Restul erau ciocoi. O primă explicaţie, mulţumitoare, pentru cariera pe care o are azi cuvîntul e cercul de intermediari cu putere de decizie de care s-a lovit în propria ascensiune Dan Diaconescu. Important – şi periculos – acum, inventatorul OTV a avut de-a face cu destui oameni de casă (altă sintagmă preluată din literatura de manual şcolar, productiv, de presă) ai diferiţilor potentaţi. Dincolo de rezonanţa onomatopeic-aliterativă, de anii ’50 şi de titlul lui Filimon, ciocoii au înviat în discursul lui Diaconescu şi în consistentele ecouri media ale acestei vorbiri, ca o frustrare din trecut şi o revanşă, acum, că Diaconescu se prosteşte pe toate posturile TV (aşa cum anticipam la începutul anului) cu mascarade de rang mai înalt, ca Oltchim.

Însă ei, ciocoii, nu s-ar fi propagat atît de bine dacă ar fi fost doar o obsesie personală a otevistului posesor azi de ambiţii mai înalte. Diaconescu ştie să construiască un discurs public foarte bine, ca pe o saga, cu desfăşurare în timp, răsturnări de situaţie spectaculoase şi deznodămînt. Pentru asta îţi trebuie o ureche fină faţă de supărările celor care aud acelaşi discurs. Probabil, publicul – şi electoratul – lui Diaconescu are aceeaşi problemă cu Diaconescu. El nu se întîlneşte nici cu Năstase, nici cu Iliescu, nici cu Ponta, şi nici cu Băsescu. Ci cu intermediarii acestora, de pe la administraţii financiare, poliţie şi de prin alte focare de infecţie socială – altfel spus, aparatul de stat. Într-o ţară în care mogulii şi baronii locali se consolidează tot mai mult, se creează, ca la sfîrşitul secolului al XIX-lea, necesitatea intermediarilor. Cumva, inadvertenţa la timpul prezent a părintelui Elodiei trasează un viitor, fiindcă altfel n-ar fi făcut atîta vîlvă.

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Scurgeri de gaz din conductele Nord Stream FOTO EPA-EFE
Vinovatul evident pentru exploziile Nord Stream: ipoteza unui expert suedez
Economistul suedez Anders Aslund, fost consilier al lui Boris Elţîn, primul preşedinte al Rusiei post-sovietice, afirmă că „vinovatul evident” pentru exploziile de la gazoductele Nord Stream din Marea Baltică pare să fie una dintre cele mai secrete structuri militare ale Rusiei.
spitalul judetean webp
Un accident casnic la Brașov a scos la iveală o problemă din sistemul de sănătate. Unde ajung marii arși
Un bărbat de 48 de ani din Brașov a suferit un accident casnic și a avut nevoie să fie internat pe secția de mari arși. După primele îngrijiri, acesta a fost transferat la București
Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Armele nucleare, între amenințare și propagandă: cât de vechi sunt focoasele rușilor
Oleksandr Kovalenko, membru al grupului analitic „Rezistența informațională”, a afirmat că șantajul nuclear al Moscovei nu are la bază o posibilitate reală de a utiliza focoasele nucleare.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.