Călătorie la capătul Internetului
Sărind într-un picior din link în link, am nimerit din întîmplare într-un soi de cameră a confesiunilor, un blog unde oamenii postează cele mai ascunse secrete ale lor. De obicei au forma unor cărţi poştele destinate persoanei de care se leagă secretul, iar alteori sînt doar poze sugestive. Dacă vă plac micile indiscreţii din vieţile altora, postsecret. blogspot.com va fi un deliciu. (Secretul meu preferat este postat pe o poză cu o tipă în faţa unui frigider deschis, care bea lapte dintr-o sticlă. "Aici îmi iau eu toate mesele", mărturiseşte ea.) Următorul popas al acestui tur (neghidat) de net a fost chiar... cel mai tare site din univers (sau cel puţin aşa se autoproclamă). Îl găsiţi la maddox.xmission.com şi îl recunoaşteţi după layout-ul minimalist şi sobru. Este o pagină de net personală şi sînteţi anunţaţi dinainte (să nu existe nici un dubiu) că este extraordinară şi că administratorul de site are întotdeauna dreptate. "Dacă nu sînteţi de acord cu ceva ce scrie în această pagină, vă înşelaţi." Scrie alb pe negru. În rest... site-ul este foarte interesant şi vă poate păstra atenţia pînă la jumătate de oră fără întrerupere. Asta dacă treceţi de denumirile link-urilor: "Cum să recunoşti un pedofil", "Eu sînt un geniu. Tu, nu.", "Cum să te sinucizi ca un bărbat adevărat", "Cinci filme de căcat pe care toată lumea le adoră", "Vederi pe care ai vrea tu să le poţi cumpăra" şi altele în acelaşi registru. Dintr-o săritură cu Alt-Tab am nimerit în zona crepusculară, unde am aflat că pămîntul, de fapt, nu există şi m-am delectat cu un sofism de toată frumuseţea, pe post de demonstraţie: "Pămîntul este format din emisfere opuse care se rotesc în sensuri diferite - rezultă că valoarea existenţei este 0 (plus şi minus). Ca entităţi, emisfere opuse se exclud reciproc". Pentru cei interesaţi de întreaga demonstraţie, există (bag mîna-n foc) timecube.com, şi veţi primi bonus o teorie bombastică şi amuzantă despre cum stau de fapt lucrurile cu lumea asta. Tot rătăcind prin pagini din ce în ce mai pustii, împiedicîndu-mă de flashuri şi scripturi de java... am ajuns la capătul Internetului, adică fix pe albastru.ro, unde nici întristare, nici durere nu e, nici link-uri cu secrete întunecate. Doar pixeli goi. Dacă treceţi vreodată pe aici, daţi back şi încercaţi să tastaţi cu grijă.
