Astă-seară ne plictisim la Gală!

Publicat în Dilema Veche nr. 382 din 9 - 15 iunie 2011
Astă seară ne plictisim la Gală! jpeg

Am citit că Asociaţia Profesioniştilor de Televiziune din România a organizat o gală şi a dat nişte premii. Am parcurs lista premianţilor. M-am întunecat. Nu contează cine sînt „fericiţii profesionişti“. Oricum, gala asta este o glumă proastă, dacă ne uităm la premianţi şi apoi la gunoaiele pe care ni le livrează zilnic televiziunile noastre.  O altă gală a premiat femeile de afaceri cu „realizări remarcabile în ultimul an, în ciuda crizei financiare pe care o traversează România“. La această gală a fost introdus şi un premiu acordat celui mai admirat bărbat de afaceri, de către femeile de afaceri… Adică un fel de concurs de frumuseţe.
 
O fundaţie (n-are importanţă numele) a ţinut o gală în care a premiat „implicarea socială a celor mai importanţi parteneri“ ai săi, la Hotelul Radisson BLU din Bucureşti. Obrazul subţire al unei gale cu cheltuială se ţine.
 
O gală cu un nume caraghios, „OSCAR românesc pentru excelenţă“, a dat nişte premii de excelenţă. Evenimentul a fost susţinut şi de Compania de Teatru Passe-Partout Dan Puric. Actorul Dan Puric a fost premiat în cadrul acestei gale. Cine susţine o gală primeşte un premiu la gală...     Bucureştiul s-a umplut de gale. Cred că nu există publicaţie cu pretenţii, fundaţie vioaie, site cu trafic confidenţial sau organizaţie profesională să nu fi organizat (măcar o dată în viaţă) o gală. Nu contează ce fel de gală sau ce semnificaţie are pentru comunitate şi pentru oamenii simpli. Contează să fie o gală. Să se dea nişte premii în bani sau trofee, să adune pe lista laureaţilor nişte „nume grele“, să lanseze invitaţii la cîţi mai mulţi indivizi din „lumea bună“, să vină buluc indivizii, să dea năvală televiziunile şi presarii într-o „ambianţă caldă şi prietenoasă“ (şi ceva mîncare la bufet) şi, după discursuri, felicitări, glumiţe, vorbe goale, şampanie şi poze (multe poze!), gala trebuie să beneficieze şi de aşa-numita „expunere media“. Galele sînt o pîine de mîncat pentru agenţiile de PR şi pentru firmele de evenimente, care s-au înmulţit ca ciupericile, în plină criză. Mai toate galele se înghesuie în Bucureşti. N-am auzit ca vreuna să aibă loc la Ţăndărei sau Tecuci. Sigur, nu sînt locuri inspirate pentru a face o gală, pentru că ar creşte costurile transportului bufetului şi al vedetelor. Şi ce televiziune şi-ar trimite reporterii şi cameramanii la dracu’n praznic? Gala trebuie neapărat să se desfăşoare la centru şi să beneficieze de „maximă vizibilitate“.
 
De obicei, gala nu este un concurs pe bune. Organizatorii adună un juriu de faţadă, pentru că premiile sînt deja stabilite după simpatii, interese şi prietenii. Toată lumea este mulţumită la o gală. Organizatorii – pentru că au dat premii, laureaţii – pentru că au luat premii şi invitaţii gură-cască – pentru că au mîncat, au băut moca şi au schimbat impresii şi cărţi de vizită. Astfel, Gala pretinde că intră în istorie.  Avem o inflaţie de gale şi de premianţi într-o Românie mediocră. La atîtea gale care înfloresc în fiecare an şi la premianţii pe care acestea îi scot ca pe bandă rulantă, România ar trebui să fie o ţară pe podiumul mondial. Nu este. Sîntem bolnavi de festivism, de discursuri şi de aplauze. Facem gale dintr-un soi de plictiseală, fără nici o miză, doar ca să ne pupăm şi să ne linguşim între noi. Mă mir că nu s-a organizat pînă acum o Gală a Galelor, ceva asemănător cu faza finală a festivalului „Cîntarea României“ de pe vremea lui Ceauşescu, în care fiecare gală să vină cu premianţii săi, cu vedetele şi trofeele sale, şi să se încingă o Gală Naţională. Mihai Tatulici şi Andreea Marin ar fi buni de prezentatori la gala asta... terminală. E doar o sugestie. 

Valoarea unei gale nu constă în „greutatea“ celor premiaţi, în numărul vedetelor care şi-au mişcat fundurile pe scenă, în faima politicienilor fără agendă ori a oamenilor de afaceri care au „onorat cu prezenţa“. Cred că galele trebuie să impună valorile reale. Nu se întîmplă aşa. În fond, de ce avem atîtea gale pline de premianţi de-o seară? Pentru a satisface nişte orgolii mărunte. Sînt destui oameni valoroşi în România, care îşi văd de treabă în anonimat şi care trăiesc fericiţi, fără să primească vreun trofeu din partea unui tiriplic şi să fie aplaudaţi de o asistenţă ipocrită. Mai uşor cu galele, nu vă mai vînturaţi orgoliile de propagandişti!
 
Petre Barbu este senior-editor la revista Forbes România.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.