Antena 3, singură împotriva tuturor
Ieşirea în stradă a Antenei 3 a fost nu o mutare disperată şi confuză, ci o mişcare strategică. Problema e dacă nu cumva acest gen de strategie nu se va întoarce, pe termen mediu, împotriva lui Mihai Gâdea şi a celorlalţi realizatori.
Există cel puţin trei elemente de premeditare pe care le-am identificat în întreaga acţiune. Primul e omisiunea cvasitotală a chestiunii Voiculescu din declaraţiile realizatorilor A3 şi mîzgălelile participanţilor la protest. Distanţare de fondatorul ajuns în puşcărie? Mai degrabă, grijă de a împacheta întreaga poveste într-o temă mult mai sexy, aceea a libertăţii de exprimare. Discursul din stradă a fost cu totul altul decît cel din studiouri, unde mogulul întemniţat a fost căinat pe toate tonurile. Un vox pop realizat de Gândul redă opinia unui simplu participant la protest, care spune că nu se pronunţă despre vinovăţia lui Voiculescu, dar nu numai Antena 3, ci toate televiziunile sînt importante pentru democraţie. Reiese că deturnarea discuţiei a funcţionat, cel puţin în faţa Palatului Cotroceni.
Al doilea element de premeditare: prin contrast cu vox pop-ul de pe Gândul, materialele difuzate de Antena 3 redau nu opinia simplilor participanţi, ci ceea ce realizatorii aflaţi în stradă consideră că îi mînă în luptă pe aceştia. Este o atitudine tipică pentru Antena 3, postul în care enunţurile ideologice anticipează şi unifică realitatea, à la Baudrillard (precesia simulacrelor).
În sfîrşit, al treilea element de premeditare e însuşi cuvîntul de plimbare, în jurul căruia cei de la Antenă şi-au construit protestul. Ce i-a făcut să evite ideea sau exprimarea pură şi simplă de protest? Dincolo de izul şmecheresc, de cartier, al cuvîntului – deloc surprinzător în cazul televiziunii numite –, plimbarea înseamnă, în primul rînd, un protest neautorizat. De ce şi-a convocat A3 fanii la un atare protest? Motivele ar fi două. Primul – plimbarea A3 imită marşurile neautorizate, dar spontane, antisistem şi antimedia, din toamna trecută. Şi, imitîndu-le, caută un soi de legitimitate (cu secretă admiraţie?). Al doilea – solicitarea unei autorizaţii ar fi însemnat încă un pas în direcţia unei expresii/strategii în esenţă politice, mitingul, apanaj al partidelor şi al altor grupări asemănătoare.
Nu cred că Antena 3 a mers pe formula spontană de teamă că nu ar fi primit autorizaţie. Refuzul autorităţilor ar fi însemnat o nouă ocazie de victimizare. Dar, şi cu, şi fără autorizaţie, postul lui Mihai Gâdea s-a comportat, oricum, duminică, asemănător unei forţe politice, mai precis unei mişcări alternative, fără lider şi structură piramidală. Or, asta atrage unele consecinţe.
Ce-a urmărit şi ce-a cîştigat însă Antena 3 prin plimbare? În primul rînd, o marfă de mestecat pentru zilele care au urmat. Cumva, postul de ştiri fondat de Dan Voiculescu trebuie să-şi legitimeze pretenţiile de bastion al liberei exprimări şi tribună a poporului, or, cei 4000 (conform prietenoasei, după unii, Jandarmerii) de susţinători din stradă reprezintă o demonstraţie suficientă în acest sens, pe terenul comod al discuţiei deturnate către libertatea de exprimare.
Cei 4000 de susţinători sînt şi o măsură destul de bună a nucleului tare de fani ai postului. Dacă adăugăm la evaluarea, posibil generoasă, a Jandarmeriei, cele 10 mii de mesaje de susţinere despre care se vorbea, luni, chiar pe Antena 3, avem o dimensiune mai apropiată de realitate despre „poporul“ din spatele televiziunii. Desigur, Antena 3 aduce permanent vorba despre cele 7,4 milioane de voturi anti-Băsescu de la referendum, dar votanţii anti-Băsescu nu sînt neapărat nici fani şi nici măcar telespectatori ai Antenei 3.
În orice caz, la capitolul cîştiguri, postul şi-a catalizat nucleul tare, mare-mic, cît a fost. Dar, în logica tipică a conflictului politic, o astfel de catalizare vine cu preţul ostilizării adversarilor. Şi are rost, atunci cînd vorbim de un electorat de ordinul milioanelor de voturi, nu de patru mii de susţinători. La astfel de cifre, e cazul să te întrebi ce ordin de mărime are ostilizarea.
Relatările dispreţuitoare de pe canalele media concurente sînt unul din simptomele că ostilitatea se generalizează. Discursul din media instituţională şi de pe reţele sociale a avut ca numitor comun bătrîneţea şi stupiditatea participanţilor – deşi în stradă au existat şi oameni cu IQ normal şi exprimare coerentă, precum cetăţeanul intervievat de Gândul, între destui ciudaţi, e drept. În al doilea rînd, lideri de opinie trendy, care au aplaudat marşurile neautorizate de protest din toamnă, au ridicat problema lipsei de fermitate a Jandarmeriei, care ar fi trebuit să-i amendeze şi să-i risipească pe participanţi. Mai vine la rînd, desigur, destinatarul protestului, preşedintele Băsescu – nu are cum să se simtă măgulit de apariţia realizatorilor de la Antena 3 în faţa Palatului Cotroceni. Apoi, Justiţia, atacată permanent pe Antena 3, chiar dacă nu la protest, în situaţia în care pe rol mai există cel puţin două procese ale fondatorului.
Paradoxal, prin băile de mulţime pe care le-a făcut în week-end, Antena 3 rămîne singură împotriva tuturor. E drept, postul era şi pînă acum detestat de o mare parte a societăţii româneşti, ca şi fondatorul lui – de departe, cel mai antipatic mogul. Însă avea, cel puţin, susţinerea PSD şi a lui Victor Ponta. Or, tocmai aici s-a petrecut, duminică, ceva. Oamenii Antenei au trăit, probabil, momente de euforie, cînd s-au văzut înconjuraţi de susţinători, în stradă. Dar, chiar în acele momente, s-au transformat într-un prieten incomod pentru PSD, fiindcă s-au desfăşurat pe terenul partidelor politice, şi nu al media. Care, pentru Victor Ponta, înseamnă mai ales un aliat comod, pe nume Sebastian Ghiţă. La ce i-ar servi aceluiaşi Victor Ponta o creatură năbădăioasă, proaspăt decapitată, dar cuprinsă de complexe de superioritate şi de ambiţii de a fi mai mult decît este?
Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).
