Alegerile din România şi Internetul
Au fost alegeri pentru Parlamentul European! Cum, n-aţi aflat de pe twitter? Conturile de facebook ale candidaţilor nu v-au informat? Blogurile la care vă abonaţi n-au discutat programele electorale ale partidelor? N-aţi văzut nici măcar vreun clip pe youtube? Democraţia în stare pură Cu o zi înainte de alegerile europarlamentare, noul site al PD-L înregistra, conform datelor publicate de către administrator, aproximativ 10.000 de vizitatori unici. Împărţit la cele două săptămîni de existenţă, ar însemna în jur de 714 accesări pe zi. Pentru un site nou apărut, datele nu sînt dezamăgitoare, avînd în vedere faptul că site-ul PSD, de mult apărut în norul internaut, a avut o medie similară în ultima săptămînă, conform trafic.ro. PNL.ro nu prezintă date publice, PNŢCD are în jur de 220 de vizitatori unici pe zi, tot conform trafic.ro, PRM " vreo 160, iar traianbasescu .ro are aproximativ 240 de vizitatori pe zi. În esenţă, acesta este interesul pe care-l dedicăm politicii româneşti pe Internet, în plină perioadă electorală: cîteva sute de curioşi zilnici, dintr-un electorat de aproximativ 17 milioane. Pe linia prezenţei la vot, din datele oficiale, avem în jur de 4.600.000 de cetăţeni, adică traficul pe care-l înregistrează primele 10 site-uri din România (care sînt despre fotbal, tabloide şi joburi) în decursul a trei zile. Bineînţeles, adăugăm în ecuaţie faptul că pătrunderea Internetului în România este de aproximativ 40%, în principal din mediul urban şi cu preponderenţă tînăr. Asta ne duce la 7 milioane de oameni, un număr din care cu greu am putea identifica tinerii care au participat la vot. Tot din acest punct de vedere, nu ar trebui să ne mire rezultatele pe care le-au înregistrat unii candidaţi la aceste alegeri, în linie cu statisticile sus-amintite. Succes la singular Există puţine exemple de succes în cadrul acestei campanii pentru Parlamentul European. În ciuda listelor, unii candidaţi au obţinut, cel mai probabil, mai mult trafic decît partidele lor, iar acest fapt ţine mai mult de persoanele în sine, decît de ideile politice evidenţiate, Internetul reprezentînd doar o mică faţetă a interesului public şi general. Elementul online a existat în această campanie, uneori chiar cu ataşamente interesante la aceleaşi site-uri sau bloguri fidele mesajelor fără esenţă din viaţa reală. Cîţiva candidaţi chiar au preferat nişele oferite de aplicaţii precum facebook sau twitter, unde cîteva zeci sau sute de fani au putut urmări activităţile lor şi ideile prezentate de aceştia. Dacă, aşa cum s-a vehiculat în presă şi în cadrul unor cercuri politice, aceste alegeri au reprezentat doar un fel de pregătire a terenului electoral dinaintea scrutinului din toamnă, atunci proporţia mesajelor transmise pe Internet în cadrul acestor cîteva săptămîni, înmulţite sau chiar însutite, nu ar reprezenta o masă fantastică sau vreo influenţă majoră în intenţia de vot a electoratului. Pînă şi candidaţii independenţi (Elena Băsescu fiind exemplul perfect de campanie online nedezvoltată) nu au surprins, în vreun fel, cu militantismul internaut. În cazul de faţă, apariţia unei tînăr politician pe Internet, într-o campanie independentă, ar fi reprezentat baza perfectă pentru folosirea mediului. Or, acest lucru nu s-a întîmplat, prezenţa candidatei fiind fadă, standard şi banală. Şi nu la toamnă Ultimele luni nu au fost fără evenimente importante, însă. Prezenţa online a partidelor şi a politicienilor aferenţi acestora a crescut. Astfel, există 132 de bloguri PSD, 89 la PD-L, 87 din partea PNL, 11 membri ai Partidului Conservator pe Internet şi două bloguri în limba română din partea UDMR. Acestora li se adaugă 276 de comentatori, adică non-membri de partid care scriu aproape zilnic pe teme politice, şi 127 de ziarişti. Per total, blogosfera politică românească, adică suma tuturor blogurilor politice, a înregistrat o creştere de aproximativ 12% faţă de ultimele alegeri. Mediul se apropie de maturitate, iar următorul pas logic ar fi obţinerea de fonduri pentru campania de pe Internet. Aceasta ar fi măsura după care am putea judeca, cu adevărat, succesul oricărei campanii internaute, independente sau partinice, deoarece toate celelalte metode de publicitate şi comunicare " virale, bloguri, twitter, facebook şi Dumnezeu mai ştie ce " au fost, deja, folosite fără vreun succes răsunător. Bineînţeles, există oricînd şi cealaltă concluzie, la fel de logică: nici pe Internet nu ne interesează politica. Mihnea Dumitru scrie pe codexpolitic.us despre influenţa Internetului în politica românească.
