Activismul online şi conformismul obscenităţii

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Activismul online şi conformismul obscenităţii jpeg

Artistul şi disidentul Ai Weiwei a postat de curînd pe Facebook o poză provocatoare, dar care stîrneşte reflecţia. Într-o încăpere gen galerie, un bărbat îşi pozează degetul mijlociu ridicat obscen, în manieră internaţională, dar şi pe alţi doi bărbaţi care la rîndul lor fac acelaşi gest şi pozează o fotografie dintr-o piaţă, în care un al patrulea bărbat îşi fotografiază antebraţul şi degetul arătat unei clădiri impozante, greu de identificat. Ce e tulburător în toată povestea asta?

Despre revoluţiile de pe Twitter (sau Facebook) s-a scris de nenumărate ori. Am făcut-o inclusiv eu, în această rubrică, legat de protestele din Piaţa Universităţii. La noi, Facebook-ul e mai popular şi a fost mai activ decît blogurile şi Twitter-ul în materie de proteste, nu numai în toamna lui 2013, dar şi în ianuarie 2012. Pe alte meridiane, lucrurile s-au văzut mai degrabă pe Twitter.

În lucrarea lui Ai Weiwei nu e însă vorba nici de Twitter, nici de Facebook, ci de poze făcute cu mobilul. Imaginile, care sugerează un şir infinit, ca al celor obţinute în oglinzi paralele, par a aştepta, e drept, să-şi ia zborul din mobile către reţele, dar poza artistului chinez e suficientă în sine. Spune, în primul rînd, ceva despre instinctul de imitaţie, cel care a fost teoretizat de Richard Dawkins în Gena egoistă. În capitolul dedicat memeticii, Dawkins argumentează că şi formele culturale se propagă după un mecanism asemănător genelor. Esenţa invariabilă, repetitivă, a unui lanţ de asemenea forme se numeşte, analog genei, meme. Exemple de astfel de meme-uri sînt trendurile de modă, anecdotele care se transmit dintr-o ţară într-alta cu uşoare modificări şi multe altele. Dar, mai ales, meme-urile se găsesc pe Internet, sub forma binecunoscutelor virale. Cine a văzut originalul şi nenumăratele replici ale lui Ţăran în Spania ştie exact despre ce e vorba.

La fel şi cu gestul celor trei bărbaţi din poza lui Ai Weiwei, plus unul în poza din poză. E un gen de imitaţie care duce imediat cu gîndul la solidaritate. Însă un tip nou de solidaritate, una mediată. Ce-ar fi semnificat o imagine nu cu 3+1 bărbaţi în 1+1 poze, ci cu patru bărbaţi într-o singură poză? Mie, personal, o astfel de imagine îmi sugerează un gen de imitaţie mai ostentativ, chiar prostesc (dincolo de gestul obscen). De ce? Poate pentru că o imagine „dintr-o bucată“ ar fi presupus nu o încăpere decontextualizantă, în care prima poză e agăţată pe neutrul perete de galerie, ci o piaţă, în care cele patru degete ridicate în sus ar fi fost expuse privirilor, deci ostentative, indecente şi contestatare.

Cu alte cuvinte, imaginea mică, cea a unui singur deget, a început să ne spună ceva despre imaginea în care este cuprinsă. E ca-n teoriile lui Gide despre mise en abyme: povestea din poveste contribuie cumva la prima poveste, mai mare.

Dar să continuăm exerciţiul mental. Un bărbat făcînd un gest obscen la adresa unui templu al autorităţii, într-o piaţă, s-ar putea să fie curajos, şi dacă îşi pozează gestul. Patru bărbaţi care fac acelaşi lucru sînt, în schimb, puţin ridicoli. E maimuţăreală. Dar, în acelaşi timp, imaginea provoacă la privitor un anume disconfort. Evident, unghiul îl implică pe acesta (cel mai apropiat deget mijlociu ar putea fi al lui), e, cum se spune la şcoala de imagine, subiectiv. Iar asta contează: dincolo de imitaţia prostească, e şi senzaţia că aşa ceva „nu se face“. De ce „nu se face“? Decenţă pură şi simplă sau conformism politic?

Dacă ar fi decenţa, şi primul gest, cel din poza de pe perete, ne-ar provoca dispreţul, iar despre poză n-ar merita scris, decît, eventual, în felul: „Ai Weiwei a luat-o razna.“ Dar, dimpotrivă, gestul provoacă reflecţie. Exerciţiul mental arată că vorbim despre conformism politic.

Prin punerea en abyme în galerie, disconfortul e atenuat şi rafinat. Apare în schimb altceva neliniştitor, dacă privim totul la modul literal: de ce fac cei trei bărbaţi din galerie acelaşi gest? Ca să şi-l pozeze, e la mintea cocoşului, dar ce efect are aşa ceva într-o galerie? Te văd cei din templul autorităţii, prin poza din perete? Nu. Poţi, în schimb, pune imaginea pozată de tine pe Facebook. Dar asta mai înseamnă protest? Mai există ostentaţia, scandalosul (în sens revoluţionar) din poza-exerciţiu mental şi din poza de pe perete?

Fotografia funcţionează ca un amplificator social, pare a spune lucrarea lui Ai Weiwei, dar ea trebuie arătată altora, ca să funcţioneze. Dacă totul se petrece într-un mediu aseptic, e mai curînd o sublimare sau o disipare a instinctelor politice decît o manifestare propriu-zisă, eficientă, a acestora. Semnatarii de petiţii online, salvatorii de planete şi altele nu fac două parale atîta timp cît din agitaţia lor virtuală nu schimbă lucrurile în esenţă. Şi aşa devine imaginea subversivă. Ai Weiwei îţi spune: „Mai lasă-mă cu activismul tău online de 2 lei, cu telefonul tău scump, care îţi potenţează narcisismul protestatar. Schimbă ceva cu adevărat.“

Internetul poate face asta, dar numai dacă lucrurile se leagă cumva în offline. Şi mai e o problemă – imitaţia, viralitatea, care e cel mai acasă la ea în virtual şi la care merită să ne întoarcem puţin. În Life of Brian, scandalosul film posthippy al celor de la Monty Python, protagonistul e un oarecare trăitor în Iudeea lui Pilat din Pont, pe care toată lumea îl confundă cu Iisus, lucru din care i se trag mari necazuri. La un moment dat, adepţii înnebuniţi îi cer lui Brian să apară la fereastră, pentru a le arăta calea cu o predică. Brian iese şi începe să le explice că nu e nici un fel de profet şi că ei, mulţimea, trebuie să gîndească cu mintea lor.

– Sînteţi cu toţii indivizi separaţi! strigă Brian exasperat.

– Daaa, sîntem cu toţii indivizi separaţi! urlă în cor mulţimea.

– Eu nu… îndrăzneşte un personaj umil din mulţime.

– Sssst! se răstesc toţi ceilalţi.

Internetul e una din cele mai subversive inovaţii din ultimii 50 de ani, fiindcă e construit cel puţin pe două principii care anihilează totalitarismul: răspîndirea informaţiei şi neutralitatea. Dar modul în care se produce coagularea socială l-ar putea transforma în contrariu, într-un viitor pe care încă ne e greu să-l prevedem. 

Iulian Comanescu este analist media, autor al volumului Cum să devii un Nimeni (Humanitas, 2009).

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Forbes FOTO Shutterstock
Schimbări în topul 400 Forbes. Mark Zuckerberg nu se mai află printre primii 10 miliardari americani
Averea celor mai bogați 400 de americani s-a diminuat în 2022 pe fondul creșterii inflației și al scăderii piețelor, relatează Forbes.
Arme nucleare Rusia FOTO Shutterstock
Armele nucleare, între amenințare și propagandă: cât de vechi sunt focoasele rușilor
Oleksandr Kovalenko, membru al grupului analitic „Rezistența informațională”, a afirmat că șantajul nuclear al Moscovei nu are la bază o posibilitate reală de a utiliza focoasele nucleare.
regiunile ucrainene unde rusii fac referendumuri foto france24
România nu recunoaște aşa-zisele „referendumuri" din Ucraina. Reacția MAE
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a comunicat că România reiterează condamnarea, în termenii cei mai fermi, a așa-ziselor „referendumuri” desfășurate în perioada 23-27 septembrie 2022 în regiunile ocupate ilegal de trupele ruse în Ucraina

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.