1 Mai, în 2 Mai

Publicat în Dilema Veche nr. 585 din 30 aprilie - 6 mai 2015
Duplicitate și nuanțe jpeg

De ce nu în Vama veche? – vor întreba unii dintre voi, mai tineri. Pentru că pe vremea aceea, nu foarte îndepărtată, Vama veche era „în construcţie“, ca să zic aşa. Adică exista, într-o fază incipientă, La stuf – cu un Ovidiu ceva mai tînăr şi mult mai entuziast, din cauza locului sălbatic, „nepervertit“, unde orice bere băută în tihnă era o bucurie –, La mitocanu’ era o casă cu două etaje, ce abia începuse să se ridice, cu un soi de minimarket la parter, pe drumul spre sat puteai încă întîlni măgăruşi şi, în rest, doar plajă, ciulini, mare, epavă pe fundal. Nu aveai unde sta, decît cu cortul. De aceea, toată lumea mergea în 2 Mai, unde lucrurile erau ceva mai „aşezate“, iar Vama putea fi doar o escapadă de o seară. 

Cum era de 1 Mai, la 2 Mai? În primul rînd, călătoria se pregătea din timp, de prin februarie, pentru că era doar pentru „iniţiaţi“. Mai mult o pregătire mentală, o prelungire a existenţei cenuşii de final de iarnă, spre soarele de mai, spre mare. Un vis. Am uitat senzaţia aceea – cum e să tînjeşti după „ieşirea“ de 1 Mai, cum e să te gîndeşti ce muzică să-ţi iei la tine, ce casete, ce haine, fiindcă de 1 Mai conta să ai un look special, să te transformi în altcineva. Apoi, pe final de aprilie, cînd totul era deja stabilit – gazda, cine ia casu’, bugetul, gaşca, băiatul cu chitara –, urmăreai înfrigurat prognoza meteo şi te rugai să fie peste 20 de grade şi să nu plouă. 

Întîlnirile din gară semănau cu o invazie a barbarilor care luau cu asalt trenurile. La dus se plătea bilet, la întors se făcea chetă pentru bani de naş – dar cine se gîndea la întoarcere? Grupurile se intersectau pe peron, întîlneai oameni pe care nu-i mai văzusei de la unumaiul trecut – munţari cu cortul în spate şi ceaunul pentru mămăligă, cu cravate de pionieri la gît şi cu fluiere, hipioţi bătrîni, hîrşîiţi, încălţaţi în sandale cu urme albe de la nisipul din vara trecută, pentru că nisipul de Vamă şi de 2 Mai nu se curăţă, din principiu, se păstrează în debara cu sfinţenie, hipioţi tineri, „în formare“, angelici, cu plete cuminţi, fete cu părul împletit în codiţe şi cu ii de prin podul bunicii, roacheri supăraţi, cu bocanci, lanţuri, inele, cu ochii înroşiţi şi mahmuri de la beţia din noaptea trecută, în care nu dormiseră deloc, din casurile pe care le poartă pe umăr răsună deja „metale grele“, punkeri beţi mangă, care se strigă unul pe altul cu poreclele lor ciudate, cum ar fi Microb sau Baterie, fete de liceu speriate, este primul lor 1 Mai la mare, cum se vor descurca cu toate aceste „specii“ din jur? Tot în gară aveau loc combinări, permutări, puteai face schimb de gaşcă în ultima clipă. Însă bucuria de a face parte din această mulţime atît de eterogenă, care nu avea drept scop decît să ajungă la mare de 1 Mai, nu se compara cu nimic. Se înfiripau primele idile, „rapsozii“ îşi acordau instrumentele, se zdrăngăneau la chitară primele cîntece, unele dintre ele munţăreşti, dar ce mai conta? „Nu mai pot/ să mai suport,/ la munte vreau să mă întorc!“ răcneau cîţiva care stăteau jos, pe peron, în timp ce trenul era tras la linie. Nu mergea nimeni la munte, însă „muntele“ era oricum o stare şi putea să însemne, la o adică, şi libertatea absolută pe care o ai de 1 Mai. 

Urmau cele patru ore petrecute în tren de-a valma. Sticlele care trec din mînă în mînă, munţarii care leagă uşile cu cordelină, ca să nu mai urce nimeni la Feteşti sau la Ciulniţa, nu-i loc pentru voi, navetiştilor, e trenul nostru, al ăstora cu întîi mai. Amestec de muzici şi faze, amintiri care se deapănă din vara trecută, de la cabana Mălăieşti sau de aiurea, despre beţii începute şi neterminate, care îşi găsesc acum o continuare. Naşul care cere bilete abia poate să treacă printre noi, care stăm pe jos, pe izoprene, unii în braţele altora. La Cernavodă, toată lumea e deja ameţită, se deschid ferestrele, se simte un aer cu iz de mare, care ne înviorează. Şi dă-i mai departe cu „noapte la munte, noapte la mare, buzele tale au gust de sare“, pînă la Constanţa. Nu coboară nimeni, Mamaia nu există încă pe hartă. La Neptun scăpăm de fiţoşi, la Costineşti – de discoboys. Noi, ceilalţi, mergem mai departe, spre sud.

La Mangalia, toată mulţimea se scurge spre staţia de microbuz. Mai avem doar cîţiva kilometri şi am ajuns. Nu ne vom caza, vom merge direct pe plaja de la nudişti, unde vom bea prima bere adevărată de întîi mai şi ne vom drege, pentru că sîntem deja mahmuri, după minibeţia din tren. Unii îşi vor ridica corturile, „cojiţele“ vor începe deja să ceară una-alta, un leu, un croasant, „o gură din berea ta“. 

Am în minte o imagine de acum 15 ani, însă mi se pare că e din altă viaţă – un soare orbitor, viu, de primăvară, nisipul umed pe care ne-am prăvălit cu toţii după lunga călătorie spre ziua de 1 Mai, rucsacurile noastre împrăştiate pe plajă, un casetofon din care se aude distorsionat un Led Zep, eu îmbrăcată în rochia mea lungă, albastră, brodată, din second hand (cît m-am bucurat cînd am găsit-o!), sprijinindu-mi capul de pieptul noului meu iubit, pe care l-am cunoscut în tren, şi privind o fată complet goală, deşi sînt doar şaişpe grade, învăluită în părul ei lung şi blond, care dansează hipnotic, dar fără nici o noimă. Marea e în spate, n-o bagă nimeni în seamă, e doar de decor. Unii îşi vor aminti de ea, mai spre seară, cînd se vor încumeta să facă o baie, ca s-o bifeze şi pe asta.   

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

Becali
Lucian Bode la Consiliul JAI FOTO Facebook Lucian Bode
Ce este Consiliul JAI, care decide dacă România poate sau nu să adere la Schengen
Consiliul JAI este format din miniștri de Interne, responsabili cu migrația, gestionarea frontierelor și cooperarea polițienească, însă nu toate statele membre UE au aceeași repartizare a sarcinilor între miniștri.
Maria Zaharova FOTO Profimedia
Purtătoarea de cuvânt a MAE rus, atac la adresa Maiei Sandu: Ce a făcut cetățeana României pentru R. Moldova?
Maria Zaharova a lansat un atac dur la adresa preşedintei Republicii Moldova, fiind de părere că puterea de la Chișinău promovează rusofobia, chiar dacă Moscova a ajutat întotdeauna Chișinăul.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.