Mai multe feluri de mulțumiri

Publicat în Dilema Veche nr. 708 din 14-20 septembrie 2017
Bătălia de la Aegina jpeg

Sînt într-un magazin (da, universul meu e destul de restrîns) și doi adolescenți stau în calea tuturor pe culoarul dintre două rafturi. Do-uă pălugi în formare, prea înalți pentru brațele alea subțiri, cu picioarele infinit de lungi, ca ale păianjenilor tineri, încălțați în adidași numărul 46.

Stau acolo și fîșîie în mîini niște crois-sante, nu știu exact care era problema cu ele, dar încurcă pe toată lumea. Mă apropii de ei cu coșul în mînă în speranța că poate mă observă și-mi fac puțin, dar puțin loc. Speranțe prăbușite. Cum naiba să mă observe dacă eu le vin pînă pe la genunchi, iar ei stau înfășurați absenți în folia aia transparentă, lucioasă și tremurătoare pe care o poartă prin lume millennialșii ca ei? „’Reați ai dracu’ de millennialși“, zic în capul meu, după ce mă strecor anevoie prin spatele lor, ștergînd cu burta conservele de bulion și apoi pe cele de zacuscă.

Habar n-am însă dacă generațiile astea mici sînt atît de diferite față de cum puteam fi noi la vîrsta lor. S-au făcut studii, s-a scris din cap și din picioare despre ei, au fost psihanalizați, antropo-socio-disecați. De aici, cîțiva au înțeles că ar fi vorba de o generație neîndoios inteligentă, trăitoare pe net, ceva mai plăpîndă însă în relațiile cu ceilalți și cu autoritatea. O generație care vrea și nu prea dă înapoi. Unii care se ofilesc după patru ore de muncă și nu mai au vîna răbdătoare la toate, a părinților și bunicilor lor. Independenți și dependenți, darnici și iubitori de sine, o generație care știe bine ce să ceară.

Altceva mă fascinează la adolescenții ăștia. Iar acel ceva e modul relaxat în care relaționează cu ceilalți. Dacă ai mai puțin de o sută de ani și te văd mai deschis, așa, te vor tutui cu foarte multă naturalețe și fără urmă de agresivitate. Or să-ți arate diverse aplicații pe telefoane, cu multă răbdare și la fel de multe explicații. Or să te ia de mînă ca să te bage în realitatea lor, cu o încredere uriașă. În același timp, pentru cei de modă veche o fi poate uluitor modul simplu, direct și scurt în care știu să mulțumească sau să-și arate în vreun fel recunoștința. Le faci un bine, o să ți se spună scurt „mersi“ sau „bine, mulțumesc“. Și gata. Și tu, personalitate orientală care se mișcă într-un protocol complicat de interacțiune socială, rămîi cu gura căscată. „Cum? Doar atît? Mersiii?“ Păi, doar atît. Doar nu te aștepți acum, sultane, ca toată lumea să se ploconească și să-ți mulțumească, așa cum faci tu, din inimă, din suflet, de mii de ori, încă o dată mulțumiri și să aveți o zi frumoasă, mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc. Lucrurile sînt mai simple, țaca-paca, bum, mersi.

Generațiile mai vechi calcă încă prudent și fac piruete grațioase în relația cu ceilalți. De-aia o să vezi la mesele de familie îmbieri repetate să mai iei o dată și încă o dată din sarmale, deși ai spus o dată că ești sătul pînă peste cap. Dar trebuie să mai iei, hai, să mai încerci una, pentru că politețea gazdei se măsoară în insistența servirii. Nu pot să vă spun cît mă scoate asta din sărite la maică-mea, de pildă, ca să observ că și eu făceam exact la fel cu prietenii mei. Între timp m-am autoeducat și nu mai insist. Doar un pic. Și pretind pe ascunselea să mi se mulțumească la fel de insistent. Un simplu mersi ar fi de-a dreptul jignitor pentru deprinderile orientale pe care le-am supt cu laptele de mamă. Simt de asemenea cum devin dubioasă în ochii celorlalți atunci cînd mă întrec cu amabilitățile. Cînd sînt mult prea prevenitoare, prea drăguță, prea mulțumitoare. Îmi iau degrabă seama, dar dubioșenia e deja coaptă. Am comis-o. Iar am fost über-amabilă.

Pe cînd modul abrupt, extrem de editat și spartan al acestor adolescenți de a-și rezolva relația cu ceilalți pare a fi extraordinar de așezat pe vremurile astea. „E de acolo“, cum se zice. Din 2017. O să‑i mai studiez, o să învăț de la ei. Pentru că nu vreau în ruptul capului ca pe piatra mea de mormînt cineva să scrie: „Selma Iusuf – un om amabil“.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Românca desemnată „Omul anului“ în Anglia. Cristina este șoferiță de autobuz în orășelul Hertford. „Ne face ziua mai frumoasă“
O șoferiță de autobuz, originară din București, a primit titlul „Omul anului”, acordat de o comunitate din Anglia. Cristina a întrunit cele mai multe voturi din partea membrilor comunității.
image
Tiramisu alb, un desert spectaculos, cu succes garantat. Secretul prăjiturii cu gust demențial
Nu doar că este delicios, ci este și simplu de făcut. Tiramisu alb este desertul de care nu te mai saturi. Rețeta necesită doar câteva ingrediente și multă răbdare, pentru că se servește a doua zi. Dacă este ținut la rece 24 de ore, rezultatul va fi unul spectaculos.
image
Cine este doctorița înjunghiată mortal în Franța. Tânăra se pregătea pentru rezidențiat
O tânără româncă, care se afla în Franța pentru a-și pregăti rezidențiatul, a fost descoperită moartă într-un apartament. Tragedia s-a petrecut în orașul Amiens, într-un apartament închiriat de ea prin platforma Airbnb.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic