Mai cu moț sau mai fără

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Invizibilii jpeg

N-am pomenit națiune mai autodestructivă ca poporul român. Și, înainte să mă scuture cineva că de ce aș spune tocmai eu asta, că alteritate, că numele nu se termină în -escu și că mai bine tac, zic din prima că nu mă exclud din oala comună în care conviețuim. Adicătelea nu-s mai brează. Forța cu care se poate autodemola românul n-o are nici cel mai mare dușman al său. Oricare o fi ăla, că rolurile se schimbă pe măsură ce identificăm noi și noi amenințări la fibra națională.

Dincolo de natura umană care ne face pe toți să reacționăm sau să ne comportăm în tipare recognoscibile oriunde pe globul ăsta, atîta hărmălaie și Gică-contra, mai rar. Pune aici trei oameni (și cînd spun trei chiar mă gîndesc la unu-doi-trei oameni, nici mai mult, nici mai puțin) să construiască ceva, că în următoarele zece minute ori își scot ochii unul altuia, ori se aliază doi să-l sape pe al treilea (ah, Miorița, dar nu), ori se apucă de conspirații în cruciș și-n curmeziș de nu mai știi care bîrfește pe care, ori se lasă cu un scandal fără nici o legătură cu proiectul comun care ar fi trebuit să-i unească, de-i găsești a doua zi îmbufnați, cu mîinile strînse cruciș la piept și cu toată treaba neîncepută lăsată baltă.

De la trei oameni în sus se dezlănțuie iadul. Păi, de ce credeți că atîta lume ridică în slăvi tot ce ține de o vagă organizare militară cu epoleți și uniforme? Spitale cu comandă militară, minunat, vaccinare cu aprovizionare de popotă, așijderea? Pentru că avem și ceva instinct de conservare, domnule, și avem impresia că, la cît haos putem produce, numai biciușca lovită de carîmbul cizmei ne mai poate ordona. Armata și cu popa sînt de zeci de ani prin topul feluritelor sondaje, pentru că n-avem cum să ieșim din satul mic în care ne-am săpat tranșeele existențiale. Și din Țepeș și cine știe ce alte icoane semisfinte săpate în creiere de generații de manuale proaste de istorie.

Cu noi, românii, rațiunea și argumentul au prea puțină valoare. Aici e nevoie de sentiment, de sfîșiatul cămășii pe piept, de poveste frumos spusă, ca pentru copii. Păi, dacă te ții de toate astea, o să vezi ce suflet frumos și sensibil avem. O să te îmbrățișăm cu lacrimi și o să te pupăm umed, ca bețivii. Serios, cineva trebuie să facă avioane și acrobații cu lingurița prin aer ca să putem înghiți niște piure de morcovi care face bine la ochi și la sănătate, în general.

Am văzut și eu deunăzi cîte discuții au iscat imaginile de la Miercurea Ciuc cu oamenii care sărbătoreau Paștele catolic aliniați acolo, la sfințitul bucatelor. Păi, n-am început imediat cu autodistrugerea? Extraordinar, au zis unii, ăia cum pot și noi nu? Noi de ce ne îmbulzim la moaște, iar secuii stau acolo, ca la careu, aliniați la bombeul pantofilor? De aici pînă la a spune că sfinții lor sînt mai buni decît ai noștri n-a fost decît un pas. După aia, normal, interpretările s-au rafinat și, după ce ne-am autodistrus singuri în fața unor imagini, am rămas să ne păruim tot între noi pe principii, nuanțe și pe istoria ortodoxiei.

E teribil de obositor să trăiești și să muncești în România, oricum. O pandemie ne-a mai lipsit de pe cap ca s-o luăm razna cu toții public, fățiș, cu urlete din toate părțile. Atîtea lecții primite nesolicitat, în public, n-am mai văzut în viața mea. Sînt absolut convinsă că am făcut-o și eu, am spus doar că mă revendic din acest popor infantil și născut furios. Grabnic în a-l călca pe cap pe ăla mai mic, mai nevoiaș, mai de la coada haitei sau un pic mai neted la minte și incredibil de abil în a se replia la cel mai mic semn de pericol.

E posibil acum să fi ajuns cu toții la capătul puterilor, cu vocile stinse de atîta țipat, cu hainele răvășite pe spinare, suflînd greu și neștiind încotro s-o apucăm. De fier să fii, cocoțat confortabil în turn de fildeș să fii, și tot nu scapi de talciocul zilnic desfășurat pe tarabe. Ne sfîșie interior duzini de mini-Șoșoace și, al naibii, nimeni nu vrea să recunoască.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.