Magiciana

Publicat în Dilema Veche nr. 656 din 15-21 septembrie 2016
Invizibilii jpeg

Cînd eram mică, am fost chiromantă și cititoare în cafea. Asta cu cititul în zaț pare să fi venit să completeze stereotipul turcoaicei (tătăroaicei, în cazul ăsta) care stă, evident, turcește și trage la cafele și tiutiun. Adevărul e că gașca de babe a bunică-mii se pricepea la așa ceva. De la ele am furat și eu meserie și m-am impus de mică pe piața asta extrem de competitivă a ghicitului în cafea. De tiutiun m-am apucat totuși mai tîrziu.

În diminețile mele de vacanță dobrogeană, mă trezea ades vocea lui Subiye anni, care se hăhăia cu poftă la cine știe ce istorie împărtășea atunci cu bunica. Fumătoare înrăită, mamaie Subiye – cum îi ziceam în tătară – suna ca un pușcăriaș răgușit, tatuat pe frunte. Zecile de mii de țigări răsucite și fumate îi făcuseră o față pergamentoasă, afumată de-a dreptul, și o voce croncănitoare, de vrăjitoare. Așa îmi imaginez că suna hoașca aia care a vrut să-i prăjească pe Hänsel și Gretel. Numai că, în ciuda tuturor aparențelor, mamaie Subiye era cea mai bună ființă de pe lumea asta. Și știa să ghicească în cafea… o minunăție!

Acum, modul în care va arăta zațul răsucit și uns pe pereții ceștii depinde de mai multe chestii. În primul rînd, de finețea cafelei măcinate ori mărunt, ori mai grunjos. Pe vremea aia era o aventură să găsești cafea adevărată și țin minte că bunica bea și ea acel amestec grosolan cu cicoare – așa-numitul nechezol, pentru că avea în el tot soiul de grăunțe și paie, numai cafea nu. În fine, momentele în care se făcea rost de boabe adevărate erau prețuite la buna lor valoare, iar ritualul măcinatului în rîșnița tubulară înaltă, care lucea auriu-stins, era privit cu respect de toată gospodăria. În momentul rîșnitului cafelei se vorbea în șoaptă, habar n-am de ce, poate ca să nu-l supărăm pe zeul aromei care se răsucea înnebunitor de cald și mătăsos din rîșnița fierbinte, să nu alungăm plăcerea aflată la marginea vinovăției pe care o anticipam în buza unei cești albe de porțelan cu trandafiri roz pictați pe una din laturi, să nu alungăm prea repede minunea unei clipe care trebuia savurată intens, mai abitir decît cafeaua însăși. De aia. Mă duc să beau acum o cafea. Revin.

Așadar, un element important era finețea măcinării. Al doilea era calitatea ceștii. Dacă porțelanul era teribil de fin, altfel se aranja zațul față de o cană din ceramică mai lumească. Eu vedeam în ceramica lumească multe aventuri și vîltori, iar în porțelanul fin se încropeau mai degrabă bîrfeturi mici, aventuri scurte și tainice, ploi de vară. Uimisem băbetul care se strîngea la bunică-mea cu talentul meu de ghicitoare. Citeam în Rorschach-ul zațului cele mai grozave istorii, antrenată fiind din urmărirea norilor pe cer și aranjarea lor în cele mai frumoase forme. Cădeau babele pe spate cînd le spuneam că mi se întruchipează pe fundul ceștii, „uite, o femeie cu ochii clar și larg deschiși, care, uite, parcă rîde și ridică brațele“. „Operația de cataractă!!“, sărea una dintre ele, brusc luminată de profeția din ceașcă. Eu plecam ochii cu modestie. Știam de operația ei de două luni, înnebunise pe toată lumea la cap cu asta.

Mă băteau pe spate cu admirație bătrînele și iar îi trăgeau la cafele ca să le mai ghicească asta mică de la București, care, uite, știe mai bine ca nebuna aia de Subiye. (Nu știam mai bine, Subiye cea versată îmi lăsase însă locul cu multă grație, pentru că ținea la mine cu adevărat, Dumnezeu s-o ierte.)

Chiromantă m-am făcut apoi prin liceu, cînd am descoperit că linia vieții mele se întrerupe brusc pe la ce socoteam eu a fi 25 de ani. Asta m-a făcut imediat interesantă în propriul meu cap și am început să-mi port destinul ieșit din comun cu o afectare semi-mascată și multă prețuire de mine. La 25 de ani m-a părăsit un iubit, dar uite că n-am murit din asta.

În fine, în facultate, am făcut cu cea mai bună prietenă un soi de Ouija-board. O tabelă cu litere pe care am plimbat un păhărel cu gura în jos. Ne-a vizitat în acea seară de dinainte de examenul la literatură română modernă un spirit al unui scriitor minor. Ne-a prezis amîndurora că o să naștem băieți cam golani. Ea a făcut unul, eu nu. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

camasialtita
Greșelile intenționate de pe iile cusute de femeile de pe vremuri. „Știau să-și pună acest semn al bunului simț”
Ia cu altiță se află pe lista patrimoniului UNESCO. Demersul de includere a acestei cămăși în patrimoniul UNESCO a fost pornit în comun de specialiști din România și Republica Moldova.
nava de croaziera Viking Polaris Foto AFP jpg
O americancă a fost ucisă la bordul unui vas de croazieră, după ce vaporul a fost lovit de un val răzleț
O turistă a fost ucisă și alți patru pasageri au fost răniți după ce un un val răzleț (de tip rogue, n.r.) a lovit un vas de croazieră cu destinația Antarctica, a anunțat compania de turism Viking.
vin fiert shutterstock 1207175692 jpg
Rețeta unui delicios vin fiert, cea mai populară băutură iarna. Ingrediente care îl fac senzațional
Băut în cantități moderate, vinul roșu se transformă în leac natural. Iarna, consumat fiert, acționează eficient împotriva răcelilor datorită resveratrolului, o substanță care are proprietăţi inflamatorii.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.