Mă rad
La trei zile. Nu este temă, nu este un capăt de lume. Dar cum nu mă rad după trei zile, mă simt gras, uriaş, deşi nu cred că se adaugă kilogramelor mele mai mult de cîteva grame, poate un gram. Şi aici, ca-n multe altele, pentru mine ar fi mai simplu să nu existe decît un aparat de ras pe viaţă. Uite, aşa. N-am patima trendurilor, culorilor. Să nu credeţi că-mi este indiferent aparatul, nu, dar pur şi simplu pot să mă bucur cu puţin, cu ce iau o dată. Or, aici este problema. Abia mă obişnuiesc cu mînerul în căuşul palmei, că trebuie să-l schimb. Da, trebuie! Mă taie, eu, care l-am ales, cumpărat din raft, eu trebuie să renunţ. Mă taie rău. Fiindcă aparatele sînt gîndite şi ele să te lase, să ia drumul ghenei. Martoră mi-e barba că nu-mi doresc asta, dar ce-i de făcut? Asta-i legea firii aparatelor. Lege nescrisă pe nici unul dintre ambalaje. Nu scrie. Nu scrie că vei renunţa după trei rasuri. Aleg basic. Rareori mi-am luat nu ştiu ce fel de aparate. Ştiu că reclamele mint şi mă indispune săritura asta de la un model la altul. De obicei, iau un aparat care a fost în vogă nu ştiu cînd, cu trei ani înainte, şi descopăr peste două luni că nu mai găsesc. Nu toate magazinele au toate felurile, toate magazinele au doar trenduri. Acum vreo patru ani, am descoperit la un superhyper de-ăsta un aparat cu lame detaşabile şi, din cînd în cînd, mergeam acolo să-mi iau rezerve. Era ieftin, dura şi îl găsisem tocmai în hyper-ul meu preferat, acolo unde stăteam minute în şir să mă minunez de pescării. Aveau peşte de toate felurile închipuite şi fructe de mare de toate culorile. Stăteam şi mă bucuram. Şi acestei beliri de ochi i se asocia şi cumpărarea de rezerve de ras. O plăcere a ochiului ascundea silnicia rasului, sacrificiul barbar de lame de ras şi aparate. Dar acel hyper super a fost desfiinţat, cumpărat. Era Real. Doar acolo aveau acele lame. În rest, sedus de Gillete, nu dau azi prea mulţi bani pe Gillete. Prefer alte firme. Le schimbă prea des. Şi am mai observat ceva. Lansează un model şi, peste un an, acele aparate nu te mai rad. Nu le mai ascut. Ca să le abandonezi şi să cumperi altele. Altele costă mai mult. Şi le vor abandona şi pe alea. De ce? Cui foloseşte? Păturii cu bani, active... Să fim serioşi. Pătura aia este şi indiferentă. Cine poate ca mine să facă povestea aceasta a aparatului de ras? Mult mai mulţi. Lor, celor cu obrazul subţire le dedic aceste vorbe. Acelora care vor să se bucure de cît mai puţine aparate de ras aruncate, duse într-o lume numai a aparatelor de ras în care, în loc să aibă o istorie de povestit, ce fac? Se crestează între ele, bineînţeles, frustrate că ele, la modă, încă mai pot, încă mai pot. O lume frustrată că este la modă, se uită şi ea la reclame, dar se văd la gunoi.
