Literatură pe stradă

Publicat în Dilema Veche nr. 653 din 25-31 august 2016
Invizibilii jpeg

A trecut ceva vreme de cînd nu mă mai imaginez vreo Catherine Earn­shaw care stă cu ochii în zare, pe un deal englezesc măturat de vînt. Din peisajul ăsta dezesperant nu trebuia să lipsească un copac negru, uscat, rupt de furtuni și unduit la poale de iarba lungă și aspră a unui ținut neprielnic. La fel de mult a trecut de cînd nu mai simt ca de nicăierea miros de rufe scrobite vălurind din scrinuri grele – cum trebuie să fi mirosit prin casele de la Medeleni. Tot așa, nu mai plouă în nici o după-amiază cu flori galbene ca-n improbabila curte a unui oarecare Jose Arcadio Buendia și or fi trecut deja o mie de ani în care n-am mai visat să fiu Zenobia nimănui.

Dar sînt anume dimineți sau seri de vară cînd se varsă literatură pe stradă ca dintr-o găleată plină. Ca dintr-un hîrdău, ca dintr-o cadă, ca dintr-o adăpătoare în care-și bagă boturile deodată o mie de cai. Nu știu ce se întîmplă atunci, dar un anume declic te face să fii altfel atent la lumea din jur. Ca, de pildă, într-o dimineață de august, la șase și jumătate, cînd pe o stradă din orașul adormit miroase extrem de tare a pipi. Cînd ridici ochii și vezi că ești pe strada Patriei și, instantaneu, în capul tău apare scrisă prima propoziție peltică a unui roman prost: „Pe strada Patriei mirosea a pișat“. Pe aceeași stradă ai ajuns să urmărești în aproape fiecare dimineață de vară programul matinal al unei tanti care iese să-și ude leandrii și ficușii înghesuiți într-unul din frumoasele balcoane din fier forjat sub care se mănîncă putred cimentul. Dă la o parte o perdea din ciucuri de macrame și o lasă prinsă ca să intre în străvechea casă cu tavane înalte aerul răcoros al dimineții. În casă, văd întunecat. Dar știu că miroase a mobilă veche, a umed, ca la metrou, și a mîncare de varză. Știu că doamna are un pled împletit bine întins pe un pat cu ladă. Știu că la bucătarie are un dulap de lemn vopsit în verde în care sertarele se trag și se împing cu greu, lemn pe lemn scîrțîind. În geamurile dulapului are prinse fotografii cu marginile îndoite, afumate și lipicioase de la aburii de mîncare, iar după geamuri stau aliniate mici țoiuri de țuică.

Se varsă literatură la metrou cînd cobori într-o stație și prinzi cu privirea ovalul palid al unei fete îmbrăcate în roșu care se îndepărtează încetul cu încetul, odată cu vagonul în care a rămas. Tu, de pe peron, mai apuci să vezi flacăra roșie a rochiei ei și doi ochi care se uitau țintă la tine pe măsură ce se îndreptau cu viteză spre Grozăvești. Tot în oraș sînt cartiere scrise cu mînă interbelică, exact ca atunci cînd ai văzut la etajul unei vile solemne și prăpădite un domn bătrîn, într-un șezlong de lemn, care s-a uitat neîncrezător la tine. „Cine ești și ce cauți pe strada asta?“ – ai ghicit întrebările în privirea lui, dincolo de bucla de timp în care se așezase sau în care altcineva îl așezase în scris, n-ai de unde să știi. Barba albă, rară și țepoasă de pe făcile obosite ale omului îți va rămîne o vreme în minte pînă va dispărea complet. Cartierul muncitoresc în care ai crescut și pe care te-ai dus să-l vezi după mai bine de douăzeci de ani te va răni cu indolența și nepăsarea blocurilor mizere, anvelopate precar, ale aleilor pe care odinioară goneai cu bicicleta, în care o lume nouă, necunoscută, locuiește cu poftă. Miroase a pepene, a tocană și a parfum în urma fetelor cu umerii goi la vedere. Din bucătării se aude zăngănit de vase, o voce, un radio. Cartierul tău trăiește de unul singur, numai tu te canonești pe stradă băgînd sentimente și literatură în el.

La bar, în Amzei, bea un whisky misoginul ăla oribil de Hemingway, adulat de chelneri. Barba albă îi lucește de dincolo de geam. La băcănia de fițe vrea să ia niște salam de casă un Houelle­becq cu părul slinos și gura strîmbată de o grimasă acră. Vînzătoarea nu l-a recunoscut. La Control, într-o seară, Susan Sontag s-a îmbătat cu Aperol. Din tramvai, pe la Ștefan cel Mare, l-am văzut parcă pe Cărtărescu într-o plimbare halucinată prin cartierul literaturii sale. Deci ceva-ceva o fi adevărat. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

image
Andreea Antonescu, supărare mare înainte de naștere. Totul are legătură cu fiica sa: „E foarte greu pentru mine“ | adevarul.ro
Deși așteaptă cu nerăbdarea aducerea pe lume a celui de-al doilea copil, Andreea Antonescu are o amărăciune în suflet. Fiica ei a ales să locuiască în SUA, alături de tatăl său, după ce s-a pronuntat divorțul dintre părinții săi.
image
Halep jubilează: Victorie mare în cazul de dopaj. Explicațiile venite pe filiera TAS | adevarul.ro
Simona Halep (31 de ani) poate răsufla ușurată după mult timp.

HIstoria.ro

image
Katiușa, „orga lui Stalin“: O revoluție în materie de artilerie autopropulsată
Adevărata revoluție în materie de artilerie autopropulsată a venit de la ruși: teribilele lansatoare multiple de rachete Katiușa.
image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.