Limba şi omul

Publicat în Dilema Veche nr. 674 din 19-25 ianuarie 2017
Invizibilii jpeg

Cum se zice la „așchie“, „copită“ sau la „mărăcine“? Taică-miu se uită fix în ochii mei cu o expresie ușor amuzată, așa cum probabil că se uita și la studenții lui. De la o vreme a luat un obicei în a mă întreba care e corespondentul în tătară al unor cuvinte alese la întîmplare.

Mă trezesc din ce în ce mai des că nu mai știu. Sau că stau să mă gîndesc minute în șir la cuvîntul ăla. „Doamne, dar îmi e atît de familiar, uite, îmi stă pe limbă, cum să nu mai știu cum se spune la «banane», pentru numele lui Dumnezeu?“ Creierul meu se căznește să schimbe frecvențele în prima mea limba maternă și nu reușește să dea de șleaurile adînci pe care mergea odinioară șareta trasă de doi măgăruși de Dobrogea a tătarei mele crimeene. Calcă tot pe alături cu una sau alta dintre roți, alunecă spre turcă – hai că ești pe aproape, stîlcesc cuvîntul într-o formă aproximativă, îl fac pe tata să rîdă atunci cînd în loc de „firimituri“ zic „mermelituri“ (aproximez cumva ca să vă dați seama).

Dincolo de partea ușor hilară a situației, îmi dau seama că stau pe un taler al unei balanțe nesigure. Alcătuirea mea – deprinderile, ambele limbi materne, căci două sînt, obișnuințele, memoria adîncă și cea superficială – se clatină periculos și destabilizator. Știu că tătara cu care m-am născut și am crescut în primii ani începe să mă părăsească. Nu credeam că despărțirea asta lentă o să doară atît de urît. Doare ca un leucoplast desprins încetul cu încetul de pe o rană nevindecată. Așa doare. Nu doare sfîșietor de poetic și nici metafizica suferinței nu e frumoasă, e doar al naibii de prezentă, la fel ca o despărțire de un iubit alături de care ai trăit o sumedenie de ani, alături de care ai făcut planuri, alături de care ai trăit atît de mult că ai uitat că trăiești, așa doare.

Smochină, dudă, castron cu fundul larg, măsuță joasă – reperele modeste ale primei mele limbi se cufundă în uitare. Odată cu ea alunecă într-o amintire deformată și bunica, și casa, și vacanțele, și grădina; căci toate pluteau ca într-o supă călduță – acum realizez – în limba copilăriei mele. Frumoasă și bogată cu rusismele, românismele și alte influențe adăugate de-a lungul vremii peste un schelet dur și esențial, limba copilăriei mele a pierdut definitiv lupta cu a doua mea limbă maternă – româna.

Conflictul etern, coabitarea colțuroasă și înșelătoare a celor două limbi-mamă conturează personalități diferite. Nu mai bune sau mai rele, diferite. Pe mine m-a dus deseori într-un soi de pasivitate deghizată în felurite manifestări artistice nereușite, într-o aplecare prea egoistă asupra propriilor sentimente și a modului în care ele se traduceau instantaneu în cap, într-un fel de teatru intern sentimental și deșănțat-sensibil în care cele mai adînci frici sunau a tătară primordială și cele mai alambicate arabescuri lingvistice răsunau în dulcea română.

Ce te definește ca persoană singulară, unică în alcătuirea ei, de restul semenilor tăi? Cine ești și ce fel de urme lași pe aici pînă ca ele să se șteargă sub greutatea și presiunea ălora care vin după tine? Întrebări simple, de cînd lumea, banale, la care au avut pretenția că știu să răspundă – sau măcar să caute răspunsuri – sumedenie de filozofi, fizicieni, medici, teologi, scriitori și oameni ca mine și ca dumneavoastră. Alături de milioane și milioane de alți bilingvi, nu am crezut că și eu am căutat o vreme toate răspunsurile astea balansîndu-mă pe umerii celor două limbi. Acum, cu una dintre ele din ce în ce mai absentă, șchiopătez grav și vizibil. Neuronii mei rup legăturile cu tătara cu lovituri de topor bont. Își asasinează lent dendritele și axonii. Parîmele care ancorează plasa primei mele limbi materne zbîrnîie dureros înainte de rupere. De partea ailaltă, însă, cu româna, se înnoadă armonios și temeinic tot felul de legături marinărești: late, cu dublin, de școndru, de școtă, nodul foarfecă, de bandula, de gripie și sart. O bogăție de limbă, o jumătate de om. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Inima rezistă mai mult
Am petrecut mult timp căutînd sfaturi de domesticire a procrastinării.
image png
Lecția portugheză SAAL
Inovațiile metodologice ale SAAL, cum ar fi implicarea arhitecților în dezvoltarea comunitară
Zizi și neantul jpeg
Masa cea lungă
Pentru că viitorul era incert sau, dimpotrivă, înfiorător de cert în stagnarea lui.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Schimb de mame sau despre cum arată România
Trăim în continuare într-o țară foarte săracă
E cool să postești jpeg
Mai avem nevoie de profesori?
Este trecut cu vederea, în mod grosolan, faptul că această grevă a profesorilor, pentru drepturile salariale, este făcută tocmai în interesul copiilor.
Theodor Pallady jpeg
Cine este Hieronymus Bosch?
Hieronymus Bosch va rămîne atîrnat în muzeele altora, în vreme ce detectivii romanelor noastre polițiste vor purta neverosimile patronime neaoșe...
p 20 Gianfranco Ravasi WC jpg
O biografie în cruce
„Biografia lui Iisus” ţine mai ales seama de expresivitatea internă a Evangheliilor.
p 24 A  Manolescu jpg
Cu ochii-n 3,14
De fiecare dată cînd văd cîte un om pe stradă cu Dilema veche în mînă mă bucur de parcă m-aș întîlni cu un cunoscut. Încă nu-i salut, dar le zîmbesc. (A. M. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Colecționarii de momente
Adun într-un colț de memorie momente aparent obișnuite, care mie îmi spun o poveste.
Zizi și neantul jpeg
Vechi obiceiuri (ne)sănătoase
Diferența dintre ea și Emma Bovary era că Tincuța știa, exact, granițele dintre lumea visării și cea a vieții de toate zilele.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Doar o plimbare prin cartier
De vreo două luni încoace, mi-am făcut un obicei – indiferent de vreme, în fiecare dimineață pe la ora 9, ies la o plimbare prin cartier.
E cool să postești jpeg
Sfîntul Grobian al politicienilor
Însă, dacă erodează încrederea cetățenilor, politicienii sînt ei înșiși cei care vor cădea în această groapă.
p 20 Carol cel Mare WC jpg
Creștinismul carolingian, între cultură și politică
Ei au introdus astfel o concepţie despre rolul religios al suveranului, care nu a încetat să fie revendicată mai tîrziu.
foto BTC DV bis jpeg
Credința ca experiență
E un mister al libertății, căci fiecare în conștiință poate spune de ce deschide sau de ce nu.
p 22 WC jpg
Pascalia, piatră de poticnire?
Tema este delicată și necesită explicații extinse pentru a înțelege cîștigurile, pierderile și riscurile unui demers de schimbare a Pascaliei.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Habar n-am dacă așa ceva poate fi socotit un experiment reușit sau nu.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Schimbări și obișnuințe
Dacă nu ieși din casă nu se întîmplă nimic nou.
Zizi și neantul jpeg
Familie și mese
Am crescut, prin anii 1970, cu o definiție mai curînd Disney a familiei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Copilul care recită poezia
Bine că măcar poeziile de slavă și preamărire au dispărut, însă nu se știe pînă cînd.
p 20 Kemal Kili‡daroglu WC jpeg
Pluralism religios: democratul turc şi monarhul englez
În Europa larg secularizată, monarhul englez a celebrat Polul divin şi universalitatea iradierii lui.
Theodor Pallady jpeg
Populus Dei
„Mediile bisericești înalte" au văzut în simpla adunare a laicatului un soi de reformă protestantă!
P2000594 1 jpg
Mai, RDW și București
RDW reușește, în fiecare an, să aducă în lumina reflectoarelor un număr impresionant de artiști, designeri și arhitecți
E cool să postești jpeg
Ne pierdem copiii?
„Noi, adulții, sîntem cei care dăm exemplu copiilor, iar azi acest exemplu e cel mai rău imaginabil cu putință.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
● Urmăriți derularea scandalului „The Romanian deal” în care e implicat fiul (cam pușlama, după părerea mea) președintelui Biden. Vor ieși la iveală lucruri incredibile! (S. V.)

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.