Limba ca o haină

Publicat în Dilema Veche nr. 895 din 3 - 9 iunie 2021
Invizibilii jpeg

N-o să am niciodată încredere în cineva care, într-o conversație oarecare, poate să spună „Am luat cincisprezece ouă”. Cu „cinci-spre-zece” frumos articulat, ca la cursul de dicție. Vorbim despre nimicuri la colțul străzii, pentru numele lui Dumnezeu. De ce-mi rănești urechile cu numeralul ăsta tăios ca o lamă de briceag, de-mi vine să mă închei la toți nasturii și să țin sacoșa aia de la Mega decent, în fața genunchilor, cu două mîini pe toarte? Să știi că, dacă zici informal cinșpe, nu moare nimeni și nici n-o să creadă că n-ai trecut prin școală. Serios.

Am întîlnit oameni care-și poartă limba vorbită ca pe o haină de tablă. E inuman să „utilizezi” ceva cînd poți „folosi”. Ce demon al înțepenelii te face să te miști ca o păpușă de lemn între atîtea alte cuvinte prietenoase aici, la îndemînă? Unii se blochează în fața autorității. Alții, în fața necunoscutului. În ambele cazuri, scăparea pare a fi în limba asta clămpănită care, cu siguranță, te va urma și în scris.

Nici o grijă, n-am de gînd, și nici nu am căderea, să dau și eu pe aici sfaturi despre cum se scrie. Fix asta mai lipsea, între atîtea oferte de scriere creativă, arta narațiunii sau alte școli de scriitori care-mi sar din ce în ce mai mult în cale, cam pe orice pagină de net se întîmplă să fiu. Uite, pe Facebook, de pildă. Între trei-patru postări, pac, un domn cărunt, așezat în fotoliu în fața bibliotecii obligatorii, mă îmbie la un curs despre cum ar trebui măcelărite adverbele în orice text. Adverbul e moartea scriiturii, iar adjectivele trebuie sugrumate ori de cîte ori se poate. Gerunziile, nu ne atingem de ele. Comparațiile merg, dar să fie neașteptate. Poftim, un rezumat. De aici pînă la a scrie toată lumea scremut, ca în telegrame, e o întreagă ucidere de cuvinte. Păcat de ele.

„Nasul era trăsătura lui distinctivă: curbat ca un iatagan la bază și aplatizat la vîrf, cu șaua proeminentă tăiată ca un diamant – pe scurt, un nas din poveste, genul de nas grandios, cu forme, intricat, nas pe care, în ciuda secolelor de inimaginabile greutăți cu care s-au confruntat, evreii n-au încetat niciodată să-l producă.” (Nemesis, traducerea mea aproximativă din lenea de a căuta varianta oficială în română a lui Radu Pavel Gheo.) Domnul nostru Philip Roth nu pare scurt în cuvinte în paragraful ăsta, așa-i?

Și apoi, ce rău văd domnii puriști într-o frază ca o dansatoare din buric cu toate adjectivele strălucitoare atîrnate de cingătoare, în mișcare, clinchetind, orbind (gerunzii, na) ochiul cu cîte o rază de soare prinsă fulgerător într-unul din ele? Bănuiesc că, dacă nu știi să scrii, n-o să știi vreodată. Căci întotdeauna sub cuvinte curge lava asta leneșă, devastatoare, ca snaga topită din os, sensul dureros care o să te găsească el pe tine, nu tu pe el. Oricîte adverbe ai tăia, rămîi îmbrăcat în tablă. Poți cel mult să scrii o știre decentă.

De partea ailaltă, încă o prăpastie. Shabby Chic-ul literaturii, plină cu draperii înflorate și coșuri cu lavandă. Cuvinte tricotate, înflorite în macrame, cu prăbușiri atente în arhaisme imposibile, întorsături de frază ca părul pe bigudiuri, motivul ultim pentru cea mai ticăloasă catalogare pe care am auzit-o vreodată: Scrii ca o fată.

„Între timp, mă uit la poeziile lui Gerry. Poemele unei fete foarte tinere, fiecare scrisă clar și terminată cu o înfloritură. Asfințiturile sînt rozalii, cerurile argintate. Cînd Gerry folosește cuvîntul «cristal» acolo, nu se referă la metamfetamină.” (Joan Didion, sec.) Hainele ei sînt practice, folosite și răsfolosite, au luat deja forma corpului, a piciorului, ca un pantof vechi și îi stau bine. Cum să înveți să porți așa ceva? Cum iei omul care utilizează și nu folosește, să-i dai cu linia creativității peste degete, să-l pui să elimine adverbe la normă? Nu ne mai păcăliți. Ce e dat e dat. Cu o haină de tablă sîntem datori cu toții.

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor‑șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.