Un sistem în cîrje

Publicat în Dilema Veche nr. 205 din 20 Ian 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe 26 decembrie, în a doua zi de Crăciun, m-am nimerit la camera de gardă a Spitalului de Ortopedie Foişorul de Foc. În urmă cu cîteva zile alunecasem pe gheaţă şi mă împiedicasem de tradiţionalul stîlpişor care iese din asfalt acolo unde te aştepţi mai puţin. Rezultatul: un deget vînăt, un pic strîmb, şi o talpă umflată pe care puteam însă să calc cu ceva eforturi de voinţă. Totuşi, mi-am zis că n-ar strica o privire de specialist şi, eventual, chiar şi o radiografie ca să mă asigur că nu e nimic rupt. Zis şi făcut! La intrarea în spital, portarul, un ins cu mustaţă, stătea în chicineta lui de tablă şi fuma plictisit. Dinăuntru venea un vag iz de cafea făcută la fierbător sau cumpărată, la pahar, de la buticul din colţ. "Aveţi cameră de gardă?" Amabil, însă cu un zîmbet pe care ulterior l-am descifrat drept un pic enigmatic: "Sigur că da. Înainte şi pe stînga...". Şontîc-şontîc am ajuns în faţa uşii cu senzori, probabil o mai nouă achiziţie a spitalului. Aici, doi indivizi stăteau pe trepte şi împărţeau o sticlă cu vin, un Riesling de Jidvei, cu dopul vîrît înăuntru. Dincolo de uşă era linişte şi pace. Nu se auzea nici un urlet de pacient căruia i se îndreaptă oasele ca să se sudeze cum trebuie. N-am văzut nici bandajaţi sau oblojiţi în pripă care să aştepte cu priviri îndurerate să le vină rîndul la ghips. Nici un accident care să te impresioneze, ca acelea din filmele cu spitale de urgenţă. O zi perfectă pentru medicul de gardă! De fapt, cred că erau mai mulţi şi se tot fîţîiau de colo-colo, fluturînd radiografii. Un tinerel în blugi, probabil un rezident, care făcea nişte piruete graţioase. Un altul, îmbrăcat în verde, cu o alură de doctor serios şi respectabil. Şi o asistentă grasă, cu o privire iscoditoare. În sala de aşteptare erau cîteva băncuţe din lemn, ghişeul deasupra căruia scria "Internări" cu două computere shut down unde nu era nimeni şi vrafuri de radiografii aşezate pe rafturi sau pe jos. În faţa mea, încă două persoane. O femeie cu o mînă umflată, inertă, însoţită de un puşti care se juca cu brăţara ei din argint. Şi un nene negricios, un pic buhăit, cu mustaţa pe oală, care mergea cu un cadru, din cauza piciorului bandajat. Acestuia din urmă îi ţineau companie nevasta şi o rudă mai mult sau mai puţin apropiată. M-am aşezat la coadă, plină de încredere şi convinsă că va merge repede. După aproape trei sferturi de oră, femeia cu copilul a intrat în cabinet. Există şi o explicaţie: înăuntru mai era cineva care nu avea chef să iasă prea curînd. Între timp, negriciosul despre care am aflat că îl chema Titi vorbea la două telefoane mobile, pe rînd. Încerca să "aranjeze" ceva pentru a doua zi, ca să nu meargă la muncă. "Alo, Edi? Uite, am vorbit cu boss-ul ca să te duci tu mîine în locul meu la staţie. Nu-i mare lucru de făcut... e de livrat vreo zece navete de whisky şi vezi tu ce mai e p-acolo!" Se pare că Edi s-a arătat dispus să-şi ajute colegul la nevoie sau pur şi simplu cuvîntul "boss" a avut un efect imediat asupra lui. După vreo cinci minute: "Alo, şefu’? Vezi că io şi acuma îs la spital... da, la ortopedie. Să vedem ce mai zic şi ăştia. Am vorbit cu Edi. S-a oferit să vină el mîine în locul meu. Da, eu vin pe 31... vin şi cu piciorul în ghips, ce să fac? Stai liniştit că vin...". Mai trec vreo douăzeci de minute, timp în care nu se întîmplă nimic. Doctorii intră şi ies din cabinet. Rezidentul se învîrte ca un titirez. Privirile lor trec prin tine şi nu se opresc nicăieri. Ai senzaţia că sînt foarte ocupaţi, însă nu înţelegi care e ocupaţia lor. Iese asistenta şi mă ridică de pe scaunul din faţa unui computer de la "Internări". Tocmai mă pregăteam să-l deschid şi să joc un Solitaire. Nevasta îl boscorodeşte pe Titi. Înţeleg că se bucură că "a păţit-o". Ea a stat trei luni cu piciorul în ghips şi n-a ajutat-o nimeni la treburile casnice. "Te bucuri de răul altuia?" - mîrîie Titi şi iese, cu cadru cu tot, ca să fumeze o ţigară. Între timp mai apar două cupluri care par sănătoase tun. O fată brunetă se lungeşte pe banchetă, cu o privire pierdută. O doare. Prietenul ei, unul mic şi crăcănat, n-are răbdare. Măsoară cu paşi egali încăperea, după care dispare brusc pe unul dintre holurile spitalului. O altă fată blondă, ireproşabil machiată, butonează 3G-ul care îi cîntă la răstimpuri "Merry Christmas!". La asta se reduce toată atmosfera de Crăciun din sala de aşteptare. Iubitul ei, un tip cu o geacă roşie, e cel cu problema. Priveşte fix ceasul de pe perete şi mestecă gumă. Cei doi nu-şi vorbesc. Uşa cu senzori se deschide. Intră tatăl, 50 de ani, păr uşor grizonant, haine de firmă. "Un cărucior, am nevoie de un cărucior!" De niciunde se iveşte un infirmier cu căruciorul. Cei doi ies împreună. "Vezi Peugeot-ul ăla argintiu? Acolo!" Se întorc aproape imediat. În cărucior e fata, palidă, suferindă. Tatăl şi fata intră cu căruciorul direct în cabinet. Femeia cu mîna ruptă n-a ieşit încă. Să înţeleg că eu şi cu Titi nu reprezentăm urgenţe? Dar nu ne-a întrebat nimeni... Trebuia oare să venim la spital în Peugeot-uri argintii şi să solicităm cărucioare? Titi şi familia lui spun poveşti cu beţivi şi rîd. "Cred că într-o oră scăpăm!" - îşi dă Titi cu părerea. Mă uit la ceas. Au trecut două ore şi un sfert de cînd m-am lansat în această aventură. "Las’ că mergem acasă, pun grătarul electric, facem un grătar..." - promite nevasta lui Titi. "Îţi dau o ţuică... sau mai bine un whisky mic!" - îi zice Titi vărului sau ce-o fi fost el. Se întoarce prietenul brunetei însoţit de graţiosul rezident. Acesta îi face un semn cu capul domnişoarei de pe banchetă. "Haideţi!" Fata se ridică plină de demnitate şi dispare în cabinet. Se pare că acum acolo e full: femeia cu mîna ruptă, fata în cărucior, bruneta cu un prieten descurcăreţ. Mai trece o jumătate de oră, timp în care îmi vine să mă apuc şi să sar şotronul. De nervi. Iese asistenta. Ne studiază. Pe mine, pe Titi, pe tipul în geaca roşie, ultimul venit. Întrebare: "E cineva pe care nu l-a văzut domn’ doctor?" "Eu!" Băiatul în geacă roşie se repede cu pas sportiv spre uşă. Dă năvală şi Titi, mînuind sprinten cadrul. "Din partea mea, puteţi să intraţi toţi, da’ nu-s decît două paturi în cabinet!" Au trecut trei ore. Criza mea de nervi din sala de aşteptare e justificată. Vreau să reclam. Pe cine? Plec, cu coada între picioare, şontîc-şontîc, aşa cum am venit. La ieşire, portarul îmi face cu ochiul: "Nu trebuia să vă enervaţi! Dacă îmi spuneaţi de la început care-i problema, vorbeam io cu domn’ doctor să vă primească... Dar acuma, după ce aţi făcut scandal, mi-e imposibil!".

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.