O logică lipsită de sens
O logică lipsită de sens "Ar trebui să fie două ghişee, unul pentru compensate şi altul pentru clienţii obişnuiţi. Adică de ce să stau eu o oră după ăştia cu reţete, doar ca să cumpăr un plic de Coldrex? Nu vedeţi că le dau medicamente pentru trei luni?" - se plînge o clientă "obişnuită", grăbită, cu sacoşe de la supermarket în braţe, într-o farmacie de pe Calea Moşilor. Este ora 12, iar coada e formată din cinci persoane, dintre care trei sînt cu reţete compensate. La fiecare "compensat", dialogul cu farmacista durează în jur de 20 de minute. Există preţuri de referinţă, preţuri de raft, calcule, procente. Un domn trecut de 70 de ani ţine morţiş să mă convingă că totul e lipsit de logică. "Adică, eu merg la medicul de familie şi-mi prescrie nişte pastile. Ajung la farmacie şi mi se spune că pe reţetă există o rubrică unde trebuie să semnez că sînt de acord să primesc un medicament mai scump decît unul care are nu ştiu ce preţ de referinţă. Şi atunci, sînt nevoit să scot bani din buzunar, deşi medicul de familie mi-a zis că medicamentele mele sînt gratuite. Sînt gratuite doar pe hîrtie? Nu înţeleg nimic. Pe mine compensatele astea mă costă aproape trei milioane pe lună, cam jumaâ de pensie." Încerc să-l lămuresc că medicul lui de familie alege un medicament dintr-o gamă de produse. Alegerea lui e bazată pe raţiuni profesionale sau personale (i-aţi observat, desigur, pe acei tinerei cu cîte o sacoşă pe umăr şi cu un zîmbet profesional care intră ca la ei acasă în cabinetele medicilor de familie), depinde de la doctor la doctor. În mod normal, ar trebui să-l întrebe ce preferă. "Păi, ce să prefer? Nu sînt toate la fel, doar că se cheamă altfel?" "Nu sînt toate la fel!" - intervine în discuţie o femeie tînără. "De exemplu, iau un antibiotic pentru copil. Am asigurare de sănătate plătită la zi, aşa că în mod normal medicamentul e gratuit. Numai că eu vreau să iau un medicament mai nou, fără efecte secundare, un antibiotic pe care copilul l-a mai luat şi cu alte ocazii şi ştiu că-l suportă bine. Pentru asta trebuie să cotizez, deşi teoretic e gratuit!" Pensionarul clatină neîncrezător din cap. El nu vrea medicamente "noi", vrea doar "pastile" care să-l facă bine. De unde să ştie el ce scrie doctorul pe reţetă? E clar, scopul lui este să-l pună la plată! "Eu m-am lămurit deja că un medicament în care ai încredere te costă!" - îşi reia ideea femeia care are un copil. "Nu înţeleg însă de ce vitaminele pentru copii nu sînt compensate absolut deloc. Trebe ca neapărat să am, Doamne fereşte!, un copil bolnav ca să beneficiez de gratuitate?" Un alt pensionar care aşteptase tăcut la coadă se bagă şi el în vorbă. "Eu aproape în fiecare lună plătesc un alt preţ pentru acelaşi medicament. E cel pe care îl iau de ani de zile. Am înţeles că furnizorii sînt diferiţi. Şi mai e o problemă: cînd medicul de familie mai pleacă într-un concediu, îmi dă medicamentul pe două, trei luni. Sau poate că vrea doar să scape de mine... Atunci plec de la farmacie cu 15 cutii, iar banii pe care îi las se pot numi deja o investiţie pe termen lung, nu-i aşa?" Rîde. O doamnă ţine să-mi precizeze că ea are bronşită astmatiformă şi că este alergică la mai multe substanţe. "Doar un singur medicament produs în Germania nu-mi face rău... îl găsesc greu şi deşi e gratuit, îl plătesc aproape integral."
