Economia de piaţă şi meşteşugul tradiţional
Îmi amintesc primele tîrguri organizate la Muzeul Ţăranului Român: cîţiva oameni aduşi de prin sate să vîndă aici obiecte făcute de mîna lor, după o pricepere "din bătrîni", bucuroşi că mai au căutare, pe deasupra, novici în ale profitului economic. Negustori ad-hoc pentru tîrgoveţi de Bucureşti, împrăştiaţi care pe unde în spaţiul muzeului, mai toţi vindeau după ţinuta clientului. Mai las eu de la mine, mai pui tu de la tine, şi tîrgul se făcea ca să nu supere pe nimeni. Aşa cum îi stă bine unui iarmaroc, şi cel de la Muzeul Ţăranului era organizat după principiile comerţului neformalizat şi neinstituţionalizat, gîndit ca un loc în care şi preţurile şi relaţiile umane se negociază. Asta într-o perioadă în care în România se făcea trecerea la o economie de piaţă, al cărei cadru legislativ, incoerent şi instabil, visa timid să se "alinieze" la "normele europene". Tîrgul dinaintea integrării La Tîrgul de Sfîntul Nicolae de anul trecut, deci fix cu o lună înainte de integrare, au venit la Muzeul Ţăranului Român 140 de "meşteri" şi 11.000 de vizitatori. Nu ştiu cîtora dintre ei le-a dat mîna să cumpere, dar oferta a fost generoasă: de la obiecte lucrate în lemn, podoabe, ceramică, haine, covoare, pînă la mîncăruri frumos mirositoare şi ademenitoare. Mai toate produsele, expuse pe tarabe, ordonate cu grijă, cu etichetă cu preţ, unele în cutii de carton vărgat în culorile steagului naţional, altele înfăşurate în celofan transparent legat cu fundiţe tricolore, altele, puţine însă, mai modeste în prezentare. Pentru cei care nu au avut bani în preajmă de Sărbători, dar şi-ar fi dorit cîte ceva de prin tîrg, sau cei care s-au gîndit serios să investească în cantităţi mai mari de obiecte "tradiţionale", "meşterii" au venit pregătiţi cu leaflet-uri, flyere şi broşuri de prezentare cu numere de telefon, adrese de site-uri şi de magazine de desfacere. Instituţionalizarea meşteşugurilor Imaginarul comun şi cel al studiilor de specialitate continuă să reprezinte "meşterul popular" drept creator ieşit "din sînul poporului" cu un savoir faire moştenit din generaţie în generaţie prin imitaţie, practicant al unei "arte" inspirate exclusiv din valorile lumii rurale şi recunoscut ca atare, informal, de către comunitate. Ei bine, puţini, aş zice chiar un procent nesemnificativ dintre cei veniţi la tîrg şi pe a căror carte de vizită scria meşter popular/artizan/creator, s-ar fi identificat cu acest portret-robot. Pentru cei mai mulţi dintre ei, intelectuali de sorginte rurală sau urbană, meşteşugurile "tradiţionale" sînt un prilej de afacere. În condiţiile în care legislaţia care "se aliniază la normele UE" încurajează IMM-urile, AF-urile şi mai ştiu eu ce alte forme de organizare aşa-zis civică, care promovează producţia artizanală şi încurajează dezvoltarea prin "meşteşuguri tradiţionale", mulţi cetăţeni cu spirit antreprenorial şi-au deschis un business în domeniu. Am dat la tîrg peste o doamnă din Oltenia care vindea covoare, frumos stivuite şi cu etichete unde puteai citi compoziţia materialului şi preţul pe metru pătrat. Pe cartea dumneai de vizită scria "meşter popular", ceea ce mi-a stîrnit curiozitatea s-o întreb de-s toate lucrate de mîna proprie. Nu, doamna în discuţie era doar capul unui IMM specializat în producţia de covoare olteneşti. În cazul acesta, de ce vă spuneţi "meşter popular"? Răspunsul a venit prompt: "Pentru că eu mă ocup de toate etapele pînă la finalizarea obiectului. Femeile care doar urzesc şi ţes, sînt ţesătoare". Pe scurt, dumneaei se ocupă cu achziţionarea materiei prime, supravegherea procesului de producţie şi, în final, vînzarea obiectelor. Adaptarea la cerinţele pieţei Mulţi "cunoscători" în ale tradiţiei au plecat de la tîrg cu un gust amar şi au dat glas nemulţumirii profunde de a fi găsit aici, în formele sale cele mai exacerbate, o expunere de kitsch-uri şi obiecte "ne-autentice". Surpriza cea mai mare a tîrgului au fost ouăle de Crăciun care puteau fi găsite la tot pasul. Înainte de ele, pe "tradiţionalişti" i-au revoltat ouăle de struţ, despre care cineva care încondeiază ouă ne spunea: "La noi, în Rom
