Cu ochii-n 3,14

NIMENI NU FACE BIOGRAFIA BUCURIEI, NIMENI NU ÎNCEPE SĂ SE RĂREASCĂ, NIMENI NU DESFACE TOTUL PENTRU REFACEREA ECHILIBRULUI CELORLALTE FIINŢE * Ultima nebunie de hoţie: în Vrancea, pe gerul ăsta, se fură fularele, căciulile, fesurile şi mănuşile direct de pe purtători, de la bătrîn la copil. Nimeni nu face plîngere la Poliţie. Doar se scrie (în 7 plus). Cîndva, undeva, cineva a scris o nuvelă genială despre furtul unei mantale, tot aşa, pe ger, la Sankt Petersburg. Nu am ajuns încă pînă acolo. (R. C.) * Ultimul număr din revista Tabu are ca bonus un fragment din ultima carte semnată de Amélie Nothomb, Biografia foamei. Idee excelentă, de vreme ce ieri, la un chioşc de ziare din Romană, o don'şoară distrofică cerea "revista aia despre cum să faci foamea". (S. S.) * Refrenul cărei melodii credeţi că se aude în difuzoarele stadionului cînd fotbaliştii de la Real Saragosa înscriu un gol? Nici "We will rock you", nici "We are the champions", nici "The winer takes it all", nici "This is how we do it", "Oda bucuriei" sau "Fortuna Imperatrix Mundi"... Ci "I will survive". Nu e păcat cînd echipa asta pierde!? (M. C.) * Trei chestii din Vacanţe la ţară (publicaţie lunară a Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural, nr. 12, decembrie 2005): Pensiunea Nebunu Doru ("la ieşirea din oraşul Baia de Aramă spre Băile Herculane, acolo unde încep să se rărească locuinţele, pensiunea domnului Nebunu este înecată în verdeaţă"); Rezervaţia botanică Cracul Crucii ("se găseşte în dreptul barajului, deasupra tunelului Moşul"); Rezervaţia botanică Fata Virului ("aici se află pajişti cu mărarul Porţilor de Fier"). (D. S.) * Vreau să anunţ locuitorul camerei din Regie, la geamul căruia am zărit într-una din serile trecute pomul de Crăciun intact, încă nedesfăcut (cu becuri, beteală şi globuri), că nu e singur!!! Şi îi arunc şi o mănuşă amicală: "Cine îşi va desface ultimul bradul?". (S. G.) * Au fost mutaţi 162 de bolnavi psihic periculoşi de la spitalul din Poiana Mare, la cel din Săpoca. Transportaţi cu şase autocare, sub supravegherea unui pluton de jandarmi pentru acţiuni speciale. Comandantul plutonului, sublocotenentul Neicu, a declarat că totul a decurs perfect, fără nici un incident: "Au plecat sănătoşi, au ajuns sănătoşi". (A. M.) * Helmut H., 44 de ani, de profesie mecanic auto, în prezent şomer, a dat în judecată casa de ajutor social care n-a fost de acord să-i deconteze banii cheltuiţi la un bordel din Nürnberg. Motivaţia lui: "contactul cu prostituatele îmi este absolut necesar pentru refacerea echilibrului fizic şi psihic". Helmut e căsătorit cu o thailandeză, care locuieşte în ţara ei, şi a fost arestat pentru că s-a dovedit că el posedă mijloace băneşti care nu-i îndreptăţesc solicitarea. Dar bordelurile germane nu s-au arătat insensibile la problemele sociale şi au scăzut preţurile pentru şomeri, un grup de prostituate a vizitat un azil de bătrîni şi i-a înveselit prin "mijloace specifice", iar lui Helmut i s-au înapoiat cheltuielile de judecată. Deşi cazul a fost întors pe toate feţele în presa din toată lumea, nimeni n-a povestit cum s-a păstrat echilibrul şomerului în arest. (M. B.) * Sînt cu totul împotriva dublării desenelor animate la TV, pentru că 1) îşi pierd expresivitatea cel puţin pe jumătate şi 2) îi împiedică pe copii să "se expună" la limba engleză, care le va fi necesară mai tîrziu. De aceeaşi părere sînt şi nişte elevi de la Colegiul Naţional "Ferdinand I" din Bacău, care au iniţiat o campanie împotriva dublării motanilor, şoriceilor, răţuştelor şi celorlalte fiinţe desenate, al căror farmec constă (şi) în interjecţii, bîlbîieli, pelticeală, sîsîială, intonaţie, jocuri de cuvinte şi altele, imposibil de reprodus de către bieţii "dublatori". Detalii pe www.savetweety.lx.ro . Bătălia e cam fără şanse (căci Cartoon Network şi celelalte vor - v-aţi prins - audienţă, aşa că preferă dublarea în locul subtitrării, ca să priceapă şi cei încă nedaţi la şcoală), dar o mobilizare civică pentru salvarea deplinei expresivităţi a canarului Tweety şi a motanului Sylvester mi se pare un semn de maturitate din partea societăţii civile româneşti. Subscriu şi militez pentru cauză. (M. V.) NIMENI NU ŞTIE SINGURA LIMBĂ VORBITĂ PRIMĂVARA (PE DOUĂ VOCI) PE TERITORIUL PRIN CARE SE PERINDĂ DOUĂ PERSONAJE * În mediul rural, 91% dintre cei sondaţi nu au gaz, 82% nu ştiu ce-i aia canalizare, totuşi 72% vor în Uniunea Europeană. Rămîne în vigoare ceea ce spusese Rogojinaru, intrînd în compartiment: "Domnilor, dumneavoastră nu cunoaşteţi ţăranul român!". Cum care Rogojinaru? Aştept un sondaj: cîţi domni mai cunosc, măcar în mediul urban, cum începe Răscoala lui Rebreanu. (R. C.) * Un deputat francez îi cere preşedintelui României să îi răspundă în franceză. Ministrul Imigraţiei din Olanda a spus că olandeza ar trebui să fie singura limbă vorbită pe străzile din Olanda. Unele şcoli din Germania au impus elevilor să vorbească în germană pe coridoare. Am citit toate astea după o săptămînă la Bruxelles, unde se vorbesc toate limbile. Nu uit figura adorabilă a unui fost funcţionar european, care m-a scos la cină să îmi arate faţa umană a Comisiei. "Monsieur Ghinea, în ce limbă să vorbim: engleză, franceză, olandeză, chineză?" Vorbea serios. Iar pe o uşă din restaurant scria "toaletă" în vreo 15 limbi. (C. G.) * Bunicul meu (cel căruia i-am luat interviu în numărul "Bunicii") tocmai a vîndut unui consătean mînzul iepei Cezara, mînzul a cărui venire pe lume - în primăvara trecută, pe izlazul comunal - am anunţat-o, emoţionat, chiar în acest colţ de pagină. Bunicul abia a luat pe el 350 RON. Pentru mînzul de anul ăsta, promit să organizez eu o licitaţie pe Messenger. (M. C.) * O veste bună: şlagărul "Mamelor din lumea-ntreagă", cîntat de aurolacii din metroul bucureştean, a fost preluat şi de aurolacii din trenurile autohtone. Pe ruta Bucureşti-Deva poate fi auzit în variantă sacadată, pe două voci. (I. P.) * Neratînd mai multe bune ocazii de a tăcea, dl Dick Marty a mărturisit în fine ce avea pe suflet: el a spus că nu are dovezi privind existenţa închisorilor CIA pe teritoriul României, dar că e convins că ele există... Ca popor pătruns de religiozitate ce sîntem, ar trebui să-l credem. Şi să nu cercetăm. Păi, nu? (a. l. ş.) * Încă o mică diferenţă între Statele Unite şi România: în SUA, discursul despre starea naţiunii este privilegiul preşedintelui - şi-acela, doar o dată pe an (acum a fost pe 31 ianuarie a.c.). În România, discursul despre starea naţiunii este un fel de nume de rubrică prin televiziuni (mai ales într-o TV), prin care se perindă seară de seară tot felul de oameni, mai ales dintre cei care n-or să ajungă în veci la putere. (A. C.) * Au fost invitate la Naşul, pentru a vorbi despre cîinii vagabonzi, două personaje masculine: Mihai Constantinescu şi Claudiu Bleonţ. Acum cîţiva ani, Mihai Constantinescu ne tot îndemna: "Iubiţi şi cîinii vagabonzi / Sînt mai cinstiţi şi uneori mai lorzi", deci înţeleg prezenţa sa în această emisiune. Nu am putut însă să-mi dau seama de legătura lui Claudiu Bleonţ cu bietele făpturi (în curînd) pe cale de dispariţie. De ce pe cale de dispariţie? Pentru că o doamnă (al cărei nume, îmi cer scuze, nu l-am reţinut) tot susţinea că ar fi mai bine să-i eutanasiem, să dăm cu ei de pămînt, să scăpăm de ei. Îmi dau seama de pericolul pe care aceşti cîini ai străzii îl prezintă, dar am crescut cu cîine şi, pur şi simplu, nu pot fi de acord cu aceste metode. (R. P.)