La cules de pleurotus cu Viorel Păcală
Am văzut aseară pe Facebook că Viorel Păcală a fost la cules de pleurotus. Şi-a pus pe wall, a schimbat chiar poza de profil. Era pleurotus peste tot, în locurile esenţiale. Şi atunci mi-am spus că mi-e poftă de un pleurotus bun, nu mai gătisem niciodată aşa ceva, dar în imaginaţia mea îmi dorisem să pun pe vîrful limbii. Iată ce mi-a spus Păcală despre experienţa lui:
„Poveste cu pleurotus… şi pentru că au un nume mistic, am îndrăznit să culeg şi eu, că tot făceam o plimbare cu Matilda pe o pajişte… şi am fost consiliat de o voce care inspira încredere… el le culegea să le pună în zacuscă… va trebui să recunosc că tot respectiva voce mi-a strecurat şi îndoiala pentru specia ce o strînsesem la o iniţiativă anterioară… pe acelea le-am deşertat lîngă o balegă cosmopolită… şi m-am apucat de treabă. Găsisem că e productiv să îmbin utilul cu plimbarea… ajuns acasă, am aflat că erau bune ambele variante… le-am gătit… nimeni din familie nu are curaj să guste… eu da… postez şi pe Facebook… dacă tot mor, să fie public… de pleurotus e o moarte care sună bine… restul văd mîine… dacă mai văd…“
Mi-am dorit. Totul. Între viaţă şi moarte, pleurotus. Parmezan răzuit (pe răzătoarea mică), pesmet, pătrunjel tocat mărunt, nucă, rucola.
