Jumătatea lor de drum

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Jumătatea lor de drum jpeg

Din experiența proprie, dar și din comentariile auzite în jurul meu sau citite în mass-media, părerile despre noua generație aflată la început de drum pe piața muncii conturează un nou tip al aspirantului la angajare (vorbim, desigur, despre o imagine generală, despre un „trend“, nu despre excepții): sînt tineri care vorbesc la interviuri mai mult despre drepturi și beneficii, decît despre obligații, care manifestă mai puțin interes pentru dezvoltarea profesională pe cont propriu și mai mult pentru timpul liber petrecut în afara serviciului; tineri pentru care orele în plus față de programul de muncă reprezintă o imixtiune gravă în viața personală și pentru care raportul echilibrat între orele petrecute la serviciu și cele petrecute în afara lui reprezintă un obiectiv vital. Unii îi admiră pentru piciorul pus în pragul angajatorului eventual abuziv. Alții traduc semnalmentele de mai sus într-o lipsă de interes pentru profesie și se declară stupefiați. Una peste alta, tinerii noștri ne pun în față noi semne de întrebare: sînt inteligenți, bine conectați la lumea tehnologică și la informații, cu talente evidente, avînd, deci, la îndemînă toate premisele unei cariere strălucite. Nu par să și-o dorească. Nu sînt dispuși să sacrifice timp și resurse pentru a pune cărămidă peste cărămidă în construcția unei profesii care să devină pasiune. De ce? Am să comentez pe scurt acele premise de bun augur de la care viața lor profesională începe, dar care, se pare, nu sînt suficiente pentru a o lansa pe termen lung:

● Este prima generație în educația căreia părinții au investit enorm. Programe cu duiumul, în afara școlii, i-au ținut ocupați ani în șir, zilnic: cîte 4-5 ore de balet, pian, „dezvoltare personală“, antreprenoriat, limbi străine și scumpe, sporturi, teatru. Mai apoi, tot părinții au consumat bani și timp ca să găsească școli moderne, în care instrucția trebuie să pară orice, mai puțin instrucție: joacă, dans, muzică, antren, programe hiperperformante de învățat, prin simpla apăsare pe două-trei butoane. Mulți dintre acești tineri au avut parte la vîrste mici, cu mari sacrificii din partea părinților, de ieșiri în străinătate și de un instrumentar tehnologic avansat. Și totuși, din toate acestea, nu s-a născut profesia-pasiune. Profesia care să te îndemne să parcurgi pașii clasici, care, la început, vin la pachet cu mai puțini bani, dar cu mai multă rîvnă și interes pentru învățare, cu mai puțin timp liber și cu mai mult timp alocat orientării în carieră.

● Este prima generație conectată prompt la toate informațiile disponibile pe planetă: de la propuneri de evoluție școlară și profesională, pînă la acces la burse, formări în străinătate, platforme de învățare online ale unor instituții de învățămînt prestigioase. Au tot, sau aproape tot în fața ochilor: rețete pentru succes, scheme de carieră, traininguri pentru depășit eșecul și vînat succesul. Puțini, foarte puțini sînt cei care speculează la maxim aceste oportunități.

● Este prima generație învățată de timpuriu să prețuiască și să folosească exprimarea liberă. Fără constrîngeri, fără reguli, fără interdicții. Fără critici, fără note, fără observații, fără ajustări. Foarte bine. Ajunși, însă, în pragul serviciului, se lovesc de constrîngeri, reguli, interdicții, critici, note, evaluări. Și mulți eșuează.

S-ar zice, deci, că li s-au oferit toate oportunitățile pentru a ajunge să își construiască un plan de viață, în care meseria să devină pasiune, în care serviciul să devină o plăcere, și nu un timp chinuitor. Și nu se întîmplă așa. Unde-i buba? Poate că au început prea de mici să efectueze exerciții „libere“ în aparență, dar de fapt impuse de un plan iluzoriu de carieră. Poate că oferta de dezvoltare avea prea multe opțiuni din care, la o vîrstă fragedă, nu ai argumente și impulsuri să alegi. Poate că informațiile și „rețetele“ i-au năpădit inflaționar, nelăsîndu-le timp să-și descopere propriile rețete și curiozități.

Poate că, în graba noastră de adulți speriați de lumile noi care stau să vină, am făcut pași în exces către copiii noștri de ieri, tinerii de azi. Și în loc să ne oprim la jumătate de drum, să-i așteptăm să vină spre noi în ritmul lor propriu, mînați din urmă de întrebările proprii, de curiozități și impulsivități specifice vîrstei, am mers prea repede și prea departe, pînă cînd i-am simțit identificîndu-se cu imaginile noastre despre viitor. Iar ei nu au mai apucat să parcurgă, singuri, jumătatea lor de drum. Ne au însoțit doar, în proiectul nostru. Care nu e neapărat și al lor. 

Maria Iordănescu este psiholog.

Foto: wikimedia commons

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.