Încredere
Sînt locuri, de fapt, oameni în care am încredere. Farmacia Academiei este prima. Are de toate, de toate din universul cererii mele. Cu farmacia asta cresc de peste 20 de ani. Şi un lucru simplu: nu locuiesc în zona Universităţii. Din păcate, nu-i deschisă şi noaptea, aşa că noaptea mă duc la Doina de la Unirea. Mă sperie urletele de aurolaci şi cîini, dar, cum rar am nopţi farmaceutice, merg în spatele Unirii. Dacă vreau să-mi repar trupul ORL, merg la cabinetul Silviei Samuilă. M-a scos din toţi morţii şi merg pe mintea dumneaei. Aşa cum doctorul Forsea îmi pune pielea pe băţ, cînd o iau razna. Ciolanul de porc este regal la Caru cu Bere, iar maşina mea veche o repar cu frică în spatele blocului, la fraţii mei de suferinţă ieftină. Cînd vreau să mănînc, mănînc cu Adi Darabană, oriunde ar deschide cluburi sau cafenele.
Şaorma? Dristor – din ce în ce mai scump. Non-stop? Corso, de la colţ, cu pitoresc şi taximetrie. Chef? Gigi Melody forever, oricît de afumat. Pentru cărţi, casc gura la Cărtureşti şi Bastilia. Ore! Radio? RockFM, că înseamnă Luca. Parcul? Herăstrău. Piaţa? Rîmnicu Sărat. Paşti? Stavropoleos. Încredere înseamnă siguranţă, pentru mine, care nu pot să spun că mă pricep la multe pe lumea asta. Ciolan şi şaorma sînt cele mai comerciale dintre alegerile mele, îmi fac şi eu, şi poate n-oi mai umbla teleleu. Dar n-o să renunţ la nimic altceva. Dintr-un moment încolo, vrei să-ngheţi timpul şi să te-nvîrţi în cercul tău vicios.
