În piaţă la Botoşani
Acest articol este scris de Mirel Bănică. El umblă prin țară cu un proiect de descris țara. A ajuns la Botoșani, de unde mi-a povestit un lucru de toată mirarea mea. Așa că l-am pedepsit să mi-l și scrie. Deci…
În piaţă la Botoşani am înţeles, după ani de căutări, ce este de fapt un „birt popular“, construit după conceptul ‘eftin şi bun. Am ajuns cu greu la el, printre tarabe cu pălarii de pai, tricouri chinezeşti, undiţe şi momeli, unelte agricole şi fiare de călcat. 8 lei ciorba de burtă, 3 lei ciorba de legume. 5 lei, vine şi rădăuţeana. 2 lei salata de varză. 11 lei pulpa de pui friptă cu pireu’ corespunzător. 1,50 lei micul dolofan. Cu 15 lei pleci mulţumit. Oamenii mănîncă în tăcere, de foame, de plăcere. Totul alunecă, se lipeşte, o peliculă fină de grăsime s-a depus temeinic. Dar e multă bucurie în jur… cum să explic asta în puţine cuvinte? Lîngă mine se aşază un tip uriaş, cam la 40 de ani. Are într-o farfurie 15 mici (cincisprezece) şi o singură felie de pîine. Micii nu-i mănîncă, ci mai degrabă-i „soarbe“ unul cîte unul, aşa cum alţii consumă rafinatele cochilii Saint-Jacques. Nu mai rezist şi-i spun: „Da’ foame ţi-a fost, măi creştine“. Răspunsul nu se lasă aşteptat, în cel mai dulce grai moldovenesc: „Domnu’, io’ nu-i mînînc di foame, ci di poftî! În insulili Tenerifi’, undi locuiesc şi munciesc di zeşi ani, nu prea găsesc io mişi’ ca aceştia. Macar o datî pi an…“. Morala: lăsaţi-i să voteze! Copiii lor, din Tenerife sau de aiurea, oricum nu o vor mai face.
Foto: adevarul.ro
