În cartier

Publicat în Dilema Veche nr. 693 din 1-7 iunie 2017
Invizibilii jpeg

Domnul Bolocan s-a agitat, a zburătăcit în sus și-n jos în atelierul lui de croitorie, iar acum e roșu tot la față și îmbrobonat de sudoare. Un politician important odinioară, acu căzut într-o decrepitudine prost ascunsă, îi adusese nu știu ce pantaloni și sacouri la modificat. În atelierul lui numa ce se întîmplase o mondenitate, iar fața domnului Bolocan lucea a fericire și mîndrie.

Domnul Bolocan, croitorul de modă veche, e primul care deschide șirul unor locuri care sînt pilonii cartierului de dincolo de orice memorie. A moștenit croitoria de la taică-su, care la rîndul lui l-a moștenit pe bunic. O lungă tradiție de împuns cu acul, de tăiat, croit, ajustat și prins în bolduri. La el în atelier intri ca într-o buclă de timp. Podelele de lemn miros încă a petrosin, în colț are o sobă de teracotă, tejgheaua e din lemn lucios de atîta folosință, cu genul ăla de cauciuc verzuliu pus peste tăblie. El, Bolocan, e o figură. Sănătos și zdravăn, să tot aibă un șaizeci, cu o chelie strălucitoare în care se reflectă becurile de sus și cu niște ochelari petrecuți de un șnur ca să-i poată purta și atîrnați de gît. Tot de gît îi atîrnă un lanț impresionant din aur foarte galben, de care bălăngăne o cruce preoțească. Domnul Bolocan poartă cămășile, așa, italienește, desfăcute la mulți nasturi, numa bine să vezi crucea lucind între cîrlionții deși, suri, de pe piept. Și tot așa, atîrnat de gît e centimetrul lui galben, ros de atîta folosință, semn nobil al meseriei sale, așa cum orice medic – are, n-are nevoie – apare cu un stetoscop de gît.

Croitorul vorbește cu gesturi mari și trage zdravăn în jos de haina pe care ți-a modificat-o sau cusut-o de la zero. Mîndru de capodoperă, netezește cu latul palmei reverele, mai trage de poale și face un gest larg cu ambele brațe de parcă vrea să te îmbrățișeze: „Eeee...?“ Ochii îi scapără cînd se uită la tine. Tu răspunzi admirativ: „Eheheeee...“

Mai jos de domnul Bolocan, imediat după un mic magazin de pantofi, e altă comoară: un Nufărul cu un soi de domnișoară Havisham înăuntru. Tot decorul e halucinant. Vitrina în care zac de-a valma flori de plastic prăfuite, farfuriuțe chinezești de cafea cu marginile aurite, cutii de detergent și tuburi de insecticide. Hăinuțe minuscule de copil, luminițe uitate de la Crăciun, candele și multe jucării de pluș înghesuite una în alta – un iepure, o oaie, un leu se îmbrățișează indecent, cu bumbii ochilor lucind cafeniu. Înăuntru e la fel de haotic. Pe lîngă șirurile de haine gata curățate, băgate în plasticele subțiri de care stau capsate niște etichete, găsești acolo cam tot ce i-ar trebui unui cuplu să înceapă o gospodărie modestă. De la oale și capace, pînă la papuci de casă cu broderia făcută neglijent la mașină, cu ațele lăsate pe afară, neînnădite.

Ea, domnișoara Havisham, e înfrigurată iarnă-vară. Peste un soi de rochie/trenci/capot poartă o vestă pe care o mai strînge cînd și cînd de la mijloc. Are un ten alb-alb care n-a văzut lumina soarelui. Pare că a crescut acolo, în Nufărul ăsta, dintr-un spor de ciupercă, că s-a întins peste tot, că a făcut rădăcini jos, sub tejgheaua de dincolo de la care cred că nu iese niciodată. E stăpîna vegetală a acestui Nufăr care îi e casă, castel, palat. Cred că nu iese nici noaptea de acolo și strălucește opalin-fosforescent printre bujorii ei de pînzică roz pînă dimineața, la primul client.

În sfîrșit, mai încolo e un sirian aflat de zeci de ani în România și care, ca vecina sa, ciupearca Havisham, e înconjurat de tot soiul de nimicuri pe care însă le vinde. Găsești în cîțiva metri pătrați tot – de la cîrlige de rufe pînă la chei franceze. Vara atîrnă afară niște covorașe mititele și scoate la aer și la soare coliviile cu sticleți și canari. Căci asta e nemaipomenita atracție de la sirian – păsările mici cît un pumn de copil care cîntă dumnezeiește. Stau mereu și le ascult cu pungile de cumpărături în mînă, în trinitatea fantastică a cartierului meu. 

Selma Iusuf este jurnalistă, redactor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.