Ieșirea din bulă

Publicat în Dilema Veche nr. 790 din 11-17 aprilie 2019
Oameni pe stradă jpeg

Sînt varză. Am impresia că știu pe ce lume trăiesc, că-mi conștientizez bine doza de prostie, neputințele, ba chiar limitele de înțelegere și acceptare. Știu pe naiba. De o bucată bună de vreme mă mișc pe traseul ăsta fix al meu, cu garduri de o parte și de alta, ca tramvaiul 41. Două-trei stații de metrou prin centrul orașului, cîteva cîrciumi cu prietenii, citit și uitat mult la televizor, știri înghițite cu linguroiul, cu polonicul, cu hîrdăul de cele mai multe ori, plimbări prin zone cu case încă frumoase ale Bucureștiului, Netflix, avocado și ouă fierte moi. Poșate, pardon. O ieșire în­tîmplătoare printr-un cartier necunoscut – o adevărată excursie exotică. O ieșire cu trenul șase ore dus, șase întors pe o distanță de numai două sute și ceva de kilometri – uimiri și tristeți apăsătoare.

Prima întîlnire a fost chiar pe peron, unde mi-am pus rucsacul la picioare și mi-am aprins o țigară. Pe o bancă, alături, o bătrînă se uită lung la mine. Biata de ea, arată făcută din bucăți. E rufoasă, cu niște fuste lungi, o haină bărbătească pe ea, în cap basma. Îmi întinde niște bilete de tren: „Ia vezi, mamă, ce scrie acolo?“ Are fața adînc brăzdată de riduri în toate direcțiile. Greu de imaginat așa haos pe chipul cuiva. Ai, de regulă, liniile orizontale pe frunte, laba gîștii, verticalele dintre sprîncene, naso-labialele adînci, raza de riduri, ca un soare, din jurul buzelor. Fața ei era ca un meteorit explodat. Mă uit pe bilet. „Mergeți la Bacău, nu?“, îi zic. „Da-da“, face, și i se lumineaza fața aia devastată de un desenator nepriceput. „Păi“, zic, „trebuie să vă duceți la linia 8, vedeți“, zic, și-i arăt biletul. „Nu știu carte“, zice, și mie îmi vine să-mi dau un pumn în cap. Evident că nu știe și nu va ști să citească nici nenorocita asta de linie 8, iar ea stă greșit, la 6. „Vă duc eu“, zic, îmi culeg rucsacul și-i iau sacoșa de lîngă ea – o paporniță veștedă de la Lidl plină cu te miri ce, al naibii de grea. Îmi zîmbește cu niște dinți care arată exact ca niște cocoloașe de mămăligă. O las la 8. „Trenul vine în juma’ de oră“, îi zic, „succes“, îi zic, și fug la linia mea. Sper c-a reușit să ajungă cu bine.

La coborîre, după șase ore chinuitoare și peisaje dezolante ale țării mele… Aici o să mă opresc puțin. Țara asta arată descleiată. Ruptă și împrăștiată anapoda între gări afumate, cîmpuri neîngrijite și miriști care ard. Locurile de joncțiune între localități și no man’s land-urile sînt pline de gunoaie. Șanțurile, pline de gunoaie. Dintr-o mică gară, cu acoperișul într-o rînă, rămîn în cap cu imaginea unei impiegate micuțe care poartă o vestă portocaliu-fosforescent care-i ajunge undeva sub genunchi. În geamurile murdare ale gării sînt mușcate înflorite. Blocuri mizere lîngă șinele de tren, mai încolo pasc niște oi. „Cum o fi să stai aici?“, zic eu, dintr-un tren mizerabil, într-o țară desfundată, mă desprind de mine și mă văd ghemuită pe scaunele astea tocite și dubios pătate, mă văd din ce în ce mai mică, de sus, pînă mă fac ca un vîrf de ac.

La coborîre, după șase ore chinuitoare, două femei în vîrstă se canonesc să coboare scările spre pasajul mizerabil care ne scoate pe toți în fața gării. Au niște trollere evident grele și nimeni, absolut nimeni nu se gîndește să le ajute. În jur sînt tipi în putere cu un aer absent de hipopotami. Absolut toți. Îmi pun rucsacul în spate și le cobor eu valizele. Dumnezeule, ce-or căra oamenii ăstia? Strîng din dinți și cobor. Mi-au ieșit brațele din umeri, mă tem că, odată lepădate valizele, or să mi se tîrască mîinile pe jos ca la cimpanzei. Cele două bătrîne sînt și ele vraiște. Cum or călători, cum or trăi? De ce naiba trebuie să arate atît de muncite și senine în nefericirea lor? Îmi vine să le scutur, să le îmbrățișez, să le plîng pe umăr într-un acces isteric de tandrețe. Ele sînt cool, îmi mulțumesc și mă uită în următoarea secundă.

Ia te uită“, îmi zic, „ești profetul ăla bun din toate cărțile sfinte, cu blugi, bocanci și cercel în nas, un metru șaișunu de zgîrciuri și oase care s-au topit de cum a ieșit din Canaanul lui în lumea de afară. Zeii tăi, El, Baal, Yam și Anat, au rămas prin Piața Romană, iar în fața ta șuieră viața reală.“ Care e teribil de nasoală. 

Selma Iusuf este jurnalistă, re­dac­tor-șef la știri, radio Kiss FM și Magic FM.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Promite-mi doar ce poți
„Pot să-ți promit că voi fi atent, că voi încerca să nu greșesc, dar nu pot să-ți promit că o să mă fac bine”.
Zizi și neantul jpeg
Alte stradale
Dar astăzi strada, în general, a devenit mai agresivă. Poate la fel de plină ca-n anii ’90, dar într-un alt mod.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Două kilograme și jumătate și alte cugetări
Este un text despre lipsa de acceptare a bolii și a morții.
E cool să postești jpeg
Cum inventezi mîndria națională
Ne iubim, așadar, compatrioții? Ne simțim bine în România? Sîntem mulțumiți cu traiul nostru?
p 20 WC jpg
Din ce sînt alcătuite viețile noastre?
Altfel, lumea nu este locuită nici de păcătoși iremediabili, nici de creștini perfecți. Intervalul este numele metafizic al obișnuitului pe care îl locuim.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Marele Premiu pentru filosofie al Academiei Franceze
Anca Vasiliu a contribuit constant la crearea punților dintre cultura care a primit-o și i-a recunoscut totodată expresivitatea stilistică a scrierilor sale
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Gino a intrat în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai bătrîn cîine din lume: are 22 de ani și încă se ține bine.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Biroul meu de astăzi e același
Mă întreb tot mai des dacă, în loc să devină o gazdă pentru o viață mai bună, lumea nu s-a transformat cumva într-un birou universal în care ești mereu de găsit.
Zizi și neantul jpeg
Diverse, stradale…
Omniprezenți, pe vremea de atunci, în orele de lucru, erau cerșetorii și cei care sufereau de boli psihice.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce trăiesc nemții cîte o sută de ani, sănătoși și întregi la cap?
Pentru mine, Berlinul este orașul cel mai bine organizat, ca infrastructură și ca tot, dar în care te simți cel mai liber.
E cool să postești jpeg
Unde-i tocmeală mai e păsuire?
„Pot rezista la orice, mai puțin tentației”.
p 20 WC jpg
Cafea sau vin?
La fel ca vinul, cafeaua are, în legendele ei de origine, o întrebuinţare spirituală.
Theodor Pallady jpeg
Energii divine necreate...
Teologia creștină s-a cristalizat în numeroase orizonturi lingvistice, dar ortodoxia a rămas în mare măsură tributară geniului grecesc.
640px Bucharest, Drumul Taberei (16307818580) jpg
Drumul Taberei 2030
Fidel Castro a fost plimbat pe bulevardul Drumul Taberei
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe o dubă destinată livrării unor produse, o adaptare a limbajului telefoanelor „fierbinți“ din anii 2000: „Livrez orice! Ia-mă! Sînt electrică!“
Cea mai bună parte din noi jpeg
Rămîi pe culoarul tău
Mi-a luat o jumătate de viață să înțeleg că oamenii nu pot fi înlocuiți și că creativitatea noastră este cea care ne legitimează unicitatea.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și dispariții
Țin minte că pe ultimele le-am văzut cam atunci cînd s-a născut copilul meu. Atunci au fost, la propriu, obiecte de trusou.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
În goana vieții
„Nu juca acel joc la care te obligă un semafor care decide pentru tine cînd e timpul să mergi, cînd să te oprești. Stai puțin nemișcat și gîndește-te.”
p 20 Walter Benjamin  WC jpg
Geografii spirituale (II): orașul
Walter Benjamin nu vorbește, desigur, despre o transcendență personală, nici măcar despre una în sens tradițional.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Hypatia. Adevăr și legend
Uciderea Hypatiei de către un grup de fanatici care-și spuneau creștini e un fapt istoric incontestabil.
p 24 E  Farkas jpg
Cu ochii-n 3,14
Altfel spus: e sexul normal „mai puțin” decît devierile anal-orale sau este perversiunea supremă?
Cea mai bună parte din noi jpeg
Povestea merge mai departe
Unul dintre motivele pentru care am dorit să mă mut în București au fost concertele.
Zizi și neantul jpeg
Călătoria prin orașul-pădure
Paltoanele noastre cu siguranță erau: parcă ne camuflau, ne făceau să ne pitim în peisaj. Într-un fel, așa ne simțeam în siguranță.

Adevarul.ro

iulian juncanaru, stomatolog mort FOTO Faceb jpg
Medicul Iulian Juncănaru, fost concurent la Chefi la cuțite, a murit la doar 39 de ani. Cum a fost găsit
Un stomatolog, fost concurent al sezonului 8 Chefi la cuțite, a murit la numai 39 de ani. Clinica unde el a lucrat ca stomatolog, precum și apropiații au făcut anunțul trist. Tânărul a murit subit acasă.
lemne de foc shutterstock
Cea mai eficientă metodă de încălzire a locuinței. Centrala pe lemne versus centrala pe peleți
Pentru o casă de 100 de metri pătrați bine izolată, în care locuiesc patru persoane, costurile pentru încălzirea cu lemne sunt de 7.000-9.000 lei/sezon de încălzire. La peleți vorbim de un plus de 2.000 de lei.
Tanar biciuit in Indonezia FOTO AFP/ Getty Images
Sexul în afara căsătoriei, pedepsit cu închisoarea. Țara în care politicienii vor vota proiectul de lege
Parlamentul Indoneziei va adopta un nou cod penal în această lună, care ar incrimina sexul în afara căsătoriei și ar scoate în afara legii insultele împotriva președintelui sau a instituțiilor statului.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor
Fără îndoială, una dintre cele mai spectaculoase descoperiri arheologice ale tuturor timpurilor a fost scoaterea de sub cenușă a orașului roman Pompeii, redus la tăcere în vara lui 79 de erupția vulcanului Vezuviu.
image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.