Trivialitatea temelor de cercetare în România

Publicat în Dilema Veche nr. 513 din 12-18 decembrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

De cîţiva ani buni, m-am afundat şi înfundat în teme de cercetare fireşti şi utile pentru cunoaşterea unei societăţi – gîndeam eu şi gîndesc încă. Am ajuns aici prin lecturi destul de insistente şi de consistente de prin literaturile străine. Acolo, teme ca sexualitatea, prostituţia, amenajarea şi organizarea spaţiului public, igiena, familia sînt privite ca lucruri importante, capabile să releve teorii aplicabile societăţilor contemporane. De la Michel Foucault şi a sa Istorie a sexualităţii, şi pînă la Alain Corbin şi a sa analiză asupra Miasmelor, de la Bernard Capp şi a sa Cînd bîrfele se întîlnesc, pînă la Roger-Henri Guerrand şi minunata sa analiză despre Locurile comodităţii, de la David Nash şi a sa teorie asupra Culturii ruşinii, şi pînă la Thomas Brennen şi a sa cercetare pe Cîrciumi şi clasa muncitoare, temele au devenit analize esenţiale publicate de marile edituri ale lumii, precum Oxford, Cambridge, Gallimard sau Routledge. Pe la noi... ca pe la noi... 

Cînd am început, în 1999, să studiez cam aceleaşi teme de cercetare, am fost privită cu suspiciune şi etichetată drept „fata cu zestrea“ şi chiar „fata aia cu sodomiţii“, mai ales de către generaţia mai veche, pentru care istoria politică şi evenimenţială constituia pilonul oricărei bune cercetări.  

Suspiciunea a rămas şi m-a urmărit din partea tuturor, de altminteri. Sexualitatea nu putea, nu poate fi decît o temă de cercetare „trivială“. O cercetare despre apariţia şi evoluţia „comodităţilor“ (adică a toaletelor, private şi publice) este cît se poate de „înjositoare“. La fel de lamentabile sînt şi subiectele: prostituţia ca fenomen social, miasme şi salubritate, prezenţa maidanezului în spaţiul public, copilul şi copilăria etc. După două decenii, istoria politică le domină pe toate celelalte. Să propui o carte despre „revoluţionarul“ Tudor Vladimirescu este glorios, dar să analizezi igiena din preajma anului 1821 este mai mult decît secundar. Sau, cu indulgenţă, o temă pitorească, dar neserioasă. Să faci o traducere din Istoria Corpului (volume coordonate de Georges Vigarello şi Alain Corbin) este cît se poate de onest, dar să propui o antropologie a corpului în ţările române nu mai este atît de onest.

Dincolo de experienţa personală, legată de abordarea unor teme de o neseriozitate scandaloasă, se impune experienţa didactică. Studenţii mei de la Litere, Ştiinţe Politice sau Sociologie (în an terminal, la master) mă privesc ca pe un extraterestru al lucrurilor scandaloase. Lor le aparţine eticheta de teme de cercetare „triviale“ asupra cărora nu s-ar apleca nici dacă ar muri de foame. Or, la fiecare curs încerc să leg temele mele de istorie socială, de posibile subiecte de cercetare, din perspectivă contemporană. Dacă luăm ca exemplu subiectul prostituţiei, am observa că cercetarea s-ar putea orienta către direcţii atît de necesare pentru societatea românească contemporană: maladiile veneriene, statutul femeii, traficul de persoane, criminalitatea, abandonul, legislaţia în domeniu etc. Am putea afla, prin rezultatele cercetării, de ce încă nu avem o lege în acest domeniu şi de ce avem un număr atît de mare de bolnavi de sifilis sau de HIV, de ce femeia continuă să trăiască în paradigma patriahală. Cîte nu s-ar putea spune. Sau tema „înjositoare“ a toaletelor publice: am putea afla locul igienei în viaţa românului, gradul de civilitate al naţiei sau cui „aparţine“, la urma urmei, spaţiul public. Sau maidanezul şi locul lui în viaţa noastră. Iar aici, cartea profesorului Vintilă Mihăilescu (Povestea maidanezului Leuţu. Despre noua ordine domestică şi criza omului, Cartier, 2013) dovedeşte nu numai necesitatea unei astfel de abordări, ci şi erudiţia cu care poate fi analizată o temă de cercetare şi scoasă din anonimatul „trivialităţii“ . 

Cum spuneam, studenţii mei nu sînt încîntaţi de astfel de teme – vulgare, degradante, ruşinoase chiar. Jumătate dintre ei se visează consilieri pe la Bruxelles, înmănuşaţi şi costumaţi, oferind consultanţă, nu ştiu încă prea bine de care, un sfert – directori de case de sondare a opiniei publice, dîndu-şi cu părerea despre orice, şi celălalt sfert nu prea vrea nimic.  

Şi apoi, pot eu să-i condamn? Cercetarea presupune mii de ore de arhive, alte mii de ore petrecute pe teren şi prin anchete, cunoaşterea unor limbi vechi, de mult apuse, inspiraţie, lecturi, răbdare, buzunare goale, desconsiderare (din cauze deja menţionate) şi multe altele. Bruxelles-ul le surîde larg, îmbiindu-i cu mirajul prosperităţii şi mai ales al unei sastiseli de lungă durată. Aşa că nu pot decît să le urez succes şi să mă compromit iremediabil cu cercetarea în curs, dedicată amenajării şi organizării spaţiului public.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

factura gaz jpg
Factură de 9.000 de lei după o „eroare de citire” a contorului. E.ON își cere scuze
O femeie din Reșița, Caraș-Severin, a primit o factură de gaz de 9.000 de lei pentru un consum nereal. E.ON a recunoscut greșeala, dând vina pe „o eroare de citire” a contorului.
Depeche Mode afiș turneu Foto depechemode.com jpg
Depeche Mode, concert la București în 2023. Este primul turneu mondial după moartea lui Andrew Fletcher
Depeche Mode anunță primele spectacole live după o pauză de cinci ani: turneul mondial „Memento Mori“, care începe pe 23 martie 2023, în California.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane FOTO Basilica jpg
Regulile spovedaniei, jocul de imagine al BOR. „Este doar o reconfirmare, nimic nu e nou”
Pe fondul scandalului provocat de Visarion Alexa, Patriarhia Română anunța că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a adoptat o serie de propuneri cu privire la spovedanie și duhovnicie.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.