Taifas şi iluzii de Anul Nou

Publicat în Dilema Veche nr. 464 din 3-9 ianuarie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

La începutul veacului trecut, în fiecare vineri, pe Calea Victoriei, la numărul 51, etajul 1, şi în casa Torok, se grăbea să iasă de sub tipar jurnalul Moda Nouă. Ascunşi sub prenume feminine – Eugenia, Margo, Floarea Magică, Thérèse, Sylvia, Camelia, dna Olga, High Life, dna dr.*, lumea masculină trasa încă drumurile femeilor prin viaţa de zi cu zi. Numerele din decembrie recompun atmosfera unor sărbători aşteptate, atunci, la fel de mult ca şi acum.

Era zăpadă în Bucureşti pe 19 decembrie 1903, iar Margo scria cît de mult şi-ar fi dorit să zburde cu sania: „A dat prima ninsoare, şi nimic nu mi se pare mai plăcut decît ca să mă plimb pe stradă, lăsînd să mă acopere fulgii de zăpadă. Prin tot oraşul s-a întins ca un covor alb şi saniile, cari au luat locul trăsurilor, alunecînd uşor pe zăpadă, transportă, în fuga lor, feţe îmbujorate de frig, dar strălucinde de plăcere şi de setea vieţei... Îmi aduc aminte că, acum un an, primăria interzisese societăţilor de tramvaiu ca să cureţe de zăpadă liniile, ci să le lase acoperite o săptămînă sau două, ca bucureştenii să guste deliciile plimbărilor cu sania! Şi, zău, ce bine mi-a părut de ştirea aceasta!“.

Pentru o ieşire în oraş, doamnelor şi domnişoarelor din iarna lui 1903-1904 li se propuneau ţesăturile din catifea: „iarna aceasta este foarte în favoarea catifelei de toate soiurile“, scrie un redactor oarecare, oferind o gamă cît mai variată de „catifele tăiate, cu cercuri, cu pătrate, cu frunze, cu trefle, cruciuliţe“, în nuanţe neutre, dar cu predilecţie pentru „catifeaua marmorată“, ornate cu dantele, satin sau atlaz. Rochiei de catifea i se asociază, cu delicateţe, o pălărie cenuşie cu „calotă béarnaise, cu mare bord întins garnisit cu hermină“. Şi pentru că tot este la modă catifeaua, atunci şi domnişorii cei micuţi ar trebui îmbrăcaţi tot în catifea: la matineu sau la prînzul de Crăciun, micuţii pot purta cu „graţie“ catifea albastră sau roşie şi chiar de „luizină gri“.

Pentru ieşit în oraş şi la cererea „mai multor cititoare“, dna dr.* recomandă şi oferă cîteva sfaturi utile pentru un machiaj reuşit: pudra „Peau d’Espagne“, albă sau roz, cu insistenţă pe evitarea „imitaţiunii“. Căci unele cucoane, de exemplu duduia Nini, chiar de aici din Bucureşti, s-au „fript“ cu un „gold-cream“ nu prea grozav. Întoarse apoi din frig, chiar dacă zăpada a fost „minunată“, cucoanele trebuie să fie foarte îngrijorate de nasurile roşii, deloc plăcute privirii. Aşa că un oarecare „Coafor“ le prepară următoarea reţetă „contra nasurilor roşii“: „borat de sodiu 12 grame, odicolon 25 gr, apă distilată de trandafiri 150 gr“. Spălat trei-patru minute cu acest amestec, nasul trebuie imediat să fie pudrat cu „pudră de scrobeală“. Pentru buze roşii se recomandă eternul odicolon frecat cu un „şerveţel aspru“, cîteva minute. Iar ca parfum: „Esbouquet“, venit din cea mai renumită parfumerie a lumii „Warwikstreet, Londra“ – după cum ne asigură Cocheta.

Doamnele vor fi primit şi sfaturi pentru pregătitul mesei de Crăciun sau de Anul Nou, reţete de clătite, savarine şi bezele, modalităţi practice şi „încîntătoare“ de aşezarea tacîmurilor sau de împodobirea bradului, de confecţionat feţe de masă şi de brodat şervete, de „aurit nucile“ sau de aşezat lumînările, şi cîte şi mai cîte.

Vor fi venit apoi şi marile sărbători atît de aşteptate, cu abuzuri din de toate, cu zgomote asurzitoare, cu alergături încolo şi-ncoace, cu clinchete de pahare şi zurgălăi, cu migrene şi indigestii, dar mai ales cu ceva cadouri... Or, cadourile trebuie să se supună aceloraşi reguli ale bunei-cuviinţe: să fie oferite doar de Anul Nou şi cu mare respect pentru natura unei relaţii: rudenie, amiciţie, simplă cunoştinţă etc.

Vor fi trecut şi sărbătorile, luînd cu ele tihna şi mai ales speranţele atît de necesare, dorite, cerute, implorate, oferite, scrise pe cărţi poştale sau petice de hîrtie, şoptite sub bradul de Crăciun sau în intimitatea budoarului. Dar... Amăgit de dulceaţa unei vieţi ferice ce s-ar fi aşternut exact pe 1 ianuarie, dar care n-avea să vină poate niciodată, un oarecare I.G. scrie, cîteva zile mai tîrziu, despre reveria Anului Nou, de mult apusă: „Iată, dragă George, că am trecut şi acest an nou! Cîte speranţe nu nutream în aşteptarea lui! Ce de idealuri de fericire, de timpuri mai bune, şi acum nimic din toate acestea, nimic! Cît e de trist acest lucru, dar trebuie să te supui soartei, să urmezi fatalele legi ale universului, şi să te conformezi lor. Trece şi anul acesta cum au trecut şi ceilalţi, fără ca să putem zice că am profitat întru ceva de experienţa pe care ne-o însuşim în fiecare zi“.

„Nu disperaţi şi nu vă simţiţi obosiţi“, Noul An va aduce cu siguranţă ceva bun. Nu se ştie însă pentru cine...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.
Zizi și neantul jpeg
Spre prima zi de școală
În prima zi de școală, cîndva prin anii ’70, aveam părul foarte scurt. Arătam ca un băiețel trist. Nu numai că eram tunsă băiețește, ci și părul meu, pînă atunci plin de bucle, stătea turtit și parcă apăsat de o uriașă rocă.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Armînlu nu cheari! – despre călătoria mea în Albania (4) –
Doi oameni drăguți, deschiși, prietenoși, ca mai toți oamenii pe care i-am întîlnit în Albania și de care m-am simțit încă din primele momente legată afectiv. Acum mi-e dor de ei de parcă toți ar fi rudele mele.
p 19 WC jpg
Cacealmaua de la Airport Plaza
Sînt un român cu domiciliul în străinătate care, la ultimul lui sejur în România, a fost jefuit cu sălbăticie de compania de închiriat mașini.
p 20 WC jpg
Cei neștiuți care întîrzie
Despre katechon, cuvîntul misterios al Sfîntului Apostol Pavel din 2 Tesaloniceni 2, 6-7, s-a scris enorm.
640px Faculty of Theology (personification) 1 jpg
Spre o teologie laică (2)
Lumea nu era nici ea privită ca un stadiu trecător. Ea a devenit în şi de la sine, aşa cum atestă într-adevăr Scripturile, „foarte bună“ (Gen. 1: 31), dacă nu de-a dreptul sacră.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Pe stradă, o tanti cu o geantă de plastic pe umăr, colorată în nuanțe de albastru, pe care scrie: „În interior am armonie“. Ce să zic, bravo ție!
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vîrsta de mijloc, fără prospect
A jongla pe un pod de sfoară între ce cunoști și ce te așteaptă încă.
Zizi și neantul jpeg
Urși
Ursul respectiv intră și prin curțile oamenilor. Sare gardurile, fără probleme, și te trezești cu el la geam ori dormind pe gazon, sau devorîndu-ți mîncarea pentru pisici. Devine o realitate tragicomică a existenței tale, care nu pare a avea mari șanse de rezolvare.

Adevarul.ro

blog unteanu
Care este miza reală a referendumurilor organizate de ruși în zonele ocupate din Ucraina?
Aparent, răspunsul este clar, simplu și evident: vor să anexeze teritoriile respective și să le adauge ca parte componentă a Federației Ruse.
Lucian Ovidiu Heiuş  INQUAM Photos George Calin jpg
Șeful ANAF: Un timișorean are de plătit peste un milion de lei. Estimăm încasări de 376 milioane
Șeful ANAF, Lucian Heiuș, estimează că până la finalul anului va aduce la bugetul de stat o sumă totală de peste 370 de miliarde de lei.
Matteo Salvini și Giorgia Meloni FOTO EPA-EFE
Alegeri anticipate în Italia. Coaliția de dreapta, condusă de Giorgia Meloni, favorită
Pe 25 septembrie, italienii votează în alegeri anticipate și își vor alege un nou Parlament, după destrămarea coaliției de guvernare conduse Mario Draghi.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?