Pe Podul Mogoşoaiei cu Gheorghe Crutzescu

Publicat în Dilema Veche nr. 580 din 26 martie - 1 aprilie 2015
Pe Podul Mogoşoaiei cu Gheorghe Crutzescu jpeg

Istoria Bucureştiul are clubul ei, ca să spun aşa, iar editurile se grăbesc să exploateze acest filon cu tot felul de memorii, monografii sau albume. Dar pînă la o monografie cu adevărat importantă pentru acest oraş mai este drum lung. Pînă atunci, vă semnalez reeditarea, într-o colecţie de lux, a cărţii

scrisă de Gheorghe Crutzescu (Humanitas, 2014), ediţie îngrijită de Cătălin Strat.

Gheorghe Crutzescu adună şi deapănă poveştile tuturor, combinînd amintirile cu sursele istorice, pe care nu le citează, dar care sînt uşor de recunoscut (cel puţin pentru mine). Cartea îi oferă oricărui pasionat de istoria Bucureştiului informaţii frumoase şi detaliate despre oraşul care se ridică de-a lungul celui mai important „pod“ al său. Mai întîi de toate veţi descoperi un limbaj arhaic care dă un farmec aparte poveştii, iar în spatele fiecărui cuvînt se ascunde o lume: geamală, valtrapuri, idicliu, nefer, iciolan, calemgiu, ciacşiri, evghenit, tombac, mangal, rahtivan, divictar, mehter, meşti, işlic etc. 

Mai apoi, fiecare clădire, fiecare loc întîlnit de-a lungul Podului Mogoşoaiei are un trecut şi o poveste. De pildă, Casa Prager nu este decît un pretext pentru a afla povestea cunoscutului boier Ienăchiţă Văcărescu. Între zidurile sale se ascund aventurile boierului, date în vileag de cei care îndrăznesc să treacă pragul casei. Episcopul Grigore al Argeşului notează speriat: „Ajunsei la uşa sălii celei mari. Acolo, îmi străpunse vederile lumina flăcărilor de nişte mangale de tombac poleit; un sunet plăcut de viori, de naie, de tambure, amestecat cu glasuri femeieşti, dulci şi pătrunzătoare, mă fermecare şi pare că-mi legară mîinile şi picioarele în fiară; nu ştiu cum, deodată, mă aflai sculat repede şi, în fuga mare, trecînd peste cîte spusei, abia am nimerit poarta cea mare a curţii, şi-am mulţumit lui Dumnezeu, căci m-am văzut, cu picioarele slobode, scăpat de asemenea ispită…“ În jurul acestui boier s-au creat legende nenumărate, Ienăchiţă Văcărescu fiind, pe lîngă un boier fermecător, un foarte bun om politic, prins în toate politicile diplomatice ale epocii. Încă îşi aşteaptă cercetătorul iscusit care să-i descopere trecutul din spatele acestor legende. 

M-am bucurat să regăsesc povestea arhimandritului Ioanichie, ctitorul de la Stavropoleos. L-am întîlnit şi eu prin documente atunci cînd scriam povestea marelui vistiernic Grigore Greceanu. Devenind mitropolit de Stavropoleos, mîndrul arhimandrit extinse titlul şi asupra bisericii sale. Bineînţeles că n-avea să ajungă niciodată la Stavropoleos, doar un titlu onorific, dar care îi dădea dreptul arhimandrului să strîngă pomeni şi mile în numele ctitoriei sale. Ioan Augustin Guriţă, un foarte bun cercetător de la Facultatea de Istorie din Iaşi, a scris lucruri frumoase şi interesante despre pleiada asta de mitropoliţi de Mira, Samos, Hios, Ikaria şi alte titulaturi sofisticate, pelerini prin Ţările Române după mile şi pomeni fără să ajungă vreodată în eparhiile lor. La Zlătari se scrie istoria de pe vremea lui Mavrogheni şi a înfricoşătorului Turnavitu; la Sărindar se află povestea acelei icoane făcătoare de minuni care i-a atras pe toţi cei smintiţi într-un fel sau altul. „Cîţi nebuni la Sărindar“, spunea Iordache Golescu. Biserica de la Sărindar are şi un chip mai puţin cunoscut, de biserică domnească cu loc central în celebrarea diferitelor ceremonii religioase şi politice. Ctitorie a familiei Ghica, biserica Sărindar a botezat, cununat, îngropat pe mulţi dintre membrii acestei familii. 

Mai regăsiţi apoi, cu informaţii detaliate, toate chinurile modernizării noastre: magazinele franţuzeşti sau nemţeşti de pe Lipscani, pamfletele lui Pantazi Ghica, teatre, băcănii, hoteluri, cluburi, Capşa, negustori, birje, vizitii, prăvălii, anticari, librari, grădini, cişmele, restaurante, delicatese franţuzeşti, nemţeşti, ruseşti, româneşti, intrigi, romanţe şi romanţuri, gazete şi anunţuri felurite, într-un cuvînt poveşti frumoase şi fermecătoare dintr-un oraş aflat într-o continuă prefacere.  

Toate aceste informaţii pot fi şi „văzute“, graţie albumului fotografic care însoţeşte cartea. Cătălin Strat, îngrijitorul ediţiei, ne oferă fotografii de epocă, unele dintre ele inedite, cu ajutorul cărora putem identifica locuri, personaje, istorii.

Lectură plăcută!  

Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.