Pe drumuri "româneşti" spre Europa

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Despre Descîntece jpeg

Drumurile noastre sînt aşa cum sînt, pline de gropi, noroaie, praf, bălţi, murdalîcuri şi „multe alte grozăvii ce nu se pot spune“, cum ar zice documentele din vremea primei modernităţi. Unii strigă că am avea nevoie de ele, de drumuri, alţii dimpotrivă recomandă avionul şi statul acasă. 

La început de secol XIX, cînd România se deschidea spre „Europa“, era cam tot fără drumuri, tot cu hîrtoape şi gropi, tot cu murdalîc şi noroaie. Cum mare parte a comerţului se afla în mîinile străinilor şi cum numeroasa corespondenţă avea nevoie de o poştă rapidă şi sigură, presiunile statelor „europene“ pun pietrele de început pentru multe drumuri, poduri şi şosele. 

Generalul Helmuth von Moltke, în drumul său spre Constantinopol descrie cu severitate şi oroare drumurile româneşti pe care a „navigat“, în octombrie 1835: „de la Cerneţi pînă la Craiova n-a încetat nici o clipă să plouă şi ca variaţie a nins în cele din urmă. Mergeam cu opt cai, totuşi pe «parcursul» primei poşte am rămas înglodaţi în noroi. Cei doi surugii ai noştri, care călăreau pe caii lor mici, mergeau numai în galop oriunde era cu putinţă, strigînd mereu. Dar aici nu slujeau la nimic, nici strigătele şi nici loviturile cu groaznicul bici gros de piele, cu mîner scurt. Din fericire, se afla în apropiere o altă trăsură. Caii au fost deshămaţi, s-au înhămat în locul lor patru boi, patru oameni au pus umărul la roţi, toţi ţipau şi plesneau din bici. Degeaba, a trebuit să ne dăm jos în noroiul care ne ajungea pînă la genunchi. Am ajuns chiar la prima poştă uzi pînă la piele şi am văzut acum la ce confort trebuia să ne aşteptăm la staţiile de poştă“. Cam aceasta erau condiţiile şi drumurile pe care trebuiau să le înfrunte un călător, sau un negustor, sau un diplomat, toţi aflaţi pe cărările româneşti, fie că se îndreptau spre Viena, fie că se duceau la Constantinopol. Or, împotriva acestor drumuri au vociferat mai toţi diplomaţii străini aşezaţi la Iaşi sau Bucureşti. Primii şi cei mai vocali sînt reprezentanţii puterii protectoare căci interesul lor se lega de drumuri bune care să le asigure o rapidă corespondenţă cu Sankt-Petersburg. De cealaltă parte se aflau diplomaţii puterii austriece, care îşi sprijinea negustorii, susţinuţi de francezi, englezi şi cine se mai nimerea pe drumurile valahilor. La unison se plîngeau de surugii beţi sau hapsîni, de cai mici şi boi slabi, de noroaiele de netrecut, de hanurile friguroase şi pline de ploşniţe, de trăsurile hodorogite şi hamurile uzate, de podurile proaste şi aflate sub ape, de ţăranii ostili, de ploile prea abundente, de lipsa echipajelor la staţii etc. Pe drum, spre Bucureşti (1837), diplomatul francez Edouard Antoine Thouvenel are parte de următoarea situaţie: „N-am ajuns la jumătatea primului popas şi căruţa mea, în care, e adevărat, mă smuceam ca un condamnat, s-a desfăcut în patru bucăţi“. Abandonat de surugiul plecat după alt echipaj, diplomatul îşi petrece noaptea pe marginea unui şanţ. În ciuda acestor neajunsuri, poşta valahă funcţionează mult mai bine decît altele, ne asigură diplomatul german C.A. Kuch. Iată-i mărturia din 1843: „Poşta din Ţara Romînească este cu mult superioară poştelor noastre, în ceea ce priveşte iuţeala cu care călătoreşte, cu toate că acolo nu sînt deloc şosele, astfel încît surugii sînt siliţi de a se feri la tot pasul de hopurile drumurilor stricate chiar din goana cailor“. Uşor pentru o brişcă să alerge cu iuţeala vîntului prin hîrtoape, greu pentru negustorul cu marfă „fragilă“ ajunsă pe bucăţi la destinaţie, pentru călătorul cu scule şi acareturi udate de ploi, stricate de noroaie, ciobite de drumuri proaste, pentru demoazela ce-şi va fi văzut pianul şi cărţile abundent botezate de apele rîurilor înainte de a fi folosit în vreo casă de boier mare, pentru zgîrcitul ce va fi trebuit să scoată bani la fiecare popas, pentru călătorul grăbit ce va fi trebuit să aştepte întoarcerea cailor de la păscut. Revin la acelaşi general Moltke care face o socoteală riguroasă a drumului Craiova – Bucureşti: 54 de ceasuri, cu 144 de cai, 4 boi, 36 de surugii, 18 grăjdari, 18 şefi de staţii. Or, o şosea bună ar fi avut nevoie doar de 12 cai şi 30 de ceasuri. Nu poate trece peste „obiceiuri“ aiuritoare care întîrziau plecarea „diligenţei“: la staţiile de poştă cai erau la păscut şi se aştepta venirea lor, hamurile proaste se rupeau în mijlocul drumurilor şi se aştepta repararea lor, şi cînd totul părea bine, surugiul făceau un popas pentru a-şi aprinde un ciubuc. 

Drumurile noastre sînt departe de a fi funcţionale, şi cu toate acestea sînt folosite, aşa cu hîrtoape şi noroaie, cu murdalîc şi praf, cu cîini şi staţii de poştă infecte. Şi tot sperăm că vociferările diplomaţilor europeni vor avea efect, măcar în acest veac.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

Adevarul.ro

image
Cu cât vor creşte salariile bugetarilor. OUG cu majorări şi sporuri a fost retrasă, un nou proiect a fost publicat de Ministerul Muncii
Ministerul Muncii a publicat, miercuri, în dezbatere publică un nou proiect de ordonanţă de urgenţă, care prevede majorarea salariilor tuturor bugetarilor, începând din luna august, cu un sfert din diferenţa dintre salariul prevăzut pentru anul 2022 în legea salarizării bugetare şi cel din luna decembrie 2021.
image
Fetiţa luată de curenţi la Vama Veche, salvată de Salvamar. Plutea pe o saltea pneumatică, spre Bulgaria
Salvatorii din cadrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) al Judeţului Constanţa au fost solicitaţi pentru salvarea unui minor care plutea pe o saltea pneumatică pe mare.
image
Misterul decesului unui opozant al lui Putin, găsit mort în SUA. Soţia neagă varianta sinuciderii, susţinută de o jurnalistă rusă
Dan Rapoport (52 de ani),  un om de afaceri cu dublă cetăţenie letonă / americană, care a făcut o mulţime de bani în Rusia înainte de a deveni un critic al lui Vladimir Putin, a fost găsit mort în SUA.

HIstoria.ro

image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.
image
Iuliu Maniu, „un om de extremă rigiditate morală, în timp ce partidul s-a arătat dispus la tranzacţii“
Cea mai mare provocare politică internă PNŢ a primit-o nu de la muncitorii nemulţumiţi de scăderea salariilor și de șomaj sau de la opoziţia liberală, ci de la fostul principe Carol, îndepărtat de la tron prin actul din 4 ianuarie 1926.