Milostenia ostentativă

Publicat în Dilema Veche nr. 230 din 10 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Isus ne-a spus că e mai bine să facem fapte de milostenie cînd nu sînt alţii de faţă. Acest sfat se potriveşte cu ideea de bun-simţ că dacă facem binele numai în public, atunci motivaţia principală este dorinţa să cîştigăm prestigiu social prin generozitatea noastră. Poate dacă n-am fi priviţi, n-am fi generoşi deloc. Acest argument duce uneori la dispreţ faţă de acel tip de graffiti filantropic prin care numele donatorilor sînt scrise cît mai vizibil în sălile de concerte, în muzee şi pe pereţii instituţiilor de învăţămînt. Adesea, aceste nume se găsesc nu numai pe faţadele clădirilor, ci pe oricare parte a acestora, iar fantezia constructorilor şi a arhitecţilor este nelimitată în această privinţă. Unii psihologi susţin că astfel de manifestări de caritate ostentativă reprezintă echivalentul uman al felului în care păunii îşi expun coada spectaculoasă. La fel cum păunul îşi arată puterea şi frumuseţea prin coada enormă - care, din punctul de vedere strict al utilităţii, reprezintă o risipă de resurse naturale -, tot astfel actele publice costisitoare de filantropie transmit un semnal către ceilalţi că donatorul posedă o avere mare, din moment ce îşi permite să ofere atît de mult. Apare totuşi o întrebare, din perspectivă etică: chiar ar trebui să ne pese atît de mult cît de pure sînt motivele care te determină să dăruieşti ceva? Pînă la urmă, ceea ce contează este că s-a oferit un lucru pentru o cauză bună. Putem să ne uităm cu suspiciune la o nouă şi somptuoasă sală de concerte, nu neapărat pentru că numele donatorului este inscripţionat pe faţada de marmură. Mai degrabă am putea să ne întrebăm dacă într-o lume în care 25.000 de copii mor din cauza lipsurilor materiale în fiecare zi, umanitatea chiar are nevoie de o astfel de sală de concerte. O parte importantă a cercetărilor psihologice contemporane neagă înţelepciunea sfatului pe care ni l-a dat Isus. Unul dintre factorii cei mai importanţi care-i determină pe oameni să dăruiască este imitaţia. Cei care fac acte publice de caritate îi încurajează pe alţii să le urmeze exemplul. Poate că astfel vom atinge un punct în care obiceiul de a dărui celor mai săraci dintre săraci va deveni atît de răspîndit, încît o bună parte dintre cei 25.000 de copii vor rămîne în viaţă. Este ceea ce speră să reuşească Chris şi Anne Elliger prin site-ul lor, www.boldergiving.org. Această pagină web spune povestea a peste 50 de membri din aşa-numita Ligă 50%, oameni care, în fiecare dintre ultimii trei ani, au dăruit în scopuri caritabile fie 50% din averea moştenită, fie 50% din veniturile lor. Cei care fac parte din ligă vor să schimbe percepţia oamenilor despre cît este "normal" sau "rezonabil" să oferi. Grupul este alcătuit din personalităţi diverse. Tom White a fost proprietarul unei mari firme de construcţii şi i-a dat milioane de dolari lui Paul Farmer, un om care se străduieşte să aducă servicii medicale de calitate în zonele rurale sărace din Haiti. Tom Hsieh şi soţia sa, Bree, şi-au propus să trăiască cu un venit anual mai mic decît cel mediu din SUA, care se ridică la 46.000 de dolari. Cum Hsieh, în vîrstă de 36 de ani, cîştiga mult mai mult, soţii au dăruit acest surplus în primul rînd organizaţiilor pentru ajutorarea săracilor din ţările în curs de dezvoltare. Hal Taussiq şi soţia sa au făcut donaţii de 3 milioane de dolari, adică 90% din averea lor, iar acum trăiesc fericiţi din ajutoare sociale. Mulţi donatori afirmă că văd în filantropie o satisfacţie personală. Hsieh spune că nu poate şti dacă generozitatea sa a salvat viaţa altor oameni, dar cu siguranţă a salvat-o pe a sa: "Aş fi putut cu uşurinţă să duc o existenţă care mi se părea plictisitoare şi inconsecventă. Acum sînt binecuvîntat cu o viaţă care mi se pare plină de sens". Cînd prietenii îl laudă pentru generozitate, el răspunde: "Sincer, acesta e felul meu să profit din plin de viaţă". Liga 50% şi-a stabilit standarde filantropice înalte - poate prea înalte pentru majoritatea oamenilor. Un exemplu diferit este cel al lui James Hong, care a avut la un moment dat o idee de afaceri, site-ul www.hotornot.com, prin care vizitatorii erau invitaţi să acorde puncte de apreciere unor persoane sexy. Ideea a prins şi l-a făcut bogat. S-a hotărît să dăruiască pentru acte caritabile 10% din ce cîştigă dacă va depăşi 100.000 de dolari, ceea ce s-a întîmplat. A început site-ul www.10over100.org, prin care îi îndeamnă pe alţii să facă la fel. Pînă acum, i s-au alăturat peste 3500 de oameni. Aşadar, Hong a aplicat standarde mai pămînteşti. Dacă cîştigi mai puţin de 100.000 de dolari, nu trebuie să dai nimic, iar dacă ai, de exemplu, 110.00 de dolari, ar trebui să dai numai 1000, adică mai puţin de 1% din venituri. Nu e un exemplu de generozitate comparabil cu precedentul. Mulţi dintre cei care cîştigă mai puţin de 100.000 de dolari ar putea foarte bine să ofere ceva din această sumă. Totuşi, formula aplicată de Hong este simplă şi poate deveni o sursă importantă de donaţii în cazul cîştigurilor mari. Dacă ai venituri de un milion de dolari pe an, dăruieşti 90.000, adică 9% din ce cîştigi, mai mult decît dau alţii la fel de bogaţi. E nevoie, aşadar, să trecem peste reţineri şi să vorbim deschis atunci cînd facem binele. Filantropia tăcută nu poate schimba o cultură în care se consideră că e normal să-ţi foloseşti cîştigurile exclusiv pentru tine şi familia ta, mai curînd decît să-i ajuţi din surplus pe cei care au nevoie de sprijin - chiar şi atunci cînd ajutorarea celorlalţi e posibil să aducă beneficii la fel de mari pe termen lung. Peter Singer este profesor de bioetică la Universitatea Princeton. Printre cărţile sale se numără Animal Liberation şi Practical Ethics. În prezent, lucrează la o carte despre filantropie şi sărăcie. traducere de Mădălina ŞCHIOPU Copyright: Project Syndicate, 2008

14432651257 2f5a92d0bd k jpg
Pădurea și parcul
Acolo, în pădure, realizezi că tu ești un musafir, primit acolo cu îngăduință, și că este cazul să nu rămînă urme ale trecerii tale.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
De ce urăsc statul român?
Profesorul Aurel Romilă, care a murit recent, spunea că cele mai multe dintre bolile psihice ni se trag de la societatea în care trăim.
p 19 jpg
Mizele vulgarității
O miză a vulgarității ar fi vizibilitatea, tradusă prin „rating” – și e suficient să ne uităm la rețetele emisiunilor de așa-zis divertisment de la televiziunile comerciale românești, pentru a înțelege de ce este atît de mult folosită.
p 20 Sfintul Serafim din Sarov WC jpg
Delir cu complicaţii religioase
Nu e oare de rîs scenariul fantast al „războiului sfînt” împotriva unui Occident care ar ameninţa, cu otrava lui, bastionul rus, refugiu al valorilor tradiţionale?
Theodor Pallady jpeg
Interludiu confesiv
Fetișul desacralizării a devenit atît de tiranic încît nu mai permite nici veracitatea blasfemiei sau defularea ironică.
Zizi și neantul jpeg
Setea
Siropul, de altfel, combinat cu apă de la chiuvetă, era unul din deliciile aleatorii ale copilăriei mele.
p 24 M  Plesu 2 jpg
Cu ochii-n 3,14
Cum ar fi un parteneriat al Poștei și cu HoReCa?
Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?