Lecturile verii

Publicat în Dilema Veche nr. 547 din 7-13 august 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

De curînd, Editura Humanitas a publicat, în Colecţia „Vintage“ şi sub îngrijirea doamnei Georgeta Filitti, Memoriile principelui Nicolae Suţu (Memoriile principelui Nicolae Suţu, mare logofăt al Moldovei, 1798-1871, traducere din franceză, introducere, note şi comentarii de Georgeta Filitti, Humanitas, 2013, 446 pp.). Mă bucur că Editura Humanitas a înţeles care este rostul unor astfel de restituiri critice. Ediţia de faţă este una de foarte bună calitate atît prin traducere, cît şi prin explicaţiile oferite de Georgeta Filitti, un istoric competent şi erudit, care oferă cititorului toate detaliile necesare unei lecturi cît mai aproape de epoca scrierii acestor memorii.

Mai întîi de toate, cine este Nicolae Suţu? Este fiul ultimului domn fanariot Alexandru Suţu şi al Eufrosinei Callimachi. Îşi petrece copilăria pe uliţele Fanarului, acolo unde se bucură de toate jocurile copilăriei, unde primeşte educaţie, dar unde se şi pregăteşte pentru ceea ce spera să vie: tronul Principatelor. În Memoriile sale, această perioadă este una „de aur“, ca să zicem aşa; înconjurat de fraţi, rude, prieteni, amici, profesori, Nicolae Suţu îşi petrece timpul între jocurile copilăriei, lecţii, plimbări pe malurile Bosforului, lecturi şi conversaţii înalte. Amintirile sale sînt informaţii preţioase despre această viaţă a principilor din Fanar, trăită în aşteptarea unui rang înalt, fie că este vorba de scaunul din cele două principate, fie că este vorba de o slujbă pe lîngă Patriarhia din Constantinopol, fie că este vorba de dregătorie pe lîngă sultan. Or, ocuparea unor atare funcţii presupune, mai întîi de toate, o instruire adecvată în care învăţarea limbilor străine şi diplomaţia primează.

Iată un fragment din această petrecere a copilăriei: „vara anului 1817 am petrecut-o pe insula Halki, în mijlocul familiei capuchehaiei tatălui meu, Stavraki Aristarki, care locuia la mănăstirea Sf. Fecioare. Aerul îmbălmăsat pe care-l respiram, libertatea de care ne bucuram, locurile încîntătoare pe care le vedeam ne făceau şederea minunată, mai ales la vîrsta aceea cînd natura părea să se înfrumuseţeze pentru a mări sensibilitatea noastră crescîndă.“ Sau tensiunea aşteptării tronului atît de rîvnit: „în sfîrşit, iată-ne ajunşi la momentul aşteptat cu atîta nerăbdare, moment pregătit de îndelungate şi crude încercări. Pe la sfîrşitul anului 1818, principele Caragea părăsind Ţara Romînească spre a se refugia în străinătate, tatăl meu a fost desemnat să-i urmeze la tron. Ne-am stabilit reşedinţa într-o casă din Fanar, ca să fim în apropierea locului unde avea să se desfăşoare protocolul complicat ce trebuia să preceadă plecarea spre noua destinaţie.“ Noua destinaţie avea să fie Ţara Românească, legîndu-l pentru totdeauna de destinul românilor.

Căsătorit de „convenienţă“ cu Ecaterina Cantacuzino-Paşcanu, dar care îl introduce printre „primele familii din Moldova“, Nicolae Suţu avea să se stabilească în Moldova, unde va participa activ la construirea modernităţii. Alături de fraţii săi, Iorgu şi Grigore, au ocupat importante dregătorii în aparatul administrativ ceea ce avea să le aducă o caracterizare deloc plăcută din partea lui Constantin Sion în a sa Arhondologie a Moldovei: „aceşti Suţeşti, bezedelele Neculai şi Iorgu, de cum au venit şi pînă au căzut Mihai vodă, un ceas n-au fost fără slujbe şi lefi mari şi tot feliul de ajutor le-au făcut Mihai vodă.“

Participant implicat la facerea istoriei, Nicolae Suţu a redactat opere fundamentale pentru cunoaşterea Moldovei. Ale sale studii economice rămîn şi astăzi o sursă istorică importantă. Mai apoi, a fost contemporanul şi colaboratorul multora din personalităţile epocii, de la Mihail Kogălniceanu pînă la Alexandru Ioan Cuza, de la Mihail Sturdza pînă la Carol I. Despre partenerii săi politici lasă pagini superbe, necruţînd pe nimeni, descrieri caustice şi critice la adresa acestei elite ce i se părea inferioară prin educaţie sau neam. Pana sa nu-l cruţă nici măcar pe Mihail vodă Sturza, în vremea căruia „un ceas n-au fost fără slujbe“. Prin paginile acestui „fanariot întîrziat“ – cum îl numeşte Georgeta Filitti –, veţi regăsi şi retrăi toate intrigile din spatele tronului, experienţele primului „parlamentarism“ românesc cu luptele acerbe dintre vodă şi Adunarea Obştească, alegerile de tot felul, pregătirile Revoluţiei de la 1848, conspiraţiile, numirile şi depunerile de miniştri, unirea, răsturnarea principelui Cuza, constituţia, aducerea lui Carol I. Dar mai sînt acolo pagini frumoase despre pasiunea obsesivă a principelui Nicolae Suţu: vînătoarea. Una dintre plăcerile boierimii, vînătoarea, va deveni pentru Nicolae Suţu o adevărată artă la care n-a renunţat niciodată. Povestirile vînătoreşti oferă informaţii preţioase despre flora şi fauna Moldovei în veacul al XIX-lea, dar şi detalii de viaţă cotidiană, cînd timpul liber se petrecea altfel.

O lectură indispensabilă pentru vremurile noastre atît de capricioase. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013.  
 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

DSC 8030 jpg
Începe pelerinajul la Sfânta Parascheva. Credincioșii iau deja cu asalt Iașiul
Sute de mii de pelerini sunt așteptați să se închine la racla Sfintei Parascheva, în primul an fără restricții, după pandemia de COVID-19. Primii enoriași au început deja să sosească în capitala Moldovei.
edi iordanescu selectioner jpg
Edward Iordănescu, făcut praf: Gică Popescu a dat un verdict devastator după campania din Liga Națiunilor
În ianuarie, selecționerul vorbea despre promovarea în Liga A. În septembrie, a dus România în Liga C. De pe ultimul loc în grupă!
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.