La masa bolnavului

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Spitalul este, la noi, o instituţie privată, mai întîi şi întîi de toate. Domni şi boieri, purtaţi de valul filantropiei, specific epocii, se lansează în ridicarea de clădiri publice pentru ajutorarea celor nevoiaşi şi bolnavi. Iniţiativele lăudabile ţin însă cît boierul fondator şi filantrop are bani şi bunăvoinţă, pentru ca mai apoi spitalul să se amestece cu drumurile moştenitorilor şi ale moştenirilor. Modernitatea şi prezenţa activă a medicului în cîmpul puterii vor coagula toate aceste iniţiative private, conducîndu-le către proiecte publice, ca să zicem aşa. Cu această ocazie, spitalele încep să aibă regulamente şi medici care să le alcătuiască şi mai ales să supravegheze punerea lor în aplicare. Dieta bolnavului devine un factor important în regulamentele acestor spitale.

Cînd medicul Constantin Caracaş lucrează la ridicarea Spitalului Filantropia (1811), el îl înzestrează şi cu un regulament prin care stabileşte hrana ce ar trebui să se dea bolnavilor. „Toţi bolnavii vor avea dimineaţă la micul dejun bulion, adică supă“ – scrie Constantin Caracaş. Acest bulion este o amestecătură „consistentă“ de „orez, fidea, arpacaş sau griş cu apă sau zeamă de carne“. Supa consistentă se administrează mai ales celor care suferă de „inflamaţii sau de maladii acute ale pieptului“. La prînz, bolnavul se reîntîlneşte cu bulionul căruia i se adaugă ceva jimblă (150 de dramuri), cît despre friptură... numai „cînd medicul va prescrie“. Vinul şi rachiul sînt încă „alimente“, utile în dieta bolnavilor, aşa că medicul prescrie 100 de dramuri de vin şi 10 dramuri de rachiu cu posibilitatea de a se mări raţia „dacă va fi de trebuinţă“. Cina de seară nu există.

La Spitalul Sfîntul Spiridon din Iaşi, cheltuielile aferente anului 1837 acoperă hrana oferită diferitelor boli. De pildă, la recomandarea medicului, un bolnav primea 150 dramuri carne pe zi (dacă nu era post), zarzavaturi, ciorbalîcuri, pîine şi jimblă, crupe, orez, vin. Pentru cei slăbiţi, se prevedea un pui sau o jumătate de pui (în funcţie de constituţie), dar doar pentru o anumită perioadă de timp. Înainte de a se ajunge aici, condica de cheltuieli a spitalului, păstrată decenii la rînd, cheltuieli consemnate cu grijă aproape pe fiecare an, nu mai este atît de generoasă, ţinînd seama doar de banii cheltuiţi cu hrana bolnavilor sau cu ţinerea unui bucătar şi a unor ajutoare, fără a detalia bucatele.

Prin Regulamentele Organice, Eforia Spitalelor avea să ia sub administraţia sa toate spitalele din Ţara Românească şi să fixeze o masă comună pentru toţi, adaptată în funcţie de boală, asta doar dacă se întîmpla să se potrivească suferinţa cu resursele din cămară. La 1832, această Eforie a Spitalelor prevede următorul program de hrană: la 6 dimineaţa, bolnavul primeşte o supă cu zeamă de carne şi pîine prăjită, la prînz – o ciorbă de orez sau arpacaş, un fel de bucate cu carne şi zarzavaturi (cartofi, morcovi, gulii, bame), iar la cină, la ora 7 – o ciorbă ca la prînz, care ar trebui să conţină şi bucăţi de carne, friptură „după trebuinţă“. Pîinea şi carnea sînt date cu măsură: 200 grame de jimblă şi 110 grame de carne şi, dacă medicul crede de cuviinţă, se adaugă şi ceva vin.

Legătura dintre mîncare şi maladie începe să se înfiripe în minţile tuturor, mai ales cînd doctorul este acceptat ca stăpînul neconstestat al actului medical. În Aşezămîntul Spitalului Brâncovenesc, ctitora, Safta Brâncoveanu, se supune doctorului pe care îl aduce în prim-plan, în toate cele. Aşadar, şi atunci cînd este vorba de hrană: economul nu poate slobozi hrana bolnavilor din cămară decît urmînd „după foaea ce de cu seară va priimi, subt iscălitura hirurgului, în toate zilile, scoasă întocmai după condica dietii ce iscăleşte pe toată zioa de dohtor“.

Or, regulamentele cu regulamentele şi realităţile cu realităţile. Ce va fi ajuns pe masa bolnavilor ne spune tot medicul Constantin Caracaş, care observă că „hrana bolnavilor este neregulată, proastă şi neconformă cu dieta rînduită de medic“. Toţi bolnavii, de la mic la mare, suferinzi de dizenterie sau oftică, se hrănesc cu varză, dovlecei, prune şi spanac, amestecate cu ceva arpacaş şi ceva carne de oaie. Acum, îşi poate închipui oricine ce poate să urmeze...

Nici astăzi, hrana nu prea constituie o preocupare pentru sistemul nostru medical. Că or fi banii de vină, că or fi pacienţii mofturoşi sau doar indiferenţa tuturor, nu prea ştiu. Sentinţa medicului Constantin Caracaş ar trebui revizitată: „Pe cît sînt de necesarii la un bolnav medicamenele, tot atît este şi hrana“.

Dar cine să audă şi mai ales să asculte...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

FOTO Traian Goga jpg
Bucșani, ciclism și turism alături de zimbri, într-o locație ideală, care le împacă pe amândouă
Fenomenul sportiv al mountain bike-ului a prins un avânt serios în România și se dezvoltă de la an an. Aproape că nu mai este copil care să nu știe să pedaleze sau să își dorească acest lucru.
Cel puțin 174 de persoane au fost ucise inclusiv polițiști pe stadionul Kanjuruhan din Malang Indonezia după o ciocnire între fanii a două echipe de fotbal indoneziene FOTO EPA EFE  (2) jpg
Peste 170 de morți după ciocniri cu poliția pe un stadion din Indonezia
Potrivit postului de radio Elshinta, printre victime se numără și doi polițiști.
Copiii bucuroși după ce au primit ghiozdane FOTO Cătălin Marin jpg
Ghiozdane, rechizite și jucării pentru elevii sărmani. „Turul Educației”, cu oameni de bine
Împreună cu câțiva prieteni, Cătălin Marin (33 ani), un inginer navalist din Mangalia, a pornit o acțiune numită Turul Educației, care să ajute copiii din mediul rural să nu renunțe la școală.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.