„Frumoase băi mirositoare” pe Dîmbovița...

Publicat în Dilema Veche nr. 366 din 17 - 23 februarie 2011
„Frumoase băi mirositoare” pe Dîmbovița    jpeg

La începutul secolului al XIX-lea, „descoperirea“ apei, ca sursă importantă în tratarea diferitelor boli, duce la apariţia diferiţilor „investitori“ gata să ridice peste noapte „staţiuni“ şi băi „mirositoare“ a căror utilitate să fie în „profitul“ tuturor. Pe la 1825, francezul August Chambonais-Lagarde doreşte deschiderea unei băi publice la Bucureşti, motiv pentru care adresează lui vodă Ghica o cerere, vorbind la superlativ despre cele „10 odăi“, cu „uşi şi ferestre în stare bună“, cu „pat de scînduri pentru odihnă“, cu „meşcioară şi oglindă“, cu „cele trebuincioase pentru gătire“. Mai promite „frumoase mirositoare băi“ şi mai ales „jgheaburi curate“ prin schimbarea lor „adesea“. Baia lui Lagarde seamănă mai degrabă cu un fel de „staţiune“ unde bolnavii pot nu numai să folosească apa rece şi apa caldă, dar la fel de bine pot să primească medicamente sau diete alimentare, urmînd recomandările medicilor. O astfel de propunerea a stîrnit interesul boierilor care îl susţin: „Acest fel de băi sînt trebuincioase şi folositoare la multe boale, mai ales că mulţi bolnavi avînd trebuinţă la acest fel de băi şi neavînd alt mijloc a le face în casele lor, poate să se înlesnească cu urmarea aceasta“. Se marchează scopul strict al localului „baie pentru bolnavi“, şi nu baie unde „merg oamenii de se spală de murdalîc“. Or, Lagarde dorea mai mult decît un local pentru bolnavi, dorea mai mult decît o staţiune claustrofobă şi tristă. El visa un loc de „petrecere“ în care marii ipohondri ai oraşului să cheltuiască pe vindecarea unor boli închipuite, să risipească pe ciubucuri şi cafele, pe mese bogate şi lăutari, pe fete tinere şi frumoase, pe juni cît mai serviabili.   

Şi dacă Lagarde renunţă destul de uşor, Nicolae Tihon deschide cu destul de multă pompă, la 26 mai 1837, ceva ce se vrea a fi o baie după moda „evropenească“ cu „apă rece rămurită şi caldă“. Scopul acestei „băi“ este „curăţenia şi uşurarea omenească“, cu alte cuvinte drumul spre „petrecere“ este deja scris „programatic“ în „reclama“ ce se face. 

Deschise în toate zilele, fără duminică, între 6 ceasuri dimineaţa şi 9 ceasuri seara, băile au următoarea alcătuire :  

„3 odăi cu cîte două băi mobilate cu pat, scaun, oglindă, perie de păr, peptene, 1 cearşaf şi un prosop, curate pentru dame. 
2 odăi asemenea cu 2 băi pentru bărbaţi. 
2 odăi asemenea cu cîte o baie pentru bărbaţi“. 

Se fixează chiar şi preţurile: 1 ceas costă 2 sfanţi, o zi întreagă 6 sfanţi, abonamentul este mai ieftin dacă se face pentru întreaga familie, 12 sfanţi. Dar cum „petrecerea“ doar cu apă nu poate fi „petrecere“, proprietarul are grijă ca amplasamentul să se afle înconjurat de tot ceea ce mintea şi-ar fi dorit: „birt, cafenea, biliard, ringlspil, coemorama şi alte înfrumuseţări spre petrecere omenească“; plus o grădină  privată. Bilete de intrare pentru fiecare dintre ele, căci răsfăţul trupului şi sindrofia minţii costă. Plăcerea nu mai constă doar în „priveală“, ci fel de fel de „fandacsii“ sînt puse la treabă pentru a oferi plătitorului efemeritatea unei vindecări trupeşti şi sufleteşti. Toate aceste „facilităţi“ se află în Gorgan, „în marginea Dîmboviţi, văpseaoa verde“, aşadar nu prea departe, în inima tîrgului, unde se poate face un popas oricînd şi oricum.  

Şi pentru că „staţiunile“ îndepărtate de la Viena, Baden-Baden, Mehadia sau Karlsbaden sînt din ce în ce mai căutate, vînzătorii de efemerităţi se mută pe malul Dîmboviţei, oferind visuri de desfătare şi speranţe de vindecare miraculoase. Iată-l pe „dumnealui Costache, proprietarul frumoasei poziţii de la Firăstrău“, punîndu-se pe treabă, înfrumuseţînd  „frumoasă poziţie“ şi zidit alte „două odăi, prea frumoase şi comode pentru cei de vor a lăcui pentru a lua aerul cel curat şi va face băi reci şi de duşi cu cea mai uşoară apă ce să află în preajma Bucureştiului“. Şi dumnealui Costache vinde „curăţenia băilor“ şi „bufetul vrednic de toată lauda“, „aer curat“, „apă“ şi desfătare cît mai multă. Doritorii sînt cît se poate de mulţi, visătorii la fel de mulţi, risipitori de averi şi moşii cîtă frunză şi iarbă. Aşa că Baden-Baden vine aici la malul Dîmboviţei, apa ce capătă peste noapte proprietăţi curative şi puteri miraculoase. De dragul modei, nimeni nu observă încă cum banii se topesc mult prea uşor în apa ce rămîne sălcie, deseori murdară şi mai niciodată „miraculoasă“.  

Se spune că şi azi gustul banilor se simte în apa de Dîmboviţa. Aşa că unii s-au gîndit să profite şi să ridice alte staţiuni balneoclimaterice, pe aici pe undeva, poate chiar în Gorgan, sau la Herăstrău, mizînd pe modă şi pe faptul că Baden-Baden e atît de „departe“…

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.