Dinţii naţiei

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Avem o naţie mai mult decît ştirbă. E de-ajuns să privim în jur şi peste tot găsim guri ştirbe, dinţi negri, halene aiuritoare, fălci lăsate, zîmbete goale, multe, multe dureri de măsele tratate cu usturoi şi pătrunjel. Cum presupun că nu cunoaşteţi reţetele, vi le ofer cu largheţe şi vă îndem să le folosiţi cînd vă ia durerea de măsele şi nu aveţi bani de stomatolog. Prima: luaţi cîteva frunze cu pătrunjel, amestecaţi-le bine cu sare apoi îndesaţi-le în măseaua dureroasă. Şi dacă nu vă trece, apăi faceţi pasul al doilea: un căţel de usturoi, frecat bine cu sare şi îndesat cu încredere în măseaua dureroasă. S-ar putea ca măseaua să fie năbădăioasă şi să nu se lase convinsă de iuţeala usturoiului, aşa că vă sfătuiesc să apelaţi cu încredere la eternul Algocamin, bun la toate. Reţetele le-am primit de la Pătrana, expertă în suferinţa măselelor noastre naţionale. Şi, odată cu reţetele, mi-a oferit o poveste cumplit de reală, din România contemporană, în care banii se cîştigă uşor profitînd de suferinţa şi, mai ales, de naivitatea oamenilor. Or, ceea ce îmi povesteşte ea din Oltenia, am auzit şi prin Prahova mea natală, chiar şi în marele oraş-capitală, Bucureşti, dar şi în România primei mele modernităţi.

Trebuie să vă aduceţi aminte de anii 2000, cînd prin satele patriei umblau dentişti ambulanţi, cu ceva instrumente în desagă, cu ceva pastile, cu multe promisiuni de remedii imediate, pe bani puţini. Au păcălit atunci mulţi, foarte mulţi oameni, oferindu-le dinţi de „aur“ la preţuri acceptabile, atît de acceptabile că, după plecarea „maistorului“, cum zice Pătrana, dinţii s-au dus şi ei. Un astfel de dentist a poposit şi într-un sat din Oltenia: „S-a aşezat aici, la Lica, în camera bună. A alergat la el tot satu’, că punea dinţi repede şi pă bani puţini.“ Metode de lucru? Răspuns inevitabil: „Ce scaun de stomatolog, fată? Păi, ce, ăsta era stomatolog d-ăla de zici matale? Asta era puitor de dinţi. A scos Lica scaunul ăl bun, ăla tapiţat, dă-l ţinea la naftalină, de nu se aşezase nicidată pă el. Să vezi ce ochi făcea Lica cînd ţăranii ăştea îşi aşezau curu’ murdar pă scaunu ei tapiţat. Ş-avea o cutie de fier, cu una, cu alta. Da’ ce, sta cineva să vadă cum face şi ce face doctoru ăsta? Omu’ era mulţumit că într-o săptămînă avea dinţi în gură. Că ştii mata vorba aia, că omu’ fără dinţi seamănă a prost. Să-i fi văzut apoi pă ăştia, pă toţi, duminica la biserică, cum rînjeau să li se vadă fiarele aurite din gură... Sclipici ca Dan Spătaru... Nu fuseseră toată viaţa lor la biserică şi s-au trezit acu’ să vină, doar să vadă satu’ că şi-au pus dinţi... de aur... L-am dus şi io pă Marinică al meu... Cum n-avea nici un dinte, i-a făcut dentistu’ ăsta ditamai placa... o frumuseţe... o ţine între rufe şi tutun...“ Mirarea mea fu răsplătită cu soarta dramatică a naivilor doritori de dinţi ieftini: „Păi, ce, putu să o ţină în gură? O puse Marinică în menghină, o mai pili pe ici, pe colo, dar tot degeaba, că tot îi mare. Se mai chinuieşte cu ea cînd merge la biserică, ca şi proştii ăilalţi. Să-i vezi pă toţi cum să strîmbă?! De durere, deh, că doare... Da’ unu’ nu şi-ar da fiarele alea jos din gură. Sînt urîţi ca moartea.“ Pătrana ar vrea să rîdă, dar şi ea se strîmbă de durere. Aşa că are şi ea o poveste: „Io am fost mai deşteaptă, am zis că mă duc la oraş să-mi pun dinţii. Nu aici, să vadă toată lumea cum se zgîieşte ăsta în gura mea. Şi m-am dus la Caracal o vară ’ntreagă... Dădui tot peste un puitor de dinţi, alt prost... îmi puse nişte sîrme-n gură, de-aş putea să-ntind rufe pe ele. De cinci ani mor de durere, ca Dan Spătaru. Da’ nu-i dau jos nici de vine Stalin iarăşi. Păi, să fiu proastă ca ăştia? Şi să-mi ascund gura cu colţu’ basmalei, ca Vergica?“ Puitorul de dinţi a dispărut prin alte sate ale patriei, nenorocind alţi doritori de dinţi, fără să fie deranjat de autorităţi... Că cine ar fi interesat de o astfel de practică?...

Cam asta este România modernă, eternă şi mai ales săracă. Prin prima modernitate, adică la început de secol al XIX-lea, astfel de puitori de dinţi umblau prin marile oraşe ale Principatelor, oferind dinţi de plumb, remedii miraculoase şi „esenţii spre întărirea dinţilor celor clătinaţi şi scoaterea mirosului celui rău“. Chiar se ofereau să pună „dinţi noi“ şi garantau că „vor avea întocma tărie ca cialalţi naturalnici“. Încercau, de fapt, să ia locul bărbierului cel bun la toate şi mai ales la scos dinţi şi măsele. Ce va fi fost, nu prea ştim, ci doar bănuim că dentistul suprem va fi rămas tot cleştele şi zeama de usturoi. 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni Ucraina FOTO Ministerul ucrainean al Apărării Twitter jpg
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Ucrainenii continuă să recupereze teritorii, iar Rusia trimite forțe la granița regiunii Harkov
Surse ruse raportează că focul de artilerie ucrainean interzice cu succes ultima rută logistică a forțelor ruse către Lyman, care trece prin Svatove-Makiivka-Terny, la nord de așezare.
Sorin voluntar pompieri FOTO ISU Suceava jpg
Bodyguard pentru Jason Statham și Dolph Lundgren. El este Sorin, pompierul voluntar din Suceava
În timpul pandemiei a lucrat ca voluntar în spital timp de trei luni, are 3.000 de ore de gardă și a participat ca pompier voluntar la peste 400 de intervenții.
Spărgătorii de case preferă şi acum metodele tradiţionale de intrare prin efracţie
Doi români s-au cățărat în biroul angajatorului din Austria și au furat 60.000 de euro
Cei doi români, în vârstă de 21 de ani, din Bacău, au pătruns în biroul angajatorului printr-o fereastră și au sustras 60.000 de euro și mai multe dispozitive electronice. Vor fi extrădați în Austria.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.