Din nou despre "Moara Assan” - o precizare -
Ultimul număr al revistei (cel din 16 iulie) e cel care îmi prilejuieşte aceste rînduri, pe care mi-aş fi dorit să le pot adresa şi dlui Andrei Pippidi, fidelul dvs. colaborator şi statornic combatant pe frontul luptei împotriva desfigurării Bucureştilor. V-aş ruga pe această cale să-i transmiteţi felicitările şi admiraţia mea pentru perseverenţa cu care denunţă, săptămînă de săptămînă, vandalismele săvîrşite contra Capitalei de către barbarii mafiilor imobiliare. Articolul "Moara Assan", publicat pe 16 iulie, mi-a mers înzecit la inimă deoarece, prin defuncta mea mamă, născuta Adina Assan, l-am avut de bunic pe Basil G. Assan şi de străbunic pe însuşi George Assan, creatorul industriei româneşti a morăritului mecanic " "vaporul lui Assan" adus de el în ţară la 1853. Articolul dlui Pippidi este excelent: unge pe suflet prin acuitatea unghiului de bătaie şi puterea argumentului, dus cu forţa pînă la capăt. Există totuşi un loc în text care, atît pe mine cît şi pe ceilalţi descendenţi, ne-a pus cumva în defensivă " ca după un denunţ " creîndu-ne o stare de aprehensiune. E vorba de afirmaţia care-l informează pe cititor că fosta casă George Assan " Casa oamenilor de Ştiinţă " "a fost recent cumpărată de Academia Română de la moştenitorii Assan care au recuperat-o" (sic). În numele moştenitorilor Assan sînt autorizat să precizez că nu am recuperat în nici un chip Casa Oamenilor de Ştiinţă şi că nu a existat şi nu există nici un contract de vînzare-cumpărare între noi şi Academia Română. Am recuperat prin lege doar drepturi litigioase pe care, în lipsa bunului propriu-zis, am fost nevoiţi să le vindem, pentru o sumă modică, unor cumpărători înarmaţi cu relaţii şi dornici să ducă pînă la capăt lupta pentru valorificarea plenară, pentru ei înşişi, a proprietăţii ce ne-a fost confiscată de statul comunist. Nu am insistat asupra unui detaliu " în aparenţă insignifiant " dacă o afirmaţie ca aceasta n-ar fi chemată, potrivit obiceiului locului, să declanşeze în gura tîrgului zvonul aberant că moştenitorii Assan ar fi vîndut un palat fabulos şi ar fi devenit în taină milionari. Ecouri ale acestei baliverne au şi parvenit la urechile noastre. Las la latitudinea dvs. să decideţi, de comun acord cu domnul Andrei Pippidi " faţă de care am cea mai mare admiraţie " cum se cade procedat pentru îndreptarea neînţelegerii şi a delicatelor consecinţe declanşate de aceasta. Cu mult respect şi cele mai bune ganduri, dvs. şi dlui Andrei Pippidi. În numele moştenitorilor Assan, Andrei BREZIANU Răspunsul dlui Andrei Pippidi Chiar cînd scriam, mi-am dat seama că Academia Română ar fi putut cumpăra de la un intermediar, dar, necunoscînd genealogia dlui Brezianu, nu aveam pe cine să mai întreb. Din păcate, "drepturile litigioase" se acumulează în mîinile unor oameni de afaceri care ajung să ia locul moştenitorilor legitimi. Iarăşi din păcate, deţin de la un vicepreşedinte al Academiei informaţia că cele patru milioane de euro au fost plătite cu intenţia de a ridica în curtea din spatele casei un hotel! La doi paşi de Howard Johnson şi înghesuit chiar lîngă monumentul istoric care este casa Assan! Dacă această intenţie s-ar realiza, ţesătura urbană a Pieţei Lahovary va fi distrusă.
