Dileme de altădată: iubire şi iubiri

Publicat în Dilema Veche nr. 466 din 17-23 ianuarie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

De veacuri şi de veacuri, iubirea tulbură spiritele care îşi caută alinarea într-o verbalizare recuperatorie. Revista Moda Nouă lansează, în iarna lui 1903-1904, două „anchete“ în care iubirea este personaj principal. Anchetele şi răspunsurile sînt mai actuale decît oricînd şi dovedesc cum subiectul preocupă mintea omenirii dintotdeauna. Prima anchetă aduce în atenţia cititoarelor vechea dilemă a iubirii vs prietenie: „Poate să existe o prietenie curată între un bărbat şi o femeie, ambii tineri?“ Răspunsurile, venite de pretutindeni, de la Focşani sau Craiova, de la Giurgiu sau Cîmpina, nu prea dau sorţi de izbîndă unei astfel de încercări. „Să existe o amiciţie curată, între o femeie şi un bărbat, ambii tineri, este de necrezut.“ – se exprimă categoric Anişoara din Cîmpina.

Accesul la presa vremii, accesul la educaţie este încă limitat în cazul femeilor. Aşadar, cele care ajung să citească revista Moda Nouă, cele care se străduiesc să trimită un răspuns aparţin unei categorii sociale destul de înstărite; cu alte cuvinte, respondentele anchetei beneficiază de oareşce educaţie. Ca această doamnă, Elena Locotenent C. Petrovici din Fălticeni, pentru care revista reprezintă o legătură importantă cu lumea, şi mai ales o pistă de afirmare (aici domnul locotenent publică poezii siropoase de iubire). Răspunsul ei este şi mai duios feroce împotriva unei astfel de legături. Iată ce scrie: „Nu poate exista o prietenie curată, căci iubirea, ca instinct vital, fiind cel mai puternic din toate resorturile, se simte şi mai mult cu cît femeia e mai frumoasă şi mai dezmierdată, şi care cu atît cată să fie curtată şi de alte inimi, căci ochii sînt lacomi.“ Ochii lacomi şi inima zburdalnică par a fi principalii vinovaţi în nestatornicia unor sentimente de prietenie.

Cum să crezi că bărbatul din faţa ta te poate privi fără să te rîvnească? Cum să crezi că îţi poate vorbi fără să strecoare printre cuvinte şi şoapte dulci de amor? Cum să crezi că atingerile sînt candide, şi nu fierbinţi? Cum să vrei să fie altfel, mai ales dacă bărbatul îţi place? Cum să fie altfel cînd femeia e frumoasă, veselă, deşteaptă? Poate bărbatul să treacă peste toate aceste calităţi fără să-şi dorească mai mult? Poate (vrea) femeia tînără să-şi stăvilească dorinţa de flirt? Toate aceste dileme o frămîntă pe doamna C.D. din Giurgiu, întrucît gîndurile oamenilor, intenţiile, adevăratele intenţii, sînt uneori de nepătruns: „De obiceiu, unul sau altul înţelege, sau mai bine-zis interpretează rău sentimentele celuilalt.“ Cu alte cuvinte, mîna întinsă nu are aceeaşi semnificaţie pentru bărbaţi şi femei.

Cum în jocul părerilor sînt atrase multe cititoare şi cîţiva cititori, cum subiectul place, revista provoacă şi provoacă, deschizînd noi cîmpuri de anchete: iubire sau iubiri? Unul dintre redactori declară sentenţios: „Cînd s-a sfîrşit iubirea, încep iubirile“. Carolina din Tecuci, Nella din Rîmnicu Vîlcea, O roză de la Caracal, Mărioara de la Schei sau Englantine din Tecuci preamăresc iubirea, iubirea sinceră şi devotată a femeilor, care merge şi ţine pînă la „infinit“ – dar ei, ei bărbaţii, sînt nestatornici şi nesimţitori. Femeia iubeşte şi suferă, se sacrifică şi se dedică cu trup şi suflet primei pasiuni şi primei iubiri. Admit totuşi că „prima iubire e prima iubire“, dar dacă vine şi a doua, patima şi mai ales înfocarea nu pot fi stăvilite şi atunci femeile iubesc „pe alţii în amintirea celui d’întîiu şi celui din urmă“.

Bărbaţii se aventurează în a susţine imposibilitatea naturii feminine de a „simţi“ iubirea. De pildă, un oarecare Z. Volram decretează fără putinţă de tăgadă următoarele: „Amorul adevărat nu poate fi priceput şi simţit decît de sexul bărbătesc“. Iar „un om fără noroc“ (aşa semnează) din Slatina se lamentează pe seama firii „schimbăcioase“ a femeilor, gata să te facă să crezi orice, incapabile să vadă pasiunea. Din acest motiv apare sfîrşitul cît mai patetic cu putinţă: „te pomeneşti că-ţi trimite vorbă să nu mai fii atît de obraznic şi să-i faci curte“, oprind în acest mod trivial o iubire ce se credea „mare“. Pentru Gicuşor de la Dunăre, iubirea cochetelor nu poate fi niciodată adevărată; interesate de aparenţe, doritoare de a avea cît mai mulţi curtezani, femeile uită esenţialul: iubirea adevărată. Şi dacă ajunge să o împărtăşească pentru cineva, apăi ăla e sfîrşitul, căci „o parte din energia iubirii şi cea mai principală a fost întrebuinţată“. Consumate de ardoarea dorinţelor, femeile se refugiază în iubiri nestatornice.

Cît despre statornicia/nestatornicia femeilor în iubire... o altă dilemă... un alt subiect oricînd de/la Modă (Nouă).

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Octavian Opriș a murit FOTO Mediafax
Primul șef al AEP a murit. Octavian Opriş avea 76 de ani
Autoritatea Electorală Permanentă a anunțat că primul președinte al instituției, Octavian Opriş, a încetat din viaţă la vârsta de 76 de ani.
trupe ucrainene ridicând steagul național în orașul Novoselivka Foto: Captură video
Noi câștiguri teritoriale pentru forțele ucrainene, în estul regiunii Donețk VIDEO
Forțele ucrainene au înregistrat noi câștiguri în estul regiunii Donețk, potrivit unor înregistrări video geolocalizate pe rețelele de socializare și rapoartelor unui blogger militar rus din zonă.
Teava gaze apa FOTO Shutterstock jpg
CIA a avertizat Germania în privința unor acte de sabotaj împotriva gazoductelor Nord Stream
CIA (Agenția Centrală de Informații) a avertizat acum câteva săptămâni Germania în privința unor posibile atacuri asupra conductelor de gaze din Marea Baltică, scrie „Der Spiegel”.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.