Cultura „publicului larg”

Publicat în Dilema Veche nr. 393 din 25-31 august 2011
Despre Descîntece jpeg

Astăzi, obsesia „publicului larg“ a devenit mai mult decît o obsesie. Se vrea „cultură“ pentru „publicul larg“ fără a se şti prea bine cine se ascunde în spatele acestui „public larg“ şi, mai ales, spre ce preferinţe se îndreaptă gusturile acestui „public larg“. Presa, de orice fel, explică proasta calitate a prestaţiilor sale prin voinţa „publicului larg“. „Aşa vrea publicul larg, aşa facem. Vrea publicul larg manele şi fete goale, asta oferim“, se afirmă cu nonşalanţă. În această cursă au căzut şi editurile – toate, fără deosebire. N-ar fi nimic rău, dacă, pe lîngă colecţiile de duzină şi de popularizare, ar exista şi ceva proiecte bine definite care să susţină colecţii de prestigiu, cărţi fundamentale pentru cultura română. Or, dacă pentru un roman tirajul este fundamental pentru a da seamă de calitatea scriiturii şi succesul autorului, nu acelaşi lucru se poate spune despre celelalte discipline din ştiinţele umane sau sociale. Numai că editorii, cu mic cu mare, au îmbrăţişat sintagma „publicului larg“ şi vor cărţi pentru toată lumea, cărţi „digerabile“, dar „academice“, uşor de citit, fără explicaţii prea multe, fără note prea multe… ce mai… pentru „publicul larg“… Întrebarea legitimă se leagă de consistenţa şi componenţa acestui „public larg“. Cînd un foarte reputat director de editură mi-a formulat această cerinţă, am insistat să primesc lămuriri cu privire la acest „public larg“: cine se ascunde în spatele „zidului“, ce fel de lectură preferă, ce fel de educaţie are, cam pe unde s-ar număra, ce l-ar interesa, are editura studii cu privire la natura acestui public? Răspunsul a fost mai mult decît evaziv, se doreau doar cărţi pentru un „public larg“, bine scrise şi „digerabile“, fără a se şti prea multe chiar despre această noţiune de „digerabil“. Cred însă că nu poţi trata un subiect de istorie socială (şi mă opresc doar asupra acestui exemplu, fiindu-mi cunoscut) aşa cum Pavel Coruţ îşi croşetează cărţile. 

Bineînţeles că unii istorici au o aplecare mai mare spre literatură, alţii respectă cu sfinţenie rigurozitatea academică, îmbrăţişînd stilul şi scriitura. Dar asta nu face cartea cu pricina mai puţin importantă pentru cunoaşterea unui subiect din istoria noastră naţională. O carte despre ordine şi disciplină în Sibiul secolului al XVI-lea, de pildă, oricît de bine ar fi scrisă şi oricît de incitant ar fi subiectul, nu poate avea acelaşi succes ca Paulo Coelho... şi acelaşi public… Ea s-ar adresa unui public educat, cu o oarecare ştiinţă despre istoria Sibiului, mai întîi de toate, apoi a Transilvaniei, cu o oarecare curiozitate pentru cunoaştere, pasiune pentru trecut, dorinţă de a afla… Cu alte cuvinte, va fi o carte pentru un public iubitor de cunoaştere, public care se formează în timp, cu ajutorul şi prin intermediul unei colecţii fundamentale, citind „seria“ dedicată ştiinţelor sociale şi umane. 

Ceea ce nu înţeleg editurile româneşti este faptul că o carte bine scrisă şi care lămureşte o problemă din istoria noastră le va aduce profit pe termen lung, nu numai material. Prestigiul este esenţial pe piaţa cărţii. Susţinerea unor colecţii de bună calitate va face diferenţa în puzderia de edituri deja existente, oferind prestigiul atît de necesar. Or, editurile noastre, de la cele care se cred în top (o altă noţiune ambiguă, pentru că nu se ştie mai deloc ce presupune a fi în top), pînă la cele mărunte, vor doar bani, cît mai repede cu putinţă, vînzînd sex şi futilităţi pentru coafeze, diete pentru domnişoare, sfaturi idioate pentru isterici închipuiţi, romanţuri „browniene“, tratamente pentru acneici puberi etc. Nimic rău, dar atît timp cît toate aceste nimicuri profitabile ar fi dirijate spre susţinerea unor colecţii vitale, capabile să formeze acest public larg atît de vag conturat. Dacă ai curajul să le vorbeşti despre asta, directorii editurilor îţi vor arunca ceva de genul: „Cum aşa? Da’ noi am publicat primii, şi pe X, şi pe Y, şi…“, şi lista se încheie cam repede şi cam prea uşor. Vreau să cred că inteligenţa românească nu se reduce la cei cîţiva autori editaţi şi reeditaţi, chiar şi atunci cînd nu au nimic de sus, doar pentru a oferi aparenţele unui prestigiu inexistent. Cît despre traduceri... nu se prea mai vînd. Nu din cauza crizei, ci pur şi simplu pentru că „publicul ăla larg“, atît de dorit, ar fi mai degrabă interesat de o istorie a prostituţiei de pe la noi, de exemplu, şi mai puţin de problemele Europei de pe la 1800 şi-un pic (confirmarea unui alt director de editură care-mi ceru ceva pentru acelaşi „public larg“). 

Cred că noţiunea de „public larg“ este cam nefericit aleasă şi prost manipulată. Există un public pentru fiecare domeniu, nicidecum larg şi nicidecum acelaşi totdeauna, un public constituit ad-hoc, în funcţie de pasiuni, educaţii, cunoştinţe şi multe altele. Cred că un public se formează oferindu-i lucruri de calitate şi plăcerea de a descoperi lumea de altădată, fără a face rabat de la rigoarea ştiinţifică, oricît de multe pagini ar fi de adăugat la o carte...

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Iubirea e testul pentru curaj
Cîteodată, îți dorești atît de mult unele lucruri încît, atunci cînd apar în viața ta, te temi că le-ai inventat chiar tu – credibil, pînă la ultimul detaliu.
Zizi și neantul jpeg
Stradale
Uneori, mai ales cînd e frumos afară, strada e pur și simplu bucurie. Te plimbi și te bucuri, fără să ai vreun motiv anume. Sau avîndu-le, de fapt, pe toate.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce șanse are copilul ăsta?
Probabil că vecina mea deduce doar că ne certăm și e îngrijorată din cauza asta.
E cool să postești jpeg
Simțire fără rațiune
„Azi, rețelele de socializare au impus emoția, în detrimentul rațiunii”
p 20 Minastirea Sfintul Mihail, Kiev WC jpg
Diferite diversităţi religioase
Întîlnirea religiilor cere, chiar mai intens decît politicul, cunoaşterea interlocutorului: cel din faţa ta şi Cel de deasupra tuturor.
Theodor Pallady jpeg
Religia în școală, o veche poveste
După mine, neîncrederea în autorități (partide politice, instituții publice, lideri) s-a transferat și în tabăra seculariștilor anticlericali.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
L-am rugat pe Siri (aplicația cu funcție de „asistent personal”) să-mi spună istoria controversatei aplicații TikTok.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Vreau să mai verific o dată
Încerc să îmi spun, cînd nu dorm de grija tuturor lucrurilor care ar putea merge prost, că este doar o încercare a minții, care vede pericole peste tot, de a mă proteja.
Zizi și neantul jpeg
Parcul Tineretului
Așa am început să ne apropriem teritoriul parcului, colțișor cu colțișor și tufiș cu tufiș, și să nu ne mai temem de el.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Am vrut să scriu
despre sărăcie, dar am scris despre cîrciumi și despre hipsteri
Oameni tineri, relaxați, care par să nu fi muncit o zi în viața lor sau în nici un caz o muncă din asta mai de duzină, numai treburi fine, intelectuale.
p 20 jpg
Sărăcia lucrurilor. Despre felul de a vedea al celor simpli
Cei simpli se află în posesia unui adevăr pe care îl știu și copiii încredințați de ocrotirea părintească: aceea că lumea, în absența lui Dumnezeu, este prea fragilă pentru a putea exista.
E cool să postești jpeg
Violența contra profesorilor
„Violența împotriva profesorilor este în creștere”, titra la sfîrșitul anului trecut și Tagesschau un articol despre un sondaj recent, potrivit căruia „Insultele, intimidarea și atacurile fizice împotriva profesorilor au ajuns să fie la ordinea zilei în multe școli din Germania”.
foto BTC DV bis jpeg
Latina la bacalaureat
Se poate începe cu pasul just și minimal al reintroducerii latinei ca materie de bacalaureat.
p 24 S  Voinescu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cîndva în anii ’70, Coreea de Nord a făcut o comandă de o mie de mașini Volvo, pe care nu le-a plătit nici pînă azi. La fiecare șase luni, suedezii le reamintesc să facă plata.
Zizi și neantul jpeg
Mame și mama
Nu mi-a plăcut niciodată prea mult ziua de 8 Martie.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce film revedem astăzi?
Revizionările ne oferă confort emo­țio­nal, ne dau un sentiment de control asupra vieților noastre și ne conectează cu tre­cutul.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Scriitorul – o specie sălbatică
Am prieteni scriitori care îmi zic: lasă, bre, că scriem pentru generațiile viitoare!
p 20 WC jpg
Nimbul după Bizanţ
Ortodoxia ca model de societate – centrat pe viaţa în Biserică, pe liturghie şi monahism – a fost un model viabil în secolele post-bizantine.
Theodor Pallady jpeg
Paradisul învățaților din actuala patrie a deconstrucției
Războiul cultural declanșat în marja postmodernității a exacerbat contrastul ideologic dintre Epoca Luminilor, moștenitoare a Renașterii umaniste, și Evul Mediu obligatoriu „întunecat”.
p 24 I  Morosan jpg
Cu ochii-n 3,14
Fără cîini cu capul scos pe geamurile mașinilor din Florida – asta vrea să obțină o propunere de lege.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Dispariții
Mai toate cărțile de self-help sugerează să te porți cu oamenii ca și cînd i-ai vedea pentru ultima dată.
Zizi și neantul jpeg
Mărțișoare
Originale și înduioșătoare în hidoșenia lor. Ba, de destule ori, chiar în frumusețea lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Fricile mici, „fricuțele”, cum le-ar numi casiera de la supermarket
Am mai spus-o, mă consider un om fricos și îi admir pe cei care în diferite situații, de război, de epidemie de ciumă, de revoltă populară, de activism, dau dovadă de curaj.
E cool să postești jpeg
Micii răsfățați, marii neadaptați?
Copilul nu s-a lăsat înduplecat, continuîndu‑și injuriile și micile violențe, cu o atitudine de zbir, impunîndu-și, în cele din urmă, autoritatea și ronțăind ciocolata.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.