Cui i-e frică de prostime?

Publicat în Dilema Veche nr. 463 din 27 decembrie 2012 - 3 ianuarie 2013
Odă dulceţurilor  jpeg

„Se înnoptase. Am sosit cu oiştea ruptă la uşa unui bordei aşezat în mijlocul pădurilor. O gaură în podea slujea drept vatră pe care patru buturugi ardeau în picioare. Coliba era plină de fum; nu puteai răsufla şi trebuia să stai ghemuit ca în Laponia. O femeie în zdrenţe se afla sub o plapumă veche care se mişca din cînd în cînd şi credeam că sub ea erau nişte pisoi. Ne atîrnasem ceaunul de grindă, cu toată ingeniozitatea, şi fierbeam în el orezul şi păsările. Această femeie privea cu un interes asupra căruia m-am înşelat. I-am dat o aripă de pui; îndată ce a căpătat-o, a scos repede de sub plapumă un copil mic, gol de tot, adormit (şi) plîngînd <că îl trezeşte> ca să i-o dea să o mănînce.“ Dincolo de frumuseţea teatrală a scenei descrise, contele Charles Marie de Salasburry, călător prin ţările române la sfîrşit de secol XVIII, surprinde sărăcia celor mulţi, sărăcia norodului. Or, pe sărăcia extremă a celor mulţi se va construi prima modernitate românească, e la începutul secolului al XIX-lea. N-a fost timp de întrebări şi de ceea ce astăzi se numesc, îndeobşte, consultări. Şi apoi, se credea că ceea ce au decis cei mari – şi de la sine înţeles deştepţi – trebuie să se potrivească tuturor, că doar se voia „binele“ naţiei.

Dar cine sînt cei mulţi şi proşti? (Prostimea, proştii sînt termeni care fac trimitere în epocă la cei mulţi, la norod, la oamenii simpli.) Pentru Constantin Caracaş, medic în Bucureşti, (1800-1828), prostimea este ignorantă şi adepta unor „moravuri sălbatice“, în care predomină „prejudecăţile, linguşirea, neîncrederea, invidia, lăcomia, egoismul, lenea“. De unde vin toate acestea? Din sărăcie şi dominaţia neîntrerupte. Locuinţele ţăranilor sînt „neîngrijite şi foarte proaste“, apetitul pentru lene duce la „trai dezordonat, rău, nărăvit şi mizerabil“, pasiunea pentru băuturile spirtoase şi desele sărbători îi îndrumă către „desfrîu“ şi „pofte nemărginite, către plăceri trupeşti“, ignoranţa şi lipsa de sentimente morale îi predispun la egoism, fără să fie generoşi, transformîndu-se în „impasibili spectatori la orice nenorocire, fără nici un sentiment de milă“. Şi apoi, se încred şi se pierd orbeşte în multele superstiţii: „au mai multă credinţă în ghicitori, în demoni şi în magi; cred că toate boalele vin de la draci şi cînd li se întîmplă nenorociri sau boli, aleargă la magi (vraci) sau la babe, să-i scape cu frecarea membrelor şi descîntece“. Astfel, trupurile şi minţile lor se vătamă, devenind din sănătoşi ipohondri. Constantin Caracaş leagă toate aceste „însuşiri rele“, specifice ţărănimii, de „lipsa învăţăturii curate a Sfintei Evanghelii şi de ignoranţă“.

O jumătate de secol mai tîrziu, descrierea lumii rurale şi implicit a prostimii nu diferă prea mult. Pentru Costache Negruzzi, redactorul Septămînei. Foaie Sătească, soarta rea a ţăranilor este intrinsec legată de lene şi alcoolism. În articolul „Pentru ce şi pentru că“, din 16 mai 1853, se oferă un chestionar cu privire la modalităţile cotidiene de supravieţuire. Aproape toate răspunsurile se coagulează în jurul acestor caracteristici: ţăranii sînt neînvăţaţi pentru că sînt leneşi, sînt leneşi pentru că sînt beţivi, sînt beţivi pentru că preoţii se mulţumesc să-i însoţească la cîrciumi în loc să le dea învăţăturile morale necesare ieşirii din acest cerc vicios. Iată cîteva exemple: „Pentru ce locuinţele ţeranilor noştri sînt rău clădite, rău învălite, fără aer, fără lumină? Pentru că s-au desprins a trăi astfel şi pentru că se lenevesc a le face mai bune.“ Sau „Pentru ce mulţi dintre ţărani mor de giunghiuri şi de lingoare? Pentru că se îmbată şi cad pe subt garduri unde răcesc şi se primejduiesc“. Pentru Negruzzi, lenea – această „maică a ticăloşiilor“ – îi împiedică să îşi îmbunătăţească condiţiile de viaţă, preferînd „locuinţe foarte proaste, foarte urîte şi foarte nesănătoae“. Este mai apoi beţia, cea care ucide 1 din 10 oameni şi care are efecte nefaste asupra întregii economii familiale: „un copil din zece moare din rea căutare a părinţilor beţivi; o a zecea vită moare din bătăile argaţilor beţivi, un al zecelea grăunte, spic şi rădăcină pier din rea îngrijirea beţivilor, şi prin urmare a zecea parte din productele unei ţeri. Această zeciuială nenorocită s-ar vindeca numai prin stîrpirea întrebuinţării rachiului“.

Despre prostime rareori se vorbeşte de bine şi doar cînd cei mari doresc să legitimeze şi să justifice acţiuni, spunîndu-ni-se cu apăsare că ar fi spre binele celor mulţi. Din păcate (sau poate din fericire), acţiunile ajung rareori să se transforme în lucruri concrete, cum e cazul educaţiei – atît de precară cînd este vorba de norod. În schimb, prostimea este ţap ispăşitor pentru multele acţiuni ratate ale celor mari, că doar prin ignoranţa ei merită să fie, după cum aflarăm în urma recentelor alegeri. 

(fragment din cartea Evgheniţi, mojici, ciocoi. Despre „obrazele“ primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, în curs de apariţie)

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Soldati rusi la granita dintre Transnistria si Republica Moldova FOTO EPA EFE jpg
Scenariu halucinant al propagandei ruse: România și Rep. Moldova ar urma să deschidă un nou front
Pe pagina de Telegram War Gonzo, proiectul la care lucrează și bloggerul rus Semyon Pegov, scrie că președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, pregătește mobilizarea militară, pentru a deschide un front suplimentar pentru Rusia împreună cu trupele române.
romica tociu lacrimi 2 jpg
Romică Țociu, despre ,,războiul“ cu Alexandru Arșinel: „A fost o conjunctură nefavorabilă“
Fost angajat al Teatrului de Revistă Constantin Tănase, pe vremea când Alexandru Arșinel era director, Romică Țociu a trebuit să facă față momentului în care a fost dat afară din motive despre care presa scria la acea vreme că ar fi doar „invidie“ între actori.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane FOTO Basilica jpg
Regulile spovedaniei, jocul de imagine al BOR. „Este doar o reconfirmare, nimic nu e nou”
Pe fondul scandalului provocat de Visarion Alexa, Patriarhia Română anunța că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a adoptat o serie de propuneri cu privire la spovedanie și duhovnicie.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia