Cercetarea românească cu sacoşa de rafie

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Pretenţiile guvernanţilor noştri din ultimele două decenii sînt cît se poate de mirobolante în ceea ce priveşte evaluarea cercetării româneşti. Aserţiunea este valabilă şi în cazul educaţiei. Să mă explic: mai-marii de prin departamentele de Cercetare şi Educaţie impun criteriile de evaluare cele mai performante din Europa, emit pretenţii, construiesc şi lansează proiecte de cercetare interdisciplinară, vorbesc de competenţă şi meritocraţie în promovările academice, promit modalităţi de valorizare corectă şi eficientă a diplomelor academice şi... pămîntul e mare... cîte nu ne-a fost dat să mai auzim. Dar, după ce se narează norma, comunitatea profesorală şi cercetătoare priveşte cu scepticism şi se întoarce plictisită la vechile practici, în care totul devine posibil... fără prea multă meritocraţie... fără buget, dar, sigur, cu multe, multe promisiuni şi pretenţii.  

Or, în comunitatea academică, o practică a rămas nezdruncinată de mai bine de două decenii: cercetarea cu sacoşa de rafie. Sacoşa de rafie s-a impus în ultimul deceniu, fiind mai trainică şi suportînd kilogramele de inteligenţă migratoare, dar am prins şi vremurile cînd ştiinţa şi inteligenţa românească se transportau cu sacoşa de 1 leu. Despre ce este vorba? Păi, lucrurile stau cam aşa: în orice institut şi instituţie de cercetare din lumea civilizată, există un serviciu de distribuire a operelor membrilor. Cu alte cuvinte, cercetătorul, profesorul, laboratorul materializează rezultatele activităţii în cărţi şi reviste care ar trebui difuzate. Ca toate aceste opere să aibă vizibilitate, să fie citite şi citate, să aibă un impact (că tot s-a emis şi impus conceptul de „factor de impact“), ele ar trebui să circule, să fie difuzate, să ajungă cu precădere în bibliotecile altor centre de cercetare academică. Ar trebui ca pe lîngă fiecare instituţie – posesoare de reviste ştiinţifice şi de cercetare – să funcţioneze un serviciu de difuzare, de schimb interacademic instituţionalizat. 

Dar atît Ministerul nostru de Educaţie şi Cercetare, cît şi Academia Română s-au grăbit să claseze reviste şi opere, să impună şi să pretindă clasificări ERIH, ISI şi altele neştiute, lăsînd căratul... pe seama sacoşelor de rafie. Aşa că, de la Bucureşti la Iaşi şi de la Cluj la Paris, la Viena, la Berlin, Roma sau Geneva, inteligenţa românească circulă şi ajunge în sacoşele de rafie.  

Că tot m-am întors acum de la Iaşi cu o sacoşă enormă de cărţi, adunînd de toate pentru toată lumea, reviste şi cărţi difuzate precar, de instituţii fără bugete şi mai ales fără imaginaţie. Aşa că, un bun prieten grijuliu mi-a adus vreo zece exemplare, frumos aşezate într-o sacoşă de Carrefour, avertizîndu-mă: „Ţi-am pus şi o sacoşă de la Mega Image că parcă-i mai rezistentă, în caz că se rupe asta.“ Cîţi dintre voi n-au dus, printre chiloţi şi deodorante, printre pijamale şi cămăşi, printre ghete şi ciorapi, cărţi şi reviste acolo unde interesele patriei o cereau? Şi, pentru că inteligenţa patriei se măsoară în kilograme, cîţi dintre voi n-aţi fost apostrofaţi, prin aeroporturi, cu: „Ce-aveţi, doamnă, acolo, cărămizi? Ia uite, sări cîntarul!“ Şi, apoi, disperaţi să nu cumva să se piardă tezaurul inteligenţei autohtone, v-aţi milogit de unul, de altul, cu bagaje mai puţin stufoase, să vă preia o parte din greutatea academică. Cum împachetatul are logica lui, operaţiunea de desfacere a valizei şi de transfer se dovedeşte a fi deseori o etalare inestetică, cînd totul sare din coardele bagajului şi se împrăştie în văzul tuturor. Cîţi dintre voi n-aţi tras de sacoşele de rafie, alea dungate, cu roşu, verde sau albastru, prin trenurile patriei, veghind ore în şir la soarta inteligenţei care ar fi putut fi şterpelită de niscai ageamii? Visînd comori nebănuite, şterpelitorii le-ar fi abandonat la prima pubelă, îngroziţi de cultură, dar mai ales de greutatea acestei culturi. Cîţi dintre voi n-aţi tîrît de aceste sacoşe prin tramvaie şi autobuze, pe la reuniuni şi conferinţe, prin restaurante şi dejunuri de lucru? 

Dacă opera individuală se pretează oarecum la sacoşa de rafie, revistele academice şi ştiinţifice au nevoie de o instituţionalizare. Toţi miniştrii s-au grăbit să le claseze şi indexeze, cerînd grabnica lor recunoaştere, fără să se sinchisească prea tare de difuzarea necesară vizibilităţii. Cînd pui pe masa unei biblioteci străine o revistă românească, ţi se răspunde inevitabil cu întrebarea: „Nu s-ar putea semna un protocol cu instituţia dumneavoastră, astfel încît să primim regulat revista aceasta? Colecţia noastră este plină de găuri şi noi sîntem interesaţi să primim regulat şi instituţional această revistă.“   

Cam aşa este şi cercetarea românească, anemică şi plictisită, tîrîndu-se alene prin lume, într-o sacoşă de rafie. Pretindem prezenţa într-o serie de baze de date, dar abia de încăpem într-o umilă sacoşă de rafie.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cît timp mai dăm vina pe părinți?
Cu sau fără terapie, o idee posibil cîștigătoare ar fi acceptarea părinților noștri, dacă îi mai avem, așa cum sînt. Ei nu se mai pot schimba. Noi, însă, da.
Zizi și neantul jpeg
Tot de toamnă
Tot în compunerile de toamnă își aveau mereu locul și păsările călătoare.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Noua limbă de lemn. Cu drag!
Pupici, frumi, grădi, lunițe. Am „evoluat” de la clasicele diminutive și alinturi de cîrciumă de tipul „Ce fel de ciorbiță?”
E cool să postești jpeg
O lume ipotetică
cu cît ne percepem ca fiind mai valoroși, cu atît vom considera că merităm o viață bună și vom fi mai încrezători în propriile forțe.
p 20 WC jpg
Apărătorul credinţei ori apărătorul credinţelor?
Spiritul anglican, spunea istoricul dominican Guy Bedouelle (Revue française de science politique, 1969), poate fi caracterizat prin două calităţi: fidelitate faţă de tradiţie şi toleranţă.
Theodor Pallady jpeg
Predoslovie postmodernă
Orice mărturisitor al creștinismului este în criză de timp și de timpuri! Nu-și mai poate apăra credința într-o nișă cimentată, întorcînd spatele lumii, așa cum trăiește și gîndește ea astăzi, în secolul al XXI-lea.
p 21 WC jpg
PREVI (2)
Este PREVI un succes sau un eșec? După peste patru decenii de la darea în folosință, nici o familie nu a părăsit locuința ocupată, ci, dimpotrivă, a mărit-o și a modelat-o prin prisma utilizării ei.
p 24 S M Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
La 88 de ani, a murit actrița Louise Fletcher al cărei chip va rămîne pentru totdeauna în memoria iubitorilor de film drept imaginea rece de-ți îngheață sîngele a sorei-șefe Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci, capodopera lui Milos Forman din 1975.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ne vedem în zona de confort
Poate, în loc să ne păcălim că sîntem oameni liberi pentru că nu-l cunoaștem pe „trebuie“, am putea s-o ascultăm, din cînd în cînd, pe Nina Simone și să ne fie mai puțin frică.
Zizi și neantul jpeg
Greierele și furnica
După revoluție, mentalitățile au început să se schimbe, slavă Domnului. Ne-am dat seama, măcar, că nu putem fi cu toții furnici. Și că își au și greierii rostul lor, și chiar grăunțele lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Găina care năștea pui vii – cum recuperăm anii ’90? –
Citiți Scînteia tineretului de prin anii ’70, să vedeți acolo ce condeie! Ce stil! Dacă ștai cum să te strecori puteai să faci presă adevărată, ba mai mult decît atît, literatură!”
E cool să postești jpeg
Votant la 16 ani?
Totuși, în toate aceste discuții pro și contra nu există de fapt argumentul de la care ar trebui să plece, în mod firesc, întreaga dezbatere: vocea adolescenților. Vor ei să voteze?
p 20 Fragii salbatici jpg
Visul adevărat. Două întrebări ale lui Marin Tarangul
Materia spiritului nu este o țesătură de concepte, ci o adîncime a lucrului însuși, acolo unde acesta își descoperă chipul, împreună cu rădăcina, posibilitățile și înrudirile lui esențiale.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Din nou despre Augustin
Știința despre Treime, desigur, prin care inclusiv filosofia ciceroniană cunoaște o paradoxală supraviețuire.
p 24 1 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Nouă autovehicule parcate în curtea Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului din Bacău, pe strada Ghioceilor, au luat inexplicabil foc în noaptea de joi spre vineri. Pentru a nu știu cîta oară, La Bacău, la Bacău, într-o mahala, / S-a ’ntîmplat, s-a ’ntîmplat / O mare dandana
Cea mai bună parte din noi jpeg
Cîți prieteni v-au mai rămas?
Generația mea, formată în comunism și imediat după, nu a fost învățată să-și facă din prieteni o familie.
Zizi și neantul jpeg
Primul an
Nu mă recunoșteam, nu recunoșteam familiarul în comportamentele colegilor și profesorilor mei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Prima mea călătorie
Aș vrea să vă spun că ceea ce am cîștigat în prima mea călătorie „adevărată” va dura pe termen lung, însă mi-am dat seama încă din primele zile ale întoarcerii că nu va fi așa.
E cool să postești jpeg
Anularea gîndirii
„Dacă ar fi fost rasist, Karl May nu i-ar fi lăsat pe Winnetou și Old Shatterhand să devină frați de cruce”.
p 20 WC jpg
Două modele ale diversităţii religioase
Cînd coexistenţa religiilor e privită în lumina Sursei lor transcendente, ea poate deveni întîlnire în cunoaştere.
Theodor Pallady jpeg
Un capitol tainic de Filocalie siriacă
Prea multe nu știm despre viața sfîntului Isaac Sirul, iar datele disponibile se pot consulta în volumul recenzat aici.
Rivero y Compania in Calle Tetuan Old San Juan   DSC06841 jpg
PREVI (1)
Importanța experimentului PREVI este majoră nu numai pentru arhitectura socială participativă, în particular, ci pentru arhitectură în general.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Din cauza porțiunilor de drum decapat, mai mulți bicicliști participanți la Turul României s-au accidentat, căzînd de pe biciclete în zona Ambud-Petin din județul Satu Mare.
Cea mai bună parte din noi jpeg
Așteptați, reconfigurăm traseul
După 16 ani în care aproape m-am identificat cu locul de muncă și n-am făcut mai nimic în rest, vîrsta de mijloc care începe mai mereu cu 4 și care se apropia mă speria cumplit.

Adevarul.ro

Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
Șoșoacă la protestul AUR Piața Victoriei 2 octombrie 2022 FOTO Inquam Photos Octav Ganea
Scandal George Simion - Diana Șoșoacă la protestul AUR. Ce și-au reproșat cei doi
Șeful AUR și fosta senatoare a formațiunii, Diana Șoșoacă, au intrat într-un conflict în momentul în care au dorit să se adreseze în același timp protestatarilor. Potrivit Digi24, Simion i-a tăiat microfonul fostei colege.
Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi, oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.