Ceea ce vedem şi nu pricepem

Publicat în Dilema Veche nr. 317 din 11-17 martie 2010
Ceea ce vedem şi nu pricepem jpeg

Una dintre cele mai răspîndite înfăptuiri ale istoriei recente româneşti este violul patrimoniului şi schilodirea prin intervenţii anarhice a clădirilor istorice. Faptele respective oferă privitorului un adevărat letopiseţ postcomunist al prostului gust. Două căi de atac avem în acest caz: neostenite indignări civice şi, la fel de important, evidenţierea exemplelor de bună purtare patrimonială. Cea de pe urmă soluţie o oferă proiectul „Reabilitarea prudentă şi revitalizarea economică a cartierelor istorice din Timişoara“, în colaborare cu Societatea Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ), cu sprijinul Ministerului Federal pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (BMZ) din Germania. Strategia aplicată în Timişoara a fost, din cîte am înţeles, diferită de aceea pe care acelaşi GTZ a avut-o în Sibiu. Acolo, obiectivul a fost restaurarea propriu-zisă. În Timişoara, GTZ a avut în vedere formarea şi promovarea bunelor practici de restaurare. Obiectivul în acest caz e hotărît mai complicat, mai puţin spectaculos, mai lipsit de vizibilitate, dar cu posibilităţi de reuşită, pe termen lung, mai mari. În fapt, o restaurare – oricît de spectaculoasă estetic – riscă să intre într-un soi de logică de conservare muzeală. Ce înseamnă o clădire, la urma urmei, bine restaurată şi făcută cuiva cadou? Omeneşte, un gest similar acelora pe care le fac teledonurile de după catastrofe precum cea din Haiti. Am văzut restaurări ale unor clădiri dincolo de componenta social-volitivă a proprietarilor, a ambientului, a comunităţii habitatului, care, rămînînd exterioare procesului complex al reabilitării, omoară fapta. Un exemplu de povestit este acela al unei clădiri minunat restaurate în Timişoara în care se află Direcţia de Cultură, Culte şi Patrimoniu de pe strada Episcop Augustin Pacha, nr. 8.

Am dorit să i-o arăt profesorului Mircea Martin, e adevărat că sub o ploaie aspră de toamnă tîrzie. Nu mare ne-a fost mirarea amîndurora să descoperim cum stucaturile baroc de secol XIX restaurate erau devastate de ploaie din cauza unui burlan care ieşise din cot chiar sub acoperiş şi pe care nimeni nu se sinchisea să-l îndrepte! Aici e hiba pe care proiectul GTZ Timişoara încearcă să o corecteze. Pe lîngă organizarea de ateliere cu cei interesaţi să deprindă restaurarea canatelor de lemn ale ferestrelor, pe lîngă întîlnirea cu proprietarii şi chiriaşii imobilelor de patrimoniu, e nevoie de trezirea în mentalul colectiv a ideii că reabilitarea cartierului istoric, a curţilor interioare, a geamlîcurilor, a balcoanelor şi frontoanelor, a stucaturilor, statuilor, nimfelor, amoraşilor, bărboşilor şi ornamentelor vegetale e o formă de ieşire din sărăcie economică. GTZ Timişoara a editat broşuri pentru ca proprietarii, meşterii lucrători în lemn, zidarii, zugravii, fierarii să priceapă valoarea economică a lucrurilor vechi şi şansa ca prin ele să ne asigurăm prosperitatea comunităţii urbane. Unul dintre ultimele proiecte ale parteneriatului româno-german a avut în vedere vitrinele şi reclamele istorice.

Trecem indiferenţi pe lîngă puzderie de valori patrimoniale, pe lîngă ascensoare cu ornamente din fier forjat de prin gangurile vechi ale clădirilor de raport nemţeşti şi evreieşti din Cetate şi nu ne doare dacă le vedem înlocuite cu lifturi moderne, stridente şi nepotrivite printre balustradele din piatră şi fier. Poezia restaurată a bătrînului ascensor cu motoare noi ascunse dincolo de grilajele rococo asigură, la urma urmelor, o valoare adăugată clădirii prin inteligenţă şi bun-gust. Tot aşa sînt şi vitrinele din 1900 cu oberlihturi, cu segmente de arc din lemn, coloane şi rulouri de metal, canaturi meşteşugit prelucrate, adăugaţi cercevele din lemn de stejar lazurat, nu uitaţi traversele cu ornamente cu linii unduite Jugendstil, paravanele solare cu mînere şi roţi de fier care le puneau în mişcare peste trotuar. Imaginaţi-vă, mai apoi, pericolul care pîndeşte zi de zi aceste vitrine istorice. Oricînd poate veni Nefîrtatele ca să le înlocuiască pe vecie cu termopane.

Oricînd se iveşte Ucigă-l Toaca deghizat într-un nevinovat meseriaş de la Romgaz care trage, supravegheat de proprietar, o gaură cu bormaşina în lemnul unor oberlihturi şi porţi de pe vremea împăratului Franz Iosif, ca să-şi tragă, printre ornamentele de lemn centenar, ţevile lui asasine. De aceea sînt de lăudat iniţiativele educative ale GTZ care se adresează conştiinţei profesionale a arhitecţilor ca să-şi convingă clienţii să nu distrugă, atrage atenţia autorităţilor ca să vegheze, dar şi negustorilor ca să priceapă ce frumoasă publicitate îşi asigură prin restaurarea vitrinei şi a reclamelor interbelice. Broşurile GTZ învaţă despre cum să conservăm pardoseli istorice, ferestre istorice, uşi tot aşa, tipuri de vitrine şi de reclame vechi, faţade, pilaştri, porţi, clanţe şi mînere şi ni le aduce pe toate în faţa ochilor ca să desluşim ceea ce vedem şi nu pricepem: frumuseţea primejduită şi batjocorită. Puteţi avea toate informaţiile gratis la adresa www.gtztm.ro. Citiţi acolo şi veţi priviţi altfel în jur!


Daniel Vighi este scriitor şi preşedintele Asociaţiei Culturale Ariergarda.

Autorul fotografiei ce însoţea articolul „Monumente de arhitectură medievală la Bistriţa“ din numărul trecut nu este George Ţâra, ci Tibi Koncz. </i>   

Zizi și neantul jpeg
Alarme, sonerii, zgomote… – din alte vremi
Aproape vii, ceasurile ne umpleau singurătățile.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
#metoo? În România?! Să fim serioși!
Nu cred că există vreo femeie, cel puțin din generația mea, care să nu fi trecut măcar o dată în viață printr-o experiență de hărțuire sexuală
p 20 N  Steinhardt jpg
N. Steinhardt despre creștinismul firesc
Creștinismul devine un regim natural al vieții, un accent care însoțește gesturile cele mai mărunte ale cotidianului.
Polul jpg
Colonialism și misionarism
Reconcilierea dintre colonialism și misiunea creștină internațională este foarte complexă.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
A ajuns acasă rîzînd, a rîs toată noaptea și nu s-a oprit nici a doua zi (joi), nimic neputîndu-i pune capăt veseliei.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
În ochii ei era dragoste, multă dragoste
Cît de repede se petrecea totul, fără să analizezi, fără să-ți pui întrebări, fără să te gîndești la un viitor, erau ca niște fire care se înșiră, apoi se deșiră, ca o lumînare care se aprinde undeva în noapte, arde întîi viu, apoi mocnit și se stinge de la sine.
Un album studiu al bisericilor transilvane jpeg
Un album-studiu al bisericilor transilvane
Textul are sobrietate ştinţifică, devotament faţă de documentarea monumentelor şi a vieţii religioase care le-a modelat şi care s-a modelat, de-a lungul timpului, în jurul verticalei lor.
Theodor Pallady jpeg
Tiparul și Cartea cărților
Nu știu să se fi publicat la noi, pînă acum, o asemenea panoramă a edițiilor tipărite ale Sfintei Scripturi de pe orice meridian și în mai toate limbile cunoscute.
Zizi și neantul jpeg
În mulțime
Oamenii prezenți erau animați de entuziasm, dar de unul mai blînd, mai difuz.
Visez parcaje subterane jpeg
Visez parcaje subterane
Locuitorii la bloc ar trebui să-și privească cartierul ca pe propria curte și să lase mașinile la bulevarde, pentru a se bucura de natură.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Un bărbat de 60 de ani a mers la dentist pentru o plombă și a ajuns la urgență direct în operație, pentru că a înghițit capul frezei care-i scormonea dintele.
Oh salvie levănțică iasomie trandafir jpeg
Oh salvie levănțică iasomie trandafir
La început, l-am întîlnit pe Mircea Anghelescu ca profesor, în Amfiteatrul „Bălcescu“.
Zizi și neantul jpeg
Din mers, „mici” bucurii
Bucuria trece dincolo de tine și o-mpărtășești, involuntar în general, și celorlalți.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Privirea lui Chateaubriand
Memoriile au fost proiectate – cum altfel? – pentru posteritate, dar ca o voce de dincolo de mormînt.
Filosofie și muzică  Gabriel Marcel jpeg
Filosofie și muzică. Gabriel Marcel
Muzica este așadar, în mod primordial, nu un obiect al gîndirii, ci un mod al ei.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
...mai mulți americani au murit înecați cu lăptuci decît mușcați de șerpi și de crocodili, combinat.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Speranța moare ultima?
Mereu m-am întrebat dacă speranța care poate aduce cu sine un soi de idealism în a privi lucrurile din jurul tău folosește într-adevăr la ceva.
O lume a poveștilor jpeg
O lume a poveștilor
Narativele care pot subjuga națiuni întregi nu sînt o invenție modernă – după cum afirmă psihiatrul Boris Cyrulnik, în cea mai recentă carte a sa, apărută luna trecută la editura Odile Jacob.
André Scrima: Ziua una şi a opta jpeg
André Scrima: Ziua una şi a opta
Lumina Paştilor: pe cea vizibilă în biserici şi pe străzi, ucrainenii nu şi-au putut-o îngădui; pe cea spirituală, religia patriarhului Kiril o insultă, o sufocă.
Theodor Pallady jpeg
Un Sisif în robă franciscană
Camus a fost doar martorul esențial al asprelor sale vremuri și, prin revolta contra absurdului, aproape un mărturisitor.
Zizi și neantul jpeg
Iarbă verde și obligativități
Avem tendința să ne complicăm puținele zile libere. Să le încadrăm în sisteme, să le tratăm ca pe unele de lucru în alt domeniu: cel al leisure-ului, al entertainment-ului.
Cu ochii n 3,14 jpeg
Cu ochii-n 3,14
Care ar fi playlist-ul ce v-ar alunga pe dumneavoastră de la o demonstrație?
Blocul, strada, etajul și apartamentul jpeg
Blocul, strada, etajul și apartamentul
În locul garajului a apărut un parc, la fel de lipsit de imaginație din punct de vedere urban ca și lamele de blocuri din spatele unității militare, dar care, cu zonele sale verzi, evoca peluza spălătoriei de steaguri.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Ce caută americanul în Europa?
Îmi dau seama că avem de toate aici, pe bătrînul nostru continent, micul nostru paradis terestru, că este (a fost... oare?) una dintre cele mai bune lumi posibile și că mi-ar trebui vreo cinci vieți ca să văd și să trăiesc tot.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.