Ceasurile trecute prin Adunări...

Publicat în Dilema Veche nr. 371 din 24-30 martie 2011
Despre Descîntece jpeg

Luni „ghenarie 10, anul 1844“, Adunarea Obştească Ordinară a Valahiei se întrunea în prima şedinţă publică, deschizînd practic „dezbaterile parlamentare“ ale anului în curs. Vodă Bibescu îi ceruse Mitropolitului încă de la finele anului trecut să-şi anunţe deputaţii ca „la arătata zi (adică 10 ianuarie – n.n.) să se afle cu toţii adunaţi în sala seanţelor la ceasul hotărît“, adică 10 trecute, fix.

Dar mai întîi şi întîi de toate, Preasfinţitul Mitropolit, membru de drept al Adunării, a însărcinat pe Preasfîntul Părinte Episcop al Argeşului, alt membru de drept al Adunării, să „săvîrşească Sfînta Osfeştanie“ fără de care nu putea începe şedinţa. Odată Osfeştania terminată, sesia avea binecuvîntarea începutului. Şi după ce s-a aşezat mai fiecare pe la locuri, s-a dat citire „Înaltului Ofis al Măriei Sale lui Vodă“ cu care se deschide, de obicei, Adunarea şi unde, Bibescu vodă, cunoscînd experienţele trecutului, îşi îndeamnă aleşii să păzească „liniştea şi buna cuviinţă“, singurele în măsură a aduce şi „asupra-i şi asupra lucrărilor Adunării acea consideraţie obştească de care oblăduirea va avea drept de a sa fală a o vedea apururea înconjurată“. Apoi timpul s-a scurs aşa... cu una… cu alta... cu alegerea secretarilor... cu validarea unei comisii... şi „ceasurile trecură“.... şi „şedinţa se ridică“...  Pe masa Adunării se află proiecte importante pentru modernizarea Valahiei: discutarea bugetelor pe anii 1841 şi 1842, apoi un „proiect de legiuire atingător de întocmirea unei roate de pompieri pentru capitala Bucureşti“, esenţial într-un oraş construit din lemn şi stufăriş, „un proiect de legiuire pentru apărarea satelor mărginaşe de pe linia Dunării“, contracte fel de fel, cum ar fi cele legate de facerea şi refacerea drumurilor etc. Dar chestiunile organizatorice şi lucrurile „private“ acaparează întreaga lună. Mai întîi de toate mădularele prezente în Adunare aveau să ridice în permanenţă problema absenteismului. Printre cei absenţi se află mai totdeauna miniştri, care fie nu vin deloc, fie vin cu întîrziere. Se votase deja ţinerea lucrărilor doar de trei ori pe săptămînă, marţea, joia şi sîmbăta, de dimineaţă, adică la 10 ceasuri europeneşti. Dar dumnealor miniştri nu soseau nici la 10, şi deschiderea sesiei se tot prelungea şi se tot prelungea pînă cînd un obraz de ministru poposea în sala Adunării. Ceea ce putea fi şi spre prînzişor aşa, cînd Adunarea se grăbea să ridice sesia. Aşa că se hotărî: „Adunarea va putea începe lucrarea şi cu un ministru măcar din toţi fiind de faţă; căci acela şi singur chiar înfăţişează persoana tutulor celorlaţi miniştri“ (27 ghenarie 1844).

Mai apoi, înainte de a trece la drumuri, poduri sau ţăranii pălmaşi, Adunarea este copleşită, la propriu şi la figurat, cu cereri de pensii şi ajutoare.  După cum bine se ştie, prin Regulamentele Organice se crease o birocraţie, beneficiară a unor „privilegii“ impuse de prestarea unui serviciu în slujba Statului. Printre aceste privilegii se numără şi pensia ce ar reveni nu numai beneficiarului de drept, ci şi urmaşilor, în principal văduvei. Şi iată că abia se deschise Adunarea, că Zinca a „răposatului paharnic Dumitru Chinezu“, Catinca a „mortului Costache Papamacariu, Sultana a „răposatului paharnic Matei Piersiceanul“ şi Maria a lui „Dobre călăraşul“ şi comisoaia Zinca Ritordini şi Uţa văduva, şi căminăreasa Catinca Manu, şi altele ca ele cer pensie „a treia parte din leafa slujbei soţului“. Pe lista de aşteptare se mai află şi alţii, ca maiorul Cacaleţeanu ce tocmai s-a retras din slujba Miliţiei, Nicolae Iarca, rămas beteag în timpul slujbei, tot la Miliţie, şi Gheorghe căpitanul, mult prea bătrîn să mai ţină pasul prin sălile Divanului Criminalicesc, unde slujea ca aprod, şi paharnicul Starostescu, şi clucerul de arie Anastasie Nica, şi... mulţi pensionari şi multe alte persoane... fiecare pretinzînd că problema lui este mult mai importantă decît drumurile Valahiei. 

Şi uita aşa trecură marţi după marţi, şi joi după joi, şi sîmbătă după sîmbătă... Se mai certară deputaţii şi din cauza unuia Scarlat Paris, parucic pe la Turnu ce s-ar fi amestecat în derularea unui contract „poprind vînarea peştelui din balta de lîngă satul Flămînda“. Şi trecu ianuarie, şi ce rămase pe hîrtie ca proiect important, amendat şi parafat? Păi, şeful roţii de pompieri avea în sfîrşit un nume nou şi de rezonanţă: „s-a primit întocmai ca în loc de şeful poliţiei, să se zică de şeful miliţiei“.

Cam aşa se întîmplă şi cu „mădularele“ Adunărilor noastre de astăzi. Ba cu una, ba cu alta îşi petrec ceasurile dezbaterilor şi, cînd stă „să se ridice sesia“, votează în grabă ceva ce ar putea fi important, dar nu esenţial pentru modernizarea României.

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2006 a publicat cartea Focul Amorului. Despre dragoste şi sexualitate în societatea românească, 1750-1830.

958 8 Lorin Niculae jpg
Zece școli de arhitectură pentru satele românești
Este deci momentul să înțelegem și, eventual, chiar să redescoperim și noi valoarea satului pentru arhitectura românească și să acționăm în consecință.
Zizi și neantul jpeg
Obiecte și feminități
Sigur, era și un mod de confirmare a feminității. Feminitate nu tocmai celebrată în perioada de atunci. Sloganul „femeia la cratiță”, care ne scoate din sărite în ziua de azi, era, pe atunci, în general, realitate. Excepțiile erau puține și rămîneau strict excepții.
p 20 WC jpg
Merită Joe Biden împărtăşania?
Dezbaterea în cauză a putut stîrni, iată, o reflecţie creştină cu multe dimensiuni: raport între credinţă şi laicitate, conştiinţă şi libertate a persoanei credincioase, stil de comunicare a tematicii creştine între dictat normativ şi călăuzire a credinciosului în drumul lui spiritual şi etic.
Nicolaos Tzafouris   Christ de Pitié   PDUT1974   Musée des Beaux Arts de la ville de Paris jpg
Corp păgîn și trup creștin
Prin arhitectura lucrării și derularea stilistic impecabilă a fiecărui capitol component, Marius Lazurca lucrează simultan cu izvoare antice și exegeze moderne, pentru a documenta continuitățile, asimilările, sintezele și rupturile produse în primele veacuri după Hristos.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Să forțezi o femeie să nască și apoi să crească acel copil este o formă de sclavie. Nașterea forțată nu poate fi numită drept la viață”
Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.