Cartoful – o hrană indezirabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 546 din 31 iulie - 6 august 2014
Teodor Vârnav, „cel întîiu giogol din tîrgul Otacilor“ jpeg

Astăzi, cartoful se află pe toate mesele şi în toate meniurile. Preparat sub diferite forme şi diferite feluri, cartoful a devenit aproape indispensabil. Dar nu a fost întotdeauna aşa. Adus de pe pămînturi peruane, cartoful decorează mai întîi de toate grădinile aristocraţilor europeni, fiind privit cu mare reticenţă şi blamat de Biserică pentru tuberculii afundaţi în pămînt. Va prinde rădăcini pe pămînturile irlandeze, devenind repede hrana cea de toate zilele, pentru ca o recoltă proastă să aducă moartea printre dependenţii de cartofi. Pe pămînturile româneşti, cartoful îşi croieşte drumul la fel de greu: destul de greu de aclimatizat, greu de acceptat şi, cînd este acceptat, devine materie primă pentru animale şi rachiu. Medicul Constantin Caracaş ne spune, în a sa Topografie a Munteniei, că el s-ar regăsi în alimentaţia celor bogaţi, care îl folosesc la facerea prăjiturilor, asta prin 1820. Lucrul pare posibil datorită deselor perigrinări ale boierilor noştri la Braşov sau Sibiu, în oraşele Ardealului, acolo unde, prin grija împăratului Iosif al II-lea, cartoful se transformase în hrană „recomandată“ cu forţa ţăranilor. În acest context, povestea lui Nicolae Suţu, din Memoriile sale, nu este decît o confirmare a acestui consum. Aflat la Braşov, probabil în anii 1830, şi plecat la vînătoare, Nicolae Suţu îşi petrece noaptea într-o cămară plină ochi de cartofi. Hangiţa, sub pretextul sărăciei, le refuză, lui Nicolae Suţu şi prietenilor, atît găzduirea, cît şi hrana. Aşa că grupul de vînători improvizează ad-hoc, făcîndu-şi pat pe grămada de cartofi din magazie şi hrănindu-se cu cartofi copţi în spuză, condimentaţi cu sare.

Cei mulţi însă nu se lasă convinşi atît de uşor. De pildă, la 2 aprilie 1831, Divanul Valahiei cere episcopului Neofit, ocîrmuitor vremelnic al Mitropoliei, în locul mitropolitului Grigorie retras la mănăstire, să-i îndemne pe locuitori să semene cartofi, sub sfatul că ar fi mai rezistenţi în acel an secetos ce se anunţase. Ceea ce episcopul Neofit va şi face, cîteva zile mai tîrziu, cerînd tuturor protopopilor „să facă zilnic adunare de săteni la biserică pentru a se ceti rugăciuni pentru ploaie, spre rodirea pămîntului şi să se semene mulţi cartofi.“ Cîţiva ani mai tîrziu (1835), cartoful decorează grădina boierului Enache Kogolniceanu de pe Copou, odihnindu-se frumos într-o „oală“. Un alt deceniu: doctorul Constantin Vîrnav, îngrijitorul foii Povăţuitorul Sănătăţii, se arată foarte supărat pe moldovenii care se preocupă mai curînd de transformarea cartofului în rachiu, preferînd foamea decît mîncarea destinată porcilor. Or, această informaţie presupune că ţăranii trecuseră la cultivarea cartofului, dar la un consum destul de reticent. Drumul cartofilor din troaca porcilor şi alambicul fabricanţilor de rachiu ajunge pe masa ţăranilor prin intermedierea indispensabilă a instituţiilor statului. El va fi introdus de către autorităţi în meniurile colective, regăsindu-se foarte adesea în hrana soldaţilor, sau hrana bolnavilor, sau hrana elevilor de prin pensionate. Este metoda cea mai la îndemînă pentru a-l populariza în rîndul norodului care altfel îl respinge.  

În Imperiul Otoman, cartoful este plantat abia la 1842;  trei ani mai tîrziu, cartea de bucate reţine roşiile, cu preparatele derivate, înlocuind mîncărurile din pătlăgele. Cărţile de bucate „româneşti“, sau alte liste de preţuri nu amintesc de roşii, de sucul sau bulionul de roşii. Se vorbeşte de pătlăgele, dar este vorba de o specie de tomate de culoare verde, destul de greu de preparat, datorită gustului astringent şi amărăciunii. Abia cu Maria Maurer şi a ei carte de bucate de la 1849, cu Costache Negruzzi şi Mihail Kogălniceanu regăsim această trimitere la folosirea roşiilor în prepararea unor sosuri, cu precădere. Dar folosirea pare mai degrabă rezervată unei anumite categorii sociale, fără a deveni o prezenţă de regăsit peste tot.  

Şi totuşi, cartoful, odată acceptat, devine repede hrană pentru toată lumea. Mai apoi, cartoful se strecoară odată cu gusturile culinare prin bucătăria franceză, acolo unde Antoine-August Parmentier îl făcuse dezirabil pentru populaţia Parisului. Şi asta ne duce cu gîndul la reţetele lui Manolache Drăghice, preluate de la „cel mai mare bucătar al Franţei“, pentru care cartoful este un ingredient ca oricare altul. La 1865, în cartea de bucate a unui oarecare Christ Ionnin, cartoful este prezentat astfel: „Cartofi potu intra mai în tóte sosurile şi se acomodă în genere la tot felul de preparaţii.“ Semn că fusese asimilat pe de-a-ntregul, iar reţetele sînt şi ele destul de multe: cremă de cartofi, chifteluţe de cartofi, coadă de porc pe cartofi bucăţi etc.

Cît despre cartoful norodului... el are nevoie de legendă spre a fi îmblînzit şi acceptat de ţăran. Una dintre legende a fost culeasă de Simon Florea Marian prin anii 1879 şi publicată în Albina Carpaţilor. Se vorbeşte acolo despre frumuseţea unei buruieni crescute pe mormîntul unei copile, spre a alina suferinţa mamei sale, oferindu-i astfel, odată cu florile, crescute direct din plămîni şi inimă, „barabule bune de mîncat“. În timp ce tatălui ei, diavolul în persoană, îi este oferită planta tutunului, punîndu-se astfel bazele unei alte legende despre iarba dracului.  

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“. Cea mai recentă carte publicată: Evgheniţi, ciocoi, mojici. Despre obrazele primei modernităţi româneşti (1750-1860), Humanitas, 2013. 

Zizi și neantul jpeg
Kitul de supraviețuire și exteriorul
Orice acțiune astăzi simplă era tratată, pe atunci, ca o operațiune de comando.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
E cool să postești jpeg
Vioara lui Ingres
Un hobby este considerat a fi o extensie a personalității noastre dincolo de granițele profesionale și un indicator al faptului că avem pasiuni.
P 20 Sfintii Petru si Pavel WC jpg
Întoarcerea din cer. Conversiunea privirii
Proximitatea mundană a transcendenței este taina aflată în inima creștinismului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Charles de Foucauld
Accidentul – ca, de altfel, și minunea – a avut loc în biserica de lîngă școala de cavalerie unde învățase Charles de Foucauld.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Mama Natură l-a răsplătit cum se cuvine pentru profunda lui înțelegere.”
Zizi și neantul jpeg
Evadări în absolut
Intrînd în mare și înaintînd în ea, atît cît îți permiteau puterile, sfidai direct determinările.
956 08 Foto LNiculae jpg
Note şi fotografii (3)
Alte sunete vagi compun însăși tăcerea.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Capătul drumului – cum recuperăm anii ’90?
Tramvaiul 21 are o cu totul altă personalitate decît troleul 66 sau autobuzul 135.
p 19 WC jpg
Natura-n bucate
Sînt aceste panacee care promit viață lungă și sănătoasă reale sau doar o găselniță a industriei alimentare?
p 20 WC jpg
Apocalipsa la îndemînă
În orice religie, extremismul secretă o ideologie a „comunităţii aleşilor” eschatologici în luptă cu restul „decăzut” al umanităţii.
Theodor Pallady jpeg
Franciscanul de pe Bega
„Prologul” pelbartian e savuros ca un poem avangardist.
1226px Jesus walking on water  Daniel of Uranc, 1433 jpg
Aventura a doi frați ambițioși
A filozofa despre ambiție fără a ne reconsidera reperele riscă, pe lîngă prețiozitate sau cinism, să ne limiteze pur și simplu la gustul obsesiv de a parveni speculativ, intelectual, moral.
p 24 A  Vrana jpg
Cu ochii-n 3,14
Muștele femele au mai mulți neuroni decît masculii, acesta este rezultatul unui studiu recent care a observat creierul larvelor cu o tehnică inedită.
Zizi și neantul jpeg
La piscină
Pe vremuri, în anii ’70-’80, mersul la piscină era una dintre activitățile cele mai „fancy”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Corpul
Pe la 15 ani, deja îmi pierdusem toată încrederea în mine.
p 19 Johann Sebastian Bach WC jpg
Muzica lacrimilor. Bach
Muzica nu „reprezintă“ drama christică și nu îi caută o semnificație anume: ea se naște din cutremurarea care cuprinde lumea în momentul suferinței divine și o sădește adînc în sufletul ascultătorului.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Două comentarii la Geneză
Nu puțini s-au întrebat, de-a lungul secolelor, de ce ultimele trei cărți ale „Confesiunilor” lui Augustin sînt, de fapt, o exegeză la primele versete ale „Genezei”.
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
„Cînd viața se întîmplă, puiul e tot pui.“
Window through a window in Röe gård café 2 jpg
Decît un termopan, șefu’
După două ore de spart la daltă de jur împrejur, o opinteală finală a extras tocul ferestrei din perete, cu pervaz cu tot.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
O să fie bine! – recensămînt 2022 –
O să ajung eu în Albania, iar ei or să fie tot la coadă, încremeniți în așteptare.
E cool să postești jpeg
Viața fără Facebook
Cura de dezintoxicare de Facebook i-a făcut pe subiecții studiului mai toleranți față de ideile politice ale taberei adverse.
p 20 jpg jpg
La ceasul fără umbre al amiezii
Pentru viaţa spirituală, pentru căutarea şi întîlnirea cu Cel nelocalizabil, locul mai are importanţă?
Theodor Pallady jpeg
Pe terasă, cu Epictet
Greu de spus dacă stoicismul e la modă pentru că se poartă textele aspiraționale sau pentru că timpul nostru face loc unui anume neo-păgînism.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.