"Ai carte, ai parte." Oare?

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Odă dulceţurilor  jpeg

Fie că are „carte“, fie că n-are „carte“, frustrările îl ating pe bietul român. Să începem cu cei care n-au prea iubit „cartea“ şi care nici n-au „proptele“ spre a se pune la adăpost de vremurile grele. Sistemul de învăţămînt românesc şi degringolada valorilor din ultimele două decenii au făcut ca mulţi, mult prea mulţi români să nu se prea omoare cu cele ale învăţării. Aşa că femeile sfîrşesc în cazurile nefericite la „tarabe“, în cazurile fericite în cine ştie ce „birou“ al unei administraţii gata oricînd să absoarbă pilele, chiar şi atunci cînd nu are nevoie de funcţionare. Bărbaţii ajung faianţari buni la toate şi, punct de onoare: bodigarzi. Ce mîndrie! Chiar dacă îi ocolesc astfel de „profesii“, îi recunoaşteţi foarte uşor datorită atitudinilor afişate: chipuri plictisite, scîrbite de toţi şi de toate, răspunsuri agresive – gen „adică faci pe deşteptu’ cu mine“, priviri oblice şi cu subînţelesuri, depresii de viaţă ratată, oftaturi de „dacă-l ascultam io pă tata“ etc. Încercaţi, de pildă, să-i cereţi ceva din galantar unei femei care ar fi vrut să fie „ceva“ şi-a ajuns doar „vînzătoare de ceva“, că daţi de necaz: fie ţi se spune că „pe acolo nu se trece“, fie îţi trînteşte marfa în răspăr, murmurînd printre dinţi preţul, preocupată să se întoarcă la ţigară, sticla cu cola şi punga cu seminţe. Chiar şi atunci cînd are propria „tarabă“, şi deci interesul să-şi vîndă marfa şi să scoată oareş’ce profit, atitudinea asta de „ratată a vieţii“ n-o părăseşte: politeţea este o pasăre rară, educaţia aşijderea, şmecheria, în schimb, are mare trecere. Bărbaţii par mai împăcaţi cu soarta, şi consoarta, şi se strecoară cît pot de uşor printre faianţă, ţevi, chiuvete, gresie, parchet, zugrăveală, ce-o fi, important este să iasă ceva pentru ziua de mîine. Mai silabisesc din cînd în cînd titlurile de prin ziarele de scandal, privind cu jind la sînii dezgoliţi, gîndind la cîte n-ar fi făcut ei, dacă i-ar fi dus capul mai mult de şcoala primară. Pe cei pe care i-a dus capul mai mult de şcoala primară îi găsim prin birourile administraţiei: ele arţăgoase şi vanitoase cu  „io dau cu pixul, nu cu sapa“, cerînd insistent şi numai din priviri o mică „atenţie“ pentru orice informaţie. N-o pot spune cu voce tare, că afişele colorate de pe pereţi atîrnă ca sabia lui Damocles cu „în acest birou nu se primesc atenţii“, dar… Ei sînt la porţile birourilor, „sigilaţi“ în salopetele negre, mîndri ca nişte cocoşi, gata să se ia la harţă cu cetăţeanul insistent, dar gîfîind după suta de metri atunci cînd ar trebui să gonească un cîine. Nici din acest decor nu lipsesc punga cu seminţe şi regretele de cartea care i-ar fi ajutat pe ei să ajungă în birouri, pe ele să le facă şefe. Uneori se poate şi fără…

De partea cealaltă se află educatorii, învăţătorii, profesorii, doctorii, asistenţii, ziariştii, avocaţii, actorii şi mulţi alţi „bugetari“. Unii dintre ei poate că au vrut doar o diplomă spre a accede în diferitele posturi, ajutaţi de „proptelele“ politicii noastre dîmboviţene, majoritatea însă s-au dirijat către profesiile pentru care s-au pregătit, mai bine sau mai puţin bine. Dar şi aici decepţiile sînt pe măsură şi sentimentul de „ratare“ îi urmăreşte. Pînă la urmă, pentru ce au învăţat şi pentru ce au mîncat, unii trei ani, alţii patru ani, alţii şase ani, covrigi şi eugenia, sperînd că, după, le va fi mai bine, sau că măcar vor avea respectul celor din jur? Nici ei nu ştiu prea bine, mai ales că-i un pic straniu şi paradoxal să strigi din toţi bojocii că „fără educaţie nu se poate“ sau că „starea de sănătate a unei naţii este capitală“, dar să nu faci nimic în construirea unui capital simbolic care să-i motiveze. Că de capital economic nici nu poate fi vorba, şi sub pretextul crizei li s-a luat şi ceea ce n-au avut. Dar această luptă de denigrare a categoriilor sociale cuprinse în pălăria „bugetarilor“ a distrus şi bruma de stimă pentru o profesie sau alta. Trist este faptul că distrugerea conceptului de „ai carte, ai parte“ n-a fost promovată de cine ştie ce personalităţi venite din lumea privată, ci chiar de către Stat – Stat care este format din categoriile profesionale „poreclite“ bugetare, Stat care ar trebui să preţuiască orice categorie socială aducătoare de beneficii, fie că sînt materiale sau simbolice, Stat care, cu ajutorul şi prin intermediul acestor categorii profesionale, îşi construieşte valorile morale, Stat care are datoria să-şi apere şi valorifice cetăţenii. Pe la noi, Statul se mîndreşte cu faptul că şcoala produce „tîmpiţi“, şi e aproape dezinteresat de faptul că această şcoală nu mai reprezintă de mult o opţiune viabilă pentru viitorul acestei naţii. Aşa că fie că înveţi, fie că nu înveţi, tot vei avea frustrările inerente. Soluţia: caută-ţi o pilă pentru a-ţi asigura viitorul! 

Constanţa Vintilă-Ghiţulescu este cercetătoare la Institutul de Istorie „N. Iorga“ din Bucureşti. În 2012 i-a apărut la Humanitas cartea În şalvari şi cu işlic. Biserică, sexualitate şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea.  

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Scrisoarea unui diplomat rus aflat în exil: „Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război”
„Cu toții trebuie să încetăm să ne mai prefacem. Europa este în război. Acum, tot ce contează este ca partea corectă să câștige”, a scris fostul diplomat rus Boris Bondarev.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.