Gianni, George, papa şi femeile

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Spital, în Franţa jpeg

Mereu am vînat, în filme, atitudini măcar sugerat feministe ale personajelor masculine. Le-am urmărit evoluţia în raport cu partenerele lor de pe ecran, tot sperînd o schimbare surprinzătoare în ce le priveşte.

În sfîrşit, într-o serie de ultime filme văzute, mai toate de un anumit nivel, am descoperit, cu vîrf şi îndesat, asemenea atitudini. Eroii acestora (Gianni e le donne, 2011, regia Gianni Di Gregorio; Habemus Papam, 2011, regia Nanni Moretti; The Descendants, 2011, regia Alexander Payne, şi The Artist, 2011, regia Michel Hazanavicius) se bazează, mai mult decît altă dată şi, în general, în mod esenţial, pe femei şi pe modul de a fi. Tradiţia producţiilor cinematografice medii cu care am crescut, prin anii ’70, ’80 şi chiar ’90, în bine-cunoscuta linie macho, în care bărbatul-erou rezolva tot, iar femeia din film era, îndeobşte, o parteneră pur decorativă, pare să fi trecut. Să se fi perimat.

Gianni din Gianni şi femeile e cel mai direct exemplu. Gianni (Gianni Di Gregorio) e un „tînăr“ pensionar, a cărui viaţă e gestionată de femeile din jurul său: de la mama capricioasă la nevasta pragmatică şi continuînd cu vecina petrecăreaţă, fiica studioasă, prietena mamei şi fata ei, ba chiar şi îngrijitoarea acesteia. Gianni trăieşte într-un univers dominant feminin, în care rolul lui este să le servească pe respectivele doamne, fără, însă, să le fie în mod real partener. Dorinţa lui este să fie luat în serios ca bărbat, şi nu ca un soi de prestator familial şi familiar de servicii. Lucru care, însă, e greu să se întîmple…

Gianni şi femeile nu e un film mare. Am început cu el pentru că pune explicit problema schimbării raporturilor dintre bărbaţi şi femei: simplificînd, Gianni e cel care rămîne acasă, în timp ce toate femeile lui se duc să-şi vadă de treabă (singurul lui partener e iubitul fiicei, un Gianni înainte de vreme, şomer şi privitor de meciuri).

George Clooney, în Descendenţii, introduce un alt tip de personaj decît cele cu care ne-a obişnuit, de cele mai multe ori, actorul: Matt King, om de afaceri hawaian, nu e surprins în obişnuita ipostază „tare“, ci într-un moment în care vulnerabilitatea lui atinge cote maxime. Nu numai că soţia lui a suferit un accident şi e în comă; dar, cu ocazia asta, descoperă că aceasta îl înşela. Şi toate astea în condiţiile în care trebuie să aibă grijă de cele două fiice ale lor, dintre care una adolescentă, cu bagajul problematic de rigoare. Ca atare, comportamentul lui Matt King nu e unul tipic viril, ci mai curînd ezitant şi, pînă la urmă, conciliant, capabil să lase de la el – cu influenţe feminine, să zicem.

Ezitant e şi proaspăt desemnatul papă din Habemus papam (Michel Piccoli): un papă care are pînă la urmă curajul să se îndoiască că poate duce şi apoi să refuze suprema demnitate bisericească. Iarăşi, se poate spune, o atitudine deloc bărbătească, chiar pentru un reprezentant al Bisericii – una împrumutată din registrul feminin. Numai că, în lumea de azi, atitudini de felul acesta tind să fie mai degrabă apreciate (cel puţin de o parte dintre noi…), decît dispreţuite, ele reflectînd mai curînd adevărul decît cele excesiv de bărbăteşti şi teatrale.

De acest din urmă fel de a privi lucrurile dă dovadă cel de-al doilea George: George Valentin, eroul din Artistul (Jean Dujardin). Eroul de film mut, incapabil să accepte trecerea la cel vorbit, din pelicula cîştigătoare a Oscarului de anul acesta are orgolii imense, care nu-l lasă să accepte schimbarea, şi nici, cel puţin iniţial, ajutor de la o femeie. Şi totuşi, pînă la urmă, fata pe care a ajutat-o şi George Valentin cîndva şi care ajunge vedetă, Peppy Miller (Bérénice Bejo), e cea care îi salvează viaţa şi cariera. Cu toate orgoliile lui, George Valentin îi primeşte, în cele din urmă, sprijinul. Şi acceptă să joace într-un film vorbit – vorbire care, exagerînd şi îngroşînd interpretările, poate fi socotită apanaj feminin.

Toate cele patru filme – nici unul dintre ele neinteresant – au meritul de a îmblînzi, în moduri diferite, imaginea clasică a bărbatului-personaj.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Cînd v-ați simțit singuri ultima dată?
Te poți simți însingurat într-o mare de oameni, dacă relațiile cu ei nu sînt potrivite.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum se pleca în State în anii ’90?
Astfel, exemplele pot continua, căci românul, odată ajuns cetăţean american, face tot posibilul să-şi uite limba şi obiceiurile, dar năravurile şi le păstrează.
E cool să postești jpeg
Vînzătorul nostru, stăpînul nostru
Rămîne însă o întrebare: politețea, grija, respectul sînt oare condiționate de bani sau derivă din calitatea umană?
p 20 jpg
Incultură religioasă şi incultură universitară
Numeroasele miniaturi ilustrative preiau, alături de modele musulmane, imagistică de tip budist chinez şi creştin bizantin.
Theodor Pallady jpeg
Un iluminist evreu în Țara Românească
Cronica relațiilor dintre români și evrei a fost uneori armonioasă, alteori convulsivă și tragică, în funcție de contexte sociale, dinamici ideologice și evoluții geopolitice inevitabil fluctuante.
index jpeg 3 webp
Cîtă nefericire în urbea lui Bucur!
La noi, aici, în București și în anul de grație 2023, sub ce pictăm oamenii sfîșiați, absurd, de haite, pe cîmpurile năpădite de buruieni ale unui oraș care agonizează fără să o știe?
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
Cehoaica Vera Czernak n-a mai suportat infidelitățile soțului ei, așa că într-o zi a decis să se arunce de la balcon. A căzut exact peste soțul ei care tocmai se întorcea acasă. El a murit, ea a supraviețuit.
Cea mai bună parte din noi jpeg
„Ei fac din noapte ziuă ş-a zilei ochi închid”
După ce vorbeam, mă culcam la loc. Nu i-am zis niciodată, dar se pare că știa. Mai tare decît cronotipul (și decît majoritatea lucrurilor) rămîne iubirea, se pare.
Zizi și neantul jpeg
Dimineți de iarnă
Mă făcea să simt că pămîntul nu-mi fuge de sub picioare. Că lucrurile pot avea sens și pot fi la locurile lor.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
La munca de jos
Oare n-ar trebui, la vîrsta lor, să plece în niște excursii ca să vadă lumea, să-și cumpere autorulote cum fac pensionarii din Germania, să-și petreacă revelioanele prin insule cu o climă mai blîndă?
E cool să postești jpeg
Bătaia e ruptă de rai – chipuri ale răului
Grăitoare pentru acest comportament defensiv este, de altfel, și zicala românească „Bătaia e ruptă din rai”, în fapt, o legitimare a violenței.
p 20 WC jpg
Democrația și Biserica în secolul XXI
Așa cum participarea demos-ului la viața cetății e însăși democrația, participarea laicatului la viața Bisericii e însuși creștinismul.
„Voi cine spuneţi că sînt?“ O pledoarie jpeg
Benedict al XVI-lea
Aproape intactă mi-a rămas, după zece ani, amintirea ultimei slujbe pe care a prezidat-o la San Pietro, în Miercurea Cenușii.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
La știrile TV, imagini dintr-un supermarket și apoi opinia unei fete de la carne, despre cum mai merge vînzarea acum, după ce s-a încheiat iureșul sărbătorilor: „E foarte scăzută un picuț“. (D. S.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Comoara e pretutindeni
Încerc să împing frica mult în fundul rucsacului, undeva între sacul de dormit și polarul de rezervă, amintindu-mi că o să fie vocală, dar n-o s-o las să conducă.
Zizi și neantul jpeg
Tache și cenușiul
Interesant e că pînă și în amintitrile mele culoarea paltonului său a rămas incertă: uneori mi-l amintesc gri, alteori negru.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cabana Caraiman
Nicăieri nu am simțit un munte mai sălbatic decît la cabana Caraiman, simți hăul, abruptul, aproape de tine țopăie caprele negre.
E cool să postești jpeg
Seducția pesimismului
Seducția pesimismului e mare. Abandonul e mai facil decît lupta.
p 20 WC jpg
André Scrima şi „cerurile lumii”
A interoga şi alte tradiţii spirituale decît cea proprie, a percepe relaţia lor cu „cerul” să nu aibă oare nici o legătură cu credinţa, nici o legătură cu Dumnezeu? Să vedem.
Theodor Pallady jpeg
Nevoia unei revoluții a bunului-simț
Creștinii cu scaun la cap sînt primii care au datoria de a se delimita de această grotescă mistificare, chiar dacă au de ce să deteste fandoseala elucubrantă a taberei adverse.
index jpeg 3 webp
Dorință pentru 2023
Ar putea fi arhitecții convingători în a spune că putem salva natura începînd cu oamenii care suferă?
p 24 A  Damian IMG 4760 jpg
Cu ochii-n 3,14
● În a treia zi a acestui an, Greta Thunberg a împlinit 20 de ani. Și ce dacă? (S. V.)
Cea mai bună parte din noi jpeg
Zile din viața noastră
Spunea recent cineva din jurul meu că, în tinerețe, zilele trec repede, iar anii se duc greu.
Zizi și neantul jpeg
Timpul de dinainte
Ce ne-ar fi scos din sărite, probabil, altădată, atunci ne bucura. Sau măcar ne amuza. Nimeni nu voia să fie nici Scrooge, nici Grinch.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.